„Am senzaţia că mecanismul care va declanşa cu adevărat ca această temă să capete vector politic nu va fi din interiorul Republicii Moldova, ci din exterior. Memorabilă este declaraţia preşedintelui Stratfor, George Friedman, care spunea: „În momentul în care se va declanşa cu adevărat criza în RM, societatea va trebui să aleagă şi nu va avea la dispoziţie decât două opţiuni – sau cu Rusia, sau cu România”. În momentul în care în RM s-ar întâmpla, Doamne fereşte, o presiune de tipul celei din Ucraina, nu neapărat după un asemenea scenariu, atunci RM va trebui să opteze şi vectorul unionist va ajunge atunci cu adevărat pe agenda publică. Opţiunea unionistă în Basarabia va avea doi vectori: unul al inimii, istoriei, valorilor, dar va exista şi un unionism al minţii, al pragmatismului. Toate acestea se vor coagula în momentul în care criza pe frontiera euroatlantică va fi acută. În acest moment suntem într-o fază în care societatea basarabeană nu este obligată să decidă viitorul ei”, a declarat sociologul român Dan Dungaciu, aseară, la Jurnal TV.

Preşedintele Institutului de Relaţii Internaţionale al Academiei Române a mai spus, la întrebarea de ce unioniştii din RM nu votează cu partide prounioniste, că nu alegătorii sunt de vină. „Nu trebuie blamaţi cei care votează, ci ar trebui blamaţi cei care nu reuşesc, de o bună bucată de vreme, să capteze votul lor. Oricum, simplul fapt că tot mai des discutăm despre unionism este un semnal că această temă începe să ajungă pe agenda publică”, a punctat Dungaciu.

De cealaltă parte, fostul premier al RM, Mircea Druc, susţine că un pas ar fi un referendum în care societatea să-şi exprime dorinţa, dar că semnarea oficială, protocolul, nu înseamnă încă nimic.

„Fără a rezolva problemele care există, unirea este numai decretată, declarată, nu şi făcută. Există şase judeţe basarabene. Altă soluţie nu există. Luaţi exemplu de la Tiraspol. Şi ăia şi-au imaginat că din cinci raioane sovietice vor face un etalon, un rai sovietic, un raion al Rusiei. Şi ce au ajuns? Noi ce facem cu şase raioane basarabene? În 25 de ani am construit pentru unire mai mult decât s-a făcut în cei 22 de ani de perioadă interbelică. Vorbim despre unire din Paşte în Paşte, gândindu-ne la un protocol. Nu e aşa. Este nevoie de paşi practici şi scenariul este foarte simplu. Dacă nu intervine un factor extern, altă cale nu există decât cea democratică, adică un partid unionist sau mai multe, unite împreună, să ia o majoritate parlamentară, să facă un plebiscit, un referendum, fiindcă nici marele Putin n-a putut să ia Crimeea aşa pur şi simplu, tot a trebuit să facă un referendum”, afirmă Mircea Druc.

Unul dintre liderii mişcării Acţiunea 2012, unionistul George Simion, a menţionat că sondajele de opinie din România arată că unirea este dorită de ambele părţi ale Prutului.

„Să nu creadă cineva că în România nu se vrea unirea. Sondajele de opinie din România spun că trei din patru români vor unirea. Cel mai slab sondaj în sensul ăsta arată 75 la sută, cel mai bun – 87 la sută. Deci 87 la sută din cei de peste Prut vor unirea cu RM. România a dat mâna şi a făcut oferta de unire. În momentul ăsta este cazul ca cetăţenii Republicii Moldova să accepte, pentru că clasa politică de la Chişinău n-o să îmbrăţişeze această ofertă. Oricât de multe partide unioniste ar apărea, în momentul în care o să ajungă la putere şi o să obţină funcţii de miniştri şi preşedinţi, n-o să mai vrea să facă unirea”, crede George Simion.

În cadrul aceleiaşi emisiuni a avut o intervenţie şi expertul economic de la Bucureşti Petrişor Peiu, care a vorbit despre partea practică a unirii. Mai exact, despre un studiu care arată cât ar costa pentru România unirea cu RM.

