„De ce vrea Plahotniuc să ajungă premier?” este întrebarea care i-a măcinat pe mulţi în ultima vreme, în situaţia în care peste 90 la sută din populaţia ţării îl detestă, este catalogat drept „capul oligarhiei mafiote”, regizorul jafului din sistemul bancar, al atacurilor raider şi spălărilor masive de bani prin justiţia pe care o controlează.

În primul rând, pe lângă jocurile politice, interesele economice şi afacerile obscure, factorul psihologic nu trebuie exclus niciodată, cu atât mai mult în cazul lui Plahotniuc. Asta dacă să ne amintim de profilul psihologic al acestuia, întocmit de un renumit psihiatru din SUA încă acum câţiva ani, când fenomenul Plahotniuc abia lua amploare. În acest caz, s-ar putea să fie vorba despre sindromul „băiatului de la ţară”, care ţine să demonstreze că „s-a ridicat”, sau despre sindromul Napoleon. Or, după ce a fost catalogat drept mafiot, oligarh şi bandit care trage sforile din umbră, Plahotniuc a simţit nevoie să se instaleze în fruntea Guvernului şi s-o facă pe oficialul.

Reproducem câteva pasaje din profilul psihologic al lui Plahotniuc, realizat de profesorul de psihiatrie Gabbard, M.D., director al Clinicii Psihiatrice Baylor:

• Subiectul îşi cere drepturi speciale şi poziţii exclusive;
• Egocentrism marcant (narcisism) – planetele se rotesc în jurul lui, numai el contează, restul nu înseamnă nimic, el este cel mai frumos şi deştept;
• Devine exploziv la cel mai mic indiciu că nu este superior în toate (idealizează propria imagine);
• Imaginea idealizată a subiectului, ceea ce vrea el să devină („Super Ego imaginar”), se bazează pe credinţa fanatică în putere şi atotputernicie, de aceea subiectul îşi va exagera şi îşi va auto-umfla impresia importanţei şi puterii proprii, a extraconsiderării.

• „Am făcut atât de mult pentru voi, încât acum pot lua de la voi tot ce vreau, pentru că voi nici măcar nu recunoaşteţi măreţia mea – eu cunosc totul şi sunt expert în orice domeniu”
• „Lumea din jur trebuie să mă iubească – dacă nu o va face de bună voie o voi impune eu”.

Un alt motiv care l-ar mâna pe Plahotniuc să rupă cu dinţii pentru funcţia de premier ar fi jaful de proporţii din sistemul bancar. Un Guvern pe care l-ar conduce, fie personal, fie cu mâinile unui interpus, precum finul său Andrian Candu, ar şterge acum toate urmele jafului secolului. Pentru Plahotniuc ar fi fatal ca la cârma Guvernului să ajungă o persoană pe care nu ar putea-o controla cu desăvârşire.

Mai există un scenariu care are dreptul la viaţă: c toată povestea cu înaintarea lui la funcţia de premier este un spectacol pentru a întărâta opinia publică prin impunerea propriei candidaturi, după care PD să vină cu un alt candidat, mimând astfel un soi de batere în retragere pentru a potoli spiritele cu ideea că Plahotniuc a cedat. Atâta doar că Plahotniuc nu cedează.

Refuză să se adapteze normelor morale şi sociale, deşi le înţelege, nu-l interesează părerile, principiile, sentimentele celorlalţi – dă dovadă de cinism marginal şi cruzime latentă, manifestată printr-un comportament antisocial, amoral, pervers, motivat prin satisfacerea imediată a propriilor impulsuri şi prezintă un eşec repetat de a învăţa din experienţa anterioară. (Gabbard, M.D., profesor de psihiatrie)

Oligarh cu afaceri off-shore, personaj cu identităţi duble, politician cu interese, deţinător de grupuri media. Are relaţii de rudenie cu cei mai puternici oameni din stat şi este bănuit de atacuri raider, procese de şantaj şi ameninţări. Acesta este portretul public al controversatului politician şi om de afaceri, Vladimir Plahotniuc, monitorizat o perioadă chiar şi de Interpol.

