În apropierea satului Peresecina un şofer trage pe dreapta. Cel mai probabil a derapat, dar nu grav. Este posibil să fi oprit şi benevol. Ancheta ar trebui să ne spună asta exact. O altă maşină vine din spate patinând pe gheaţa. Nicio frână din lume nu-l ajută pe şoferul acesteia să frâneze. Vine ca un pietroi. Buf, iar inevitabilul se produce. Intră în maşina de pe marginea şoselei distrugând o familie nevinovată. O femeie moare pe loc. Nu are nicio şansă. Fetiţa femeii, un copil de numai 7 ani, este strivită. Corpul său firav este distrus într-o secundă. De acum înainte micuţa nu va mai striga niciodată ”mama”. Fetiţa nu va mai dansa niciodată în faţa oglinzii. Ea nu va cunoaşte marea dragoste. Fetiţa nu va spune „da”. Fetiţa nu va deveni femeie şi nu va avea copii. Copilul de 7 ani a murit instantaneu. Împreună cu mama sa. Unul dintre şoferii implicaţi în accident plânge. Plânge în hohote. Este bărbat, dar ce contează? O femeie, un copil au murit sub ochii lui… O altă femeie care coboară dintr-un microbuz îşi frânge mâinile de disperare. Ţipă: ”să vină miniştrii!” Dar miniştrii nu vin. Miniştrilor nu le pasă… Ministrul Transporturilor Iurie Chirinciuc nu are nicio apăsare că undeva, pe drumuri, o femeie şi un copil au murit. Domnule ministru, îi aveţi pe conştiinţă? Abia acum este momentul în care în scenă intră drumarii ca să împrăştie material antiderapant. Te cuprinde disperarea.
Oamenii sunt îngroziţi. Este totuşi o tragedie care putea fi prevenită. Drumul era un patinoar, iar din cauza asta o femeie nu mai respiră. Trupul ei stă nemişcat, prins între fiare. Oare ultimul gând a fost la copilul său? Oare a avut timp să-şi spună în şoaptă: fetiţa mea, te iubesc. Te iubesc şi asta este ultimul meu gând pe acest pământ păcătos! Corpul micuţ şi fără suflare al fetiţei stă în zăpadă. Cu mâinile la piept, copilul mort te face să te urăşti pe tine că trăieşti. Viaţa ei s-a oprit şi nu-şi va mai revedea tatăl niciodată. Toate visele ei de fetiţă de 7 ani au fost curmate pe un drum rece, acoperit de gheaţă, într-o ţară care a omorât-o! Să curgă lacrimi. Să plângem. Să ne alinăm durerea.
Chişinău. Piaţa Centrală. Cel puţin 14 oameni stau într-o cafenea. Unii au intrat să mănânce ceva. Alţii lucrează aici. Dintr-o dată bubuie ceva, iar o flacără îi cuprinde pe toţi. 4 sunt arşi foarte grav. Pompierii încearcă să ajungă la cafenea, dar Piaţa Centrală nu este un loc în care pompierii ar putea să se desfăşoare prea uşor. Victimele sunt scoase pe braţe. Unele încă mai fumegă. Nu încap toţi în ambulanţe. Câţiva arşi mai puţin grav aşteaptă alte ambulanţe. Arşii ajung la spital, dar aici se pierd secunde preţioase. Ca să-i ducă în interior, la terapie intensivă, medici şi asistente înoată de la ambulanţă până la intrarea în instituţie cu targa prin troiene. Zăpada din curte nu a fost curăţată, aşa că răniţii vor mai răbda. Trebuie să rabde. Curtea înzăpezită se va umple în curând de rude cu mâinile la gură şi cu ochii în lacrimi. Ei nu înţeleg de ce? De ce fiii, fiicele, soţiile lor au ars în acea cafenea nenorocită? Cine este responsabil?
Dar este duminică. Autorităţile nu se deranjează prea mult de nefericitul incident. Abia spre seară nepremierul interimar Gheorghe Brega vine să mormăie ceva medicilor din spital. Abia a doua zi primarul Chirtoacă se face că caută vinovaţii. Pisica este aruncată în curtea Direcţiei de Comerţ a Primăriei. Se face a uita de câte ori ne-a spus că Piaţa Centrală se va transforma ba în Centru Comercial, ba în parc… Rămâne a fi un loc de coşmar. Cine să răspundă pentru arderea a 14 oameni? Primarul sau şeful Direcţiei de Comerţ? Domnule Chirtoacă, vă simţiţi cu conştiinţa împăcată? Aţi făcut tot ce trebuie pentru preîntâmpinarea acestor tragedii?
Piaţa Centrală şi-a mai luat un tribut. Piaţa Centrală nu va dispărea prea curând. De aici se hrănesc partide întregi. Mafia, corupţia nu va permite să dispară milioane de euro din cauza unor amărâţi care au ars… Nimeni nu va cerceta cu adevărat problema. Vor cădea nişte capete mai mici, nişte pompieri sau şeful direcţiei comerţ şi atât. Liniştea de mormânt se va aşterne şi pe acest caz. Noi să ne vedem mai departe de România mare, de lupta de 20 de ani cu comunismul, de integrarea în UE. Între timp, politicienilor moldoveni nici că le pasă de morţi şi răniţi. Ei continuă lupta pentru a rămâne la putere. Că se numesc Mihai Ghimpu, Vladimir Plahotniuc, Vladimir Filat, Vladimir Voronin şi mulţi alţii…
La Bucureşti, după incendiul din Colectiv oamenii au ieşit în stradă. Şi nu numai în Bucureşti. Centrele marilor oraşe au fost pline de oameni. Cetăţenii români şi-au dat seama, corupţia îi omoară. La Chişinău, Bălţi, Orhei, Cahul moldovenii sunt ocupaţi. Ei vor sta zilele acestea cuminţi, mai urmează o sărbătoare, Revelionul pe stil vechi. Eventual o să-şi amintească de cele întâmplate când vor închina un pahar de jin şi… cam atât. Răniţii, morţii de pe drumuri, incompetenţa autorităţilor, corupţia politicienilor nu-i interesează. Turnaţi jin şi daţi găluşi!
Adevărul este însă că dacă până acum statul Republica Moldova îşi alunga cetăţenii, acum a început să-i omoare. La propriu. Sistematic, cu bună ştiinţă şi cu multă nepăsare. Cele două tragedii care au zguduit Republica Moldova ne arată asta. Ce fac politicienii? Mihai Ghimpu, de pildă, îi transmite sărutări lui Plahotniuc. Vladimir Plahotniuc mai ţese nişte intrigi. Vladimir Filat nu mai ştie cum să iasă din închisoare. Vladimir Voronin mai face o glumă. Şi tot aşa… Pe ei nu-i interesează că noi murim. Ei vor să fie cât mai mult la treuca puterii.
Vitalie Cojocari
Jurnal.md