„Ceea ce stat la baza calculelor noastre este modelul de reunificare a Germaniei. Raportul populaţiei era de patru la unu, adică Germania Federală era de patru ori mai mare decât Germania Democrată. Raportul între PIB-uri era de trei la unu. Dacă să luăm RM, care e a şasea parte din România, şi ca populaţie, şi ca teritoriu, pentru România ar însemna cheltuieli de 180 de miliarde de dolari. Dacă scădem de aici finanţările, fondurile europene, România ar suporta cheltuieli de 70-90 de miliarde de dolari în 20 de ani”, a precizat Petrişor Peiu.

Întrebat despre perioada în care oamenii ar simţi schimbările, la nivel de pensii, salarii, îndemnizaţii, expertul economic a spus că este vorba despre o perioadă de 10 ani.

În context, George Simion a declarat că economia o să prospere după ce se va investi opt ani de zile. „O treime din bugetul României o să meargă în Republica Moldova. De asemenea, investiţii ale UE, după ce unirea se va înfăptui, vor merge în această zonă. Totodată, pensiile şi salariile vor fi aduse la nivelul celor din România şi nivelul actual în România este 200 de euro pensia şi 530 de euro salariul mediu brut pe economie. Sunt sigur că oamenii cunosc situaţia din România, cum sunt drumurile, spitalele, justiţia. Şi ei au dreptul să aibă acest stil de viaţă mai bun”, a punctat George Simion.

În cadrul unei intervenţii telefonice, profesorul universitar Gheorghe Bichicean, doctor în istorie, a declarat că, în opinia sa, nu este vorba despre unire, ci despre reunificare.

„Trebuie să nu uităm realităţile istorice. Dincolo de aspectele legate de scena politică mondială, care trebuie luată în considerare, pentru că marii actori politici ai lumii trebuie să-şi dea acordul în acest sens, dincolo de voinţa pe care noi o exprimăm, condiţiile actuale ne permit acest lucru. Eu sunt convins că se poate realiza această reunificare, mai ales că RM deja este în curs de aderare la UE”, a menţionat profesorul universitar român.

Un aspect aparte, discutat în cadrul emisiunii, a fost că, în pofida faptului că mulţi cetăţeni ai RM îşi doresc unirea cu România, la alegeri nu trece pragul electoral nicio forţă politică unionistă.

Preşedintele partidului unionist PNL, Vitalia Pavlicenco, dă vina pe resursele financiare ale partidelor de la guvernare. „Ultimele alegeri au fost geopolitice. Cei cu bani şi-au îndreptat forţele pentru a-şi spăla imaginea. E nevoie şi de curaj să conduci un partid unionist. Important este rolul societăţii civile. În opinia mea, este nevoie de consolidarea unui pol unionist în RM, cu o societate activă, un pol susţinut şi coordonat de la Bucureşti, şi atunci s-ar putea ceva”, crede Vitalia Pavlicenco.

De altă părere este analistul politic Valentin Dolganiuc, care crede că problema este în liderii partidelor unioniste. „Da, partidele de la putere au folosit toată maşinăria statului în campanie electorală, au spus oamenilor să nu voteze partidele cu neşansă şi asta a prins. Dar şansa o dăm noi, electoratul. Trebuie să spunem că unioniştii nu au nevoie de agitaţie electorală, doar că nu se regăsesc în liderii acestor partide. Există problema liderilor partidelor extraparlamentare, trebuie să se schimbe”, a adăugat Dolganiuc.

Şi George Simion este de părerea că este nevoie de lideri noi şi carismatici în partidele unioniste. Cât despre unire, Simion afirmă că va fi un proces care va îmbina atât contextul intern şi extern.

„Când se vor apropia contextul intern cu cel extern, cum este cazul nostru în momentul ăsta - RM este aproape un stat falimentar, din păcate, pentru 3 milioane de cetăţeni subjugaţi de o clasă politică de vampiri, şi contextul extern, cu ce se întâmplă în Ucraina şi Rusia cu apucăturile ei imperiale. Acum e momentul să vedem exemple şi ne uităm ce s-a întâmplat în România. Acolo justiţia n-a apărut din senin, DNA n-a început din senin să funcţioneze. În România a existat întotdeauna presiunea societăţii civile. Societatea civilă din RM, poporul trebuie să ceară şi să-şi impună punctul de vedere”, a punctat George Simion.