Vladimir Plahotniuc este cunoscut opiniei publice ca cel mai bogat şi influent oligarh din Republica Moldova, cu o avere estimată de două miliarde de dolari, dobândită fraudulos prin şantaj şi atacuri raider, având pârghii extinse, prin intermediul persoanelor numite de acesta, asupra sistemului de justiţie. Printre aceştia se numără preşedintele Parlamentului - Andrian Candu, finul de cununie al lui Vladimir Plahotniuc şi membru al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, fondată şi patronată de Plahotniuc; deputatul PD şi şefa Comisiei Juridice - Raisa Apolschii, care este naşa de cununie a lui Vladimir Plahotniuc. Un alt fin al lui Plahotniuc este omul de afaceri Dorin Damir. Potrivit unor informaţii făcute publice anterior de doi deputaţi care au făcut trimitere la SIS, pe 7 aprilie 2012, anume în biroul lui Damir a fost alcătuită schema de legalizare a acţiunilor de tip raider la Banca de Economii, cu participarea lui Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale, a lui Mihai Poalelungi, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie şi a lui Victor Berlinski, fostul reprezentant al acţionarilor minoritari de la BEM. Şi şeful de la CNA, Viorel Chetraru are relaţii de rubedenie cu persoane influente din PD. Tatăl acestuia, Anatol Chetraru, este membru al Partidului Democrat.

Din cercul de interese al lui Plahotniuc face parte şi Ghenadie Sajin, partener de afaceri cu acesta, fost administrator al diviziei imobiliare a imperiului oligarhului moldovean. În prezent este şef al Inspecţiei de Stat în Construcţie, însă până la această numire, a fost director general al firmei Finpar Invest care îşi are sediul în incinta Nobil Luxury Boutique Hotel, una din proprietăţile de lux ale lui Plahotniuc. Prin intermediul "Finpar Invest", în urma unor hotărâri ale Curţii Supreme de Justiţie, au fost preluate insulele „La Izvor” şi Cafeneaua „Guguţă”. Totodată, sora lui Ghenadie Sajin este soţia fostului procuror general, Valeriu Zubco, demis de Parlament pentru participare la vânătoarea ilegală din Pădurea Domnească şi tăinuirea omorului omului de afaceri Sorin Paciu. Potrivit presei, Plahotniuc se află în relaţii de interes şi cu preşedintele CSJ, Mihai Poalelungi, dar şi cu preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase.

Plahotniuc a căpătat influenţă acum aproximativ 15 ani, în umbra fostului preşedinte comunist Vladimir Voronin. În acea perioadă, potrivit unor politicieni, Plahotniuc, ferit de ochii publici, era numit „cardinalul din umbră” al familiei Voronin. În consecinţă, sistemul construit de Voronin, timp de opt ani de guvernare comunistă, care putea fi acţionat pentru a distruge pe oricine doar acţionând un „buton”, astăzi este controlat de Plahotniuc. Or, odată cu venirea la putere, PCRM a lansat o perioadă de persecutare a tuturor celor care s-au împotrivit sistemului. Subordonând justiţia, poliţia şi serviciile secrete, Voronin a fost numit „ultimul dictator comunist din Estul Europei”. Clanul lui Voronin făcea legea în RM, unde corupţia atinsese cote enorme şi totul era de vânzare: de la decizii judecătoreşti şi până la eliminarea concurenţilor în afaceri. Plahotniuc, aflându-se în coasta lui Voronin în tot acest timp, îşi satisfăcea din umbră interesele personale, de la eliminarea agenţilor economici care îl deranjau şi până la comandarea proiectelor de legi. Într-un interviu de acum câţiva ani, Oleg Voronin, fiul liderului comunist, declara că toate afacerile de care a fost acuzat că le-a preluat cu forţa în perioada guvernării comuniste „se află la Plahotniuc”, care „a pus mâna pe toate, într-o manieră specifică lui”.

