Recunosc, chiar dacă în ultimele luni am tot scris că Plahotniuc merge din gafă în gafă, o parte din mine credea că va mai da cineva de PD dovadă de luciditate şi-i va putea explica acestui individ că printr-un astfel pas nu face decât să-şi apropie şi mai mult pierzania.
Dar, la fel ca pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a anului 2015, când s-a lăsat în cele mai importante momente pradă instinctelor sale de criminal, Plahotniuc exact aşa a procedat şi ieri.
Începând cu 6 septembrie 2015, Plahotniuc a început a gafa precum un amator, spulberând acel mit care plana asupra sa, cum că ar fi un extraordinar strateg.
2009-2015, box cu arbitri mituiţi, dar nu şah
Din 2009 până în 2015, toată „strategia” sa a avut succes pentru că cei pe care i-a avut drept adversari au fost mult prea slabi, şantajabili, şi nu în ultimă instanţă – asemănători lui. A fost destul de simplu să-l anihileze pe Filat, iniţial folosindu-se de slăbiciunile celor mai apropiaţi oameni săi, pe care i-a scos din partid, transformându-i în nişte jucării ale sale, de care se foloseşte ori de câte ori are nevoie, chiar şi acum. Ulterior, începând să controleze instituţiile statului, i-a permis lui Filat să fure într-atât de mult încât acesta a devenit chiar cel mai mare captiv al său.
Cu Ghimpu chiar nu a fost nicio problemă. Pentru că acesta din start şi-a acceptat statutul, preferând să se mulţumească şi el cu fărâmiturile pe care i le lăsa oligarhul, neatentând vreodată cu adevărat la interesele acestuia.
Iar pe Voronin l-a erodat uşor-uşor, aplicându-i constant câte o lovitură mai mare sau mai mică şi lipsindu-l de orice posibilitate de a replica prin şantajul pe care-l exercita la adresa sa şi a fiului său.
2015-2016 – pradă acceselor de nebunie
Ei bine, lucrurile în 2015 au căpătat o altă turnură, pentru că de data aceasta nu a mai avut de a face cu anumiţi indivizi mai mult sau mai puţini şantajabili sau vandabili, dar chiar cu poporul. Iar lucrurile au început să-i scape tot mai mult de sub control.
6 septembrie, atunci când inconştient a promovat acel mare miting, prin organizarea unor concerte la Chişinău şi Orhei, a însemnat practic punctul de cotitură pentru Plahotniuc. Au urmat o serie de atacuri extrem de murdare la adresa organizatorilor protestelor, care de cele mai multe ori s-au întors tocmai împotriva sa, înrăind şi mai mult populaţia. Apoi o altă lovitură pe care şi-a aplicat-o singur a fost arestarea lui Filat, când eliminându-l pe un tip care-i era total devotat şi ascultător a canalizat întreaga nemulţumire spre el.
Plahotniuc nu avea nevoie să-l trimită atunci pe Filat la puşcărie, care devenise o slugă umilă a sa. Dar, într-un moment de nebunie, a făcut acest pas, rămânând singur nu doar în faţa nemulţumirii populare, dar şi a unui Occident care începea să deschidă ochii.
De departe însă cea mai mare gafă a fost demiterea lui Streleţ. Cât de simplu ar fi fost pentru el să mimeze integrarea europeană avându-l pe Streleţ premier şi controlând lejer o majoritate parlamentară din spate. Obţinea şi acord cu FMI, veneau şi banii din partea României, câte ceva se mai putea de cârpit şi de mers înainte măcar câteva luni. Dar nu, sfidând orice logică, ăsta l-a dat jos pe un Streleţ extrem de maleabil până atunci, întorcându-l şi pe el şi PLDM-ul împotriva sa.
Apoi insistenţa aproape perversă cu care s-a propus la funcţia de premier, şantajul la adresa lui Timofti, gestul penibil prin care a anulat practic şedinţa în care Sturza trebuia să-şi prezinte programul de guvernare, l-au developat şi mai mult, ridicând tot mai mari semne de întrebare în legătura cu luciditatea sa.
Ca ieri, când i s-a ivit o nouă şansă, să propună un individ pe care-l controlează total, gen Leancă sau Candu, cu care să-i dea posibilitatea şi lui Timofti să se şteargă pe mâini şi să-l desemneze, el să insiste din nou pe candidatura sa.
Cum se explică aceste acţiuni?
Pentru oameni raţionali, care se ghidează de logică, de normalitate, astfel de lucruri sunt extrem de greu de explicat. Însă Plahotniuc este un individ atipic, care a avut la un moment dat succese strategice pentru că a ascultat de nişte consilieri buni, gen Cosmin Guşă.
Acum tipul nu mai ia probabil pe nimeni în seamă şi repetă greşelile lui Filat, care la un moment dat, din prea mult ego, s-a considerat cel mai puternic şi-a clacat atât de penibil.
Plahotniuc plănuieşte de ani buni să devină liderul suprem al Republicii Moldova, fie preşedinte, fie premier.
La un moment dat, a intrat într-un război atât de dur cu Filat, încât a devenit obsedat de el şi de lupta lor criminală. În momentul în care l-a băgat la puşcărie pe Filat, probabil Plahotniuc s-o fi gândit că gata, a venit vremea sa şi deja el controlează totul.
Marea sa greşeală e că nu a înţeles atunci faptul că el a băgat la puşcărie un individ devenit practic nimeni, un hoţ ordinar. Problema lui Plahotniuc nu a fost niciodată Filat. A fost poporul, pe care l-a jefuit şi umilit şi care a ripostat natural.
Probabil, pentru azi, Plahotniuc ne mai pregăteşte nişte surprize. Fie se duce la Timofti cu Ţuţu şi gaşca, obligându-l pe preşedinte să semneze decretul, fie declanşează impeachmentul, dar oricum aceste lucruri nu-l vor mai salva. Împotriva lui s-a ridicat nu doar întreaga Moldovă, pe el demult nu-l mai acceptă nici într-un fel şi Occidentul, unde vrea acum să forţeze intrarea, din postura de înalt oficial.
Jurnal.md