Şirul isprăvilor lui Plahotniuc este impunător, începând cu preluarea abuzivă a afacerilor din RM şi până la hărţuirea şi arestarea tuturor care i-au stat în cale. A preluat forţat gestiunea Combinatului de produse cerealiere şi arestul lui Victor Moraru, cel care gestiona anterior această întreprindere. A acaparat Combinatul de producere a pâinii, Franzeluţa, şi a comandat arestul directorului general, Spiridon Danilescu. A pus mâna pe Combinatul de producere a cărnii, Carmez, şi a stat în spatele arestului directorului general Anatol Câşlaru. Tot Plahotniuc a preluat cu forţa Combinatul de producere a divinului Aroma şi l-a terorizat pe directorul general Simion Leva, care a devenit fugar împreună cu fiul său. Printre afacerile acaparate de Plahotniuc se numără şi compania de securitate Tantal, urmată de arestul directorului, dar şi magazinul Gemenii, unde a comandat dosare penale pe numele conducerii şi acţionarilor, ca să-i reducă la tăcere. În perioada guvernării comuniste a preluat controlul şi a instituit monopol prin controlarea fluxurilor de mărfuri şi bani la importul cărnii, peştelui, energiei electrice, telefoanelor mobile, computerelor, mobilei etc.

Cazul Magnitski şi cele 450 de milioane de dolari, spălate prin intermediul Băncii de Economii, caz de pe urma căruia au profitat Veaceslav Platon şi Grigore Gacichevici, iar Plahotniuc a ţinut acoperişul acestei spălări de bani, prin folosirea CCCEC şi PG; furturi din bugetul de stat prin hotărâri de judecată, tendere şi alte tertipuri; gestionarea generală a atacului raider asupra ÎS Registru; controlarea fluxului de la bani la Metal Feros, Moldtelecom, Air Moldova, Aeroportul Chişinău, Moldova-Gaz, ÎS Registru şi la alte întreprinderi de stat, preluarea frauduloasă a mai multor întreprinderi şi valori de stat, precum hotelul Codru, hotelul Naţional, insulele „La izvor”, cafeneaua Parlament, cafeneaua Guguţă; atacurile raider şi condamnarea oamenilor nevinovaţi: cazurile Victoriabank, Banca de Economii, ASITO, Victoria Asigurări, Moldova Agroindbank, Universalbank.

În spatele acestor cazuri a stat Plahotniuc, pentru că toate acestea au avut loc printr-un control fără precedent al justiţiei din Republica Moldova şi al instituţiilor de stat. Plahotniuc a instituit un stat captiv prin controlul la Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel, judecătoria Buiucani, Consiliul Superior al Procurorilor, Procuratura Generală, Procuratura Anticorupţie, Centrul Naţional Anticorupţie, Consiliul Naţional de Integritate, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, ANRCTI, ANRE, ANPC, Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi folosirea acestor instituţii în scop personal.

Nimic din toate acestea nu ar fi putut avea loc fără controlarea instituţiilor în stat, cum ar fi Procuratura Generală, CCCEC, BNM, CNPF şi niciun ac nu ar trece prin aceste instituţii fără consimţământul lui Plahotniuc. Mai mult, cel care a controlat şi controlează în continuare justiţia din RM, cel care a stat în spatele atacurilor raider din 2010 şi 2011 asupra sistemului bancar de la noi din ţară, are la cheremul său o serie de judecători de la CSJ (Mihai Poalelungi), CSM (Nichifor Corochii). Totodată, Plahotniuc a ţinut şi ţine în continuare sub papuc toate structurile de drept din ţară, începând cu Procuratura Generală, Centrul Anticorupţie, Serviciul de Informaţie şi Securitate, instituţii care în 2010 şi 2011 l-au protejat pe Plahotniuc în timpul atacurilor raider.

Despre Plahotniuc presa a mai scris că deţine hoteluri, bănci, televiziuni şi chiar un avion. Toate firmele care deţin aceste bunuri fac parte dintr-o companie off-shore din Olanda - OTIV Prime Holding B.V. Activele oligarhului moldovean şi ale companiei acestuia au fost puse sub sechestru la sfârşitul anului trecut. Hotărârea a fost emisă de Curtea de Justiţie din Amsterdam şi a fost luată în baza mai multor documente prezentate în cadrul unui proces ce vizează atacurile raider din anii 2010 şi 2011 asupra Victoriabank, Banca de Economii şi ASITO.

Printre afacerile oligarhului se numără şi cele legate de presă, piaţa media din Republica Moldova fiind monopolizată de prim-vicepreşedintele suspendat al PD prin intermediul agenţiilor de publicitate Casa Media şi Casa Media Plus. Cât priveşte radiodifuzorii controlaţi de oligarh, acesta a recunoscut că este proprietar a cel puţin patru televiziuni - Publika TV, Prime TV, Canal 2, Canal 3 şi trei posturi de radio - Muz FM, Maestro FM şi Megapolis FM.

Atacurile raider sunt un capitol aparte. În vara anului 2010, mai mulţi acţionari ai Victoriabank au fost deposedaţi de acţiunile lor prin hotărâri judecătoreşti ascunse. În vara anului următor, în mod identic, mai multe pachete de acţiuni ale Băncii de Economii, Moldova Agroindbank, Victoriabank şi ale societăţii de asigurări ASITO au fost preluate de companii dubioase, înregistrate în străinătate.

Ulterior, prin intermediul unui memoriu public, oamenii de afaceri Victor Ţopa şi Viorel Ţopa au informat autorităţile statului, dar şi organizaţiile internaţionale, despre atacurile de tip raider, solicitând investigarea cazului şi condamnarea autorilor. În rezultat, faptul că Plahotniuc a fost organizatorul şi beneficiarul atacurilor raider din 2010 – 2011 a fost dezvăluit de Curtea de Justiţie din Londra, care a obligat mai multe companii off-shore să dezvăluie identitatea celor care au intrat ilegal în posesia acţiunilor furate de la băncile şi companiile din RM. În urma percheziţiilor la aceste companii a ieşit la suprafaţă faptul că cel care a avut de câştigat de pe urma atacurilor a fost Plahotniuc.

Este de menţionat şi dubla identitate a prim-vicepreşedintelui PD, care a ieşit la iveală după ce presa a relatat că oligarhul, care deţine şi cetăţenie română, a solicitat autorităţilor de peste Prut să-i fie schimbat numele din Vladimir Plahotniuc în Vlad Ulinici. Acesta nu a anunţat autorităţile Republicii Moldova despre schimbarea identităţii în România, deşi legislaţia naţională prevede că acest lucru trebuie să fie făcut în maximum 6 luni de la schimbarea numelui. Cu toate acestea, autorităţile de la Chişinău nu au întreprins nicio acţiune de sancţionare a afaceristului.

Printre scandalurile de proporţii în care figurează Plahotniuc este şi monitorizarea sa de către Interpol. Oligarhul a fost monitorizat de Interpol din 2007 până în 2012, însă a minţit public, negând acest lucru, până în momentul în care informaţia a fost confirmată de către ministrul de Interne, Dorin Recean. Interpolul a început monitorizarea lui Plahotniuc încă în anul 2007, pentru legăturile acestuia cu gruparea criminală Solntsevskaya. Biroul Interpol de la Roma a solicitat atunci punerea la dispoziţie a informaţiilor despre 23 de subiecţi implicaţi în respectivele afaceri, numele lui Plahotniuc figurând în acea listă. În urma investigaţiilor, Interpol a scos la iveală afaceri ilegale de proporţii cu imobiliare, în spatele cărora au stat operatori financiari străini, legaţi cu principalele grupări oligarhice din Rusia, precum Solnţevskaia, iar banii spălaţi prin asemenea operaţiuni proveneau din furturi, eschivare de la impozite şi alte activităţi ilegale.

Oligarhul din PD a fost deconspirat şi după ce şi-a ascuns averea, mai exact, o casă de toată frumuseţea pe malul lacului Geneva, pe care nu a indicat-o însă în declaraţia sa de avere pe vremea când era parlamentar. Vila oligarhului, situată în oraşul Sciez din Franţa, are două nivele şi trei garaje, iar pe cutia poştală de la poarta locuinţei este inscripţionat numele soţiei lui Plahotniuc, Oxana Childescu. Totodată, în presă a apărut şi un document eliberat de autorităţile din oraşul francez Sciez, care demonstrează că Vladimir Plahotniuc şi-a cumpărat locuinţa în anul 2008, cu suma de 3 milioane de euro. Casa din Franţa nu este singura locuinţă pe care prim-vicepreşedintele PD nu a indicat-o în declaraţia de avere. Anterior, publicaţia „Adevărul” a scris că omul de afaceri ar avea o casă luxoasă şi în cartierul rezidenţial din Pipera, lângă Bucureşti. Jurnaliştii de la RISE Moldova au publicat şi imagini cu Plahotniuc la vila sa din Franţa. În fotografiile făcute în perioada 2012-2013 apar mai multe dintre persoanele de încredere ale oligarhului moldovean, precum finul său, Andrian Candu, şi cumnatul său, Iurie Luncaşu, care este căsătorit cu sora lui Plahotniuc, Elena.

Unul dintre cele mai grave cazuri care au zguduit RM, cu Plahotniuc în unul dintre rolurile principale, rămâne a fi vânătoarea din Pădurea Domnească, de pe 23 decembrie 2012, când a fost împuşcat mortal omul de afaceri Sorin Paciu. Tragedia, care a scos la iveală toate lacunele instituţiilor de stat din RM, a fost tăinuită de toţi participanţii la vânătoare timp de două săptămâni. La vânătoarea fatală a luat parte un şir impunător de politicieni, oameni de afaceri, judecători şi procurori, dintre care o mare parte - din anturajul lui Plahotniuc. Vedeţi în continuare o parte dintre participanţi, cu funcţiile pe care le deţineau în acel moment: procurorul general, Valeriu Zubco; judecătorul Ion Pleşca, preşedinte al Curţii de Apel Chişinău; judecătorul Gheorghe Creţu, vicepreşedinte al Curţii de Apel Chişinău; directorul Agenţiei de Stat „Moldsilva”, Ion Lupu, directorul Rezervaţiei Naturale „Pădurea Domnească”, Denis Irimciuc; directorul I.S. „Registru”, Serghei Răilean. Alături de judecători şi procurori la vânătoarea fatală din Pădurea Domnească au fost mai mulţi oameni de afaceri care administrează companii controlate de controversatul om de afaceri şi deputat PD, Vladimir Plahotniuc. Printre aceştia: Ghenadie Sajin, director al „Finpar Invest”; Serghei Latîş, director al „Media Production SRL”; Boris Buga, director al filialei „Tirex-Petrol”; oamenii de afaceri Valeriu Guzun şi Iurie Nastas.

După ce omorul din Pădurea Domnească a ieşit la iveală, Parlamentul a format o comisie de anchetă pentru a cerceta crima. La trei săptămâni de audieri şi reconstituiri, membrii comisiei au confirmat că omorul lui Sorin Paciu a fost tăinuit şi că instituţiile de drept, în frunte cu procuratura condusă pe atunci de Valeriu Zubco, au muşamalizat cazul, au distrus şi falsificat probe, au intimidat martori şi au manipulat opinia publică. Totul - pentru a salva reputaţia şi a-i proteja de justiţie pe unii politicieni şi magistraţi. Mai mult, în presă s-a scris că Dorin Damir, finul lui Plahotniuc, s-a deplasat în Pădurea Domnească imediat după omor pentru a şterge urmele vânătorii sângeroase, soldată cu moartea lui Sorin Paciu.

Investigaţiile jurnalistice naţionale şi internaţionale au relevat şi că jaful secolului are tangenţe cu Vladimir Plahotniuc. În urma analizelor efectuate în baza raportului întocmit de compania de audit Kroll asupra devalizării Băncii de Economii, Băncii Sociale şi Unibank, dar şi pe documente furnizate de o instanţă londoneză, s-a demonstrat că mai multe firme-paravan înregistrate în Scoţia au fost implicate în furtul din băncile moldoveneşti, la sfârşitul anului trecut. Trei dintre opt firme scoţiene numite în raportul realizat de compania de audit Kroll privind devalizarea băncilor moldoveneşti au legături cu Plahotniuc. Investigaţia arată că au fost folosite în trecut de oligarh în operaţiuni de preluare ilegală a unor active şi companii.

Amintim că în 2012, Înalta Curte de Justiţie de la Londra a deconspirat o serie de documente de la mai multe companii din Anglia şi Scoţia, care demonstrează clar că anume Plahotniuc a fost beneficiarul atacurilor raider din vara anului 2011, când, în urma unor decizii judecătoreşti ilegale, mai multe pachete de acţiuni ale Băncii de Economii, Moldova Agroindbank, Victoriabank şi ale societăţii de asigurări ASITO au ajuns, în mod fraudulos, în posesia unor companii off-shore.