„Există riscul major ca duşmanul numărul unu al Republicii Moldova, al moldovenilor, să fie românii!... Ei sunt prietenii noştri, sunt vecini, dar eu nu vreau să se ajungă la ceea ce s-a ajuns, de exemplu, între Ucraina şi Rusia.” Aceste fraze halucinante sunt rostite de cineva care se vrea un preşedinte legitim al Republicii Moldova, dar nu reuşeşte. În siajul victoriei manipulate a lui Vladimir Putin, Igor Dodon a decis că poate vorbi orice, că poate profera ameninţări fără consecinţe pentru el.

Acest „delir”, cum l-a catalogat presa, ar trebui să deranjeze, să înfurie actuala guvernare, măcar în numele onoarei şi prieteniei pe care pretinde că o are cu partidul de guvernământ din România, PSD.

Nu vom intra în analize juridico-penale ale afirmaţiilor lui Dodon, o vor face specialiştii în drept şi poate chiar psihanaliştii, dar ne întrebăm aşa, la nivelul cetăţeanului îngrozit de conflicte şi războaie, ce e în mintea lui Igor Dodon de tot decretează ţări-inamice, ce-l justifică să-i incite pe moldoveni la ură, la românofobie?

Răbufnirea geopolitică a lui Dodon e ca un alt „duş rece” după realegerea lui Putin. Socialistul vorbeşte din vârful buzelor, ca printre altele, despre sărăcie, corupţie, exod, despre miliardul furat, în schimb blamează, apăsat, „imperialismul românesc”, împotriva căruia promite să creeze un adevărat „front naţional”. Orbire, inconştienţă, discurs iresponsabil?... România este primul nostru partener economic, ne oferă surse alternative de energie, ne ajută la reconstrucţia satelor, obiectelor de interes public, infrastructurii, susţine prin numeroase proiecte cultura, educaţia, cercetarea în Republica Moldova. Pe plan diplomatic e cel mai fidel avocat al Moldovei în tentativa acesteia de a se alătura familiei europene. Aşadar: de ce ajută România Republica Moldova? Pentru că vrea să o anexeze? Dacă asta-i intenţia, nu era mai simplu şi mai ieftin să trimită nişte „omuleţi verzi”, cum face Putin?... Foarte ciudat imperialismul ăsta românesc!

Cei care îi scriu discursurile lui Dodon încearcă să manipuleze, însă trucurile lor s-au perimat de mult. Socialistul face un mediocru joc de suprafaţă, apărând eroic statalitatea, deşi are un comportament de slujitor al Rusiei şi chiar ajunge să afirme că separatiştii transnistreni sunt mai puţin periculoşi decât unioniştii. Să fie cum spune prezidentul? Haideţi să facem o comparaţie: separatiştii au rupt o parte din teritoriul ţării, nu recunosc legislaţia moldoveană şi găzduiesc bucuroşi o armată de ocupaţie, care tot exersează forţarea Nistrului cu blindatele. Unioniştii flutură steaguri şi semnează declaraţii simbolice de Unire, dorind să se alăture celor cu care împărtăşesc o limbă, o cultură şi o istorie comună, în cadrul Uniunii Europene. Care dintre ei vi se par mai periculoşi?...

„De ce ne vârâţi pe noi în aceste conflicte ale voastre, globale?, se mai întreabă Dodon, în acelaşi interviu pentru Radio Europa Liberă, referindu-se la disputa dintre Rusia şi Occident pe tema Transnistriei. Daţi-ne pace nouă aici să facem regulă, să reunificăm ţara şi să ne ocupăm de problemele noastre, de economie, avem o mulţime de probleme…” Nimeni nu ne bagă în conflicte globale, domnule Dodon, dar vine timpul să faci o alegere. Moldovenii nu pot inhala, simultan, „noviciok” şi democraţie. Cam asta-i treaba cu „neutralitatea” în lumea de azi. Şi sper ca tot mai puţini conaţionali de-ai noştri să cadă în plasa acestui poncif retoric răsuflat (parabola „mielului blând şi prost”) al forţelor proruseşti din Moldova.

Dodon nu este strunit de actuala guvernare, lui nu i se reproşează atacurile românofobe, tot mai vehemente, în schimb partidelor din Opoziţie, care refuză „mărul otrăvit” al coordonatorului, Partidul Democrat le impută că se vor face vinovate de victoria PSRM-ului la Chişinău pentru că nu vor să susţină un candidat comun cu PD.

Acest reproş, de altfel, pare să fi fost şi principalul subiect al declaraţiilor de marţi ale Partidului Democrat, formulate în urma şedinţelor sale, devenite decisive pentru agenda săptămânală a basarabenilor. Asta pe lângă anunţul cu vădită tentă electorală, potrivit căruia Republica Moldova renunţă la serviciul militar obligatoriu. PD-ul atacă formaţiunile din Opoziţie pentru a-şi camufla propriile vulnerabilităţi (adică faptul că nu riscă să înainteze un candidat propriu pentru primăria din Chişinău, tocmai el, marele partid de guvernământ!), dar nu face nimic pentru a-şi remonta cât de cât credibilitatea avariată.

Pentru a se face credibilă, actualei puteri nu i-au lipsit niciodată ocaziile. Luni, Comisia de la Veneţia a constatat din nou că puterea de la Chişinău a ignorat recomandările sale cu privire la inoportunitatea schimbării legii electorale, deoarece votul mixt, într-o democraţie fragilă ca cea din Moldova, implică riscul coruperii deputaţilor aleşi în circumscripţii uninominale. Or, insistând asupra votului mixt, PD nu face decât să întărească suspiciunile celor care afirmă că în realitate Plahotniuc îşi doreşte o alianţă cu socialiştii după alegeri (cărora le fortifică şansele electorale), nu cu partidele proeuropene pe care le probozeşte în fiecare marţi de lipsă de cooperare.

Pe lângă săgeţile aruncate de liderul PD, nu încetează nici atacurile holdingului la adresa partidelor proeuropene care „ignoră” pericolul rusesc. Există comentatori care o „demască” sistematic pe Maia Sandu, acuzând-o că este naivă, ireconciliabilă, că refuză colaborarea cu partidul de guvernământ, că nu are o viziune geopolitică adecvată. Numele preşedintei PAS apare în titluri, în cele mai insidioase formulări, dar aceiaşi comentatori uită să arunce o privire, măcar din când în când, şi spre Vlad Plahotniuc, care a avut o contribuţie esenţială la alegerea lui Dodon preşedinte. „Balaurul” socialist este în bună măsură creatura actualei puteri.

În sprijinul colaborării mult dorite şi care, probabil, este fixată ca un imperativ al staff-ului PD, sunt citaţi, mai nou, europarlamentari care îndeamnă Opoziţia antioligarhică să facă alianţă (chiar şi) cu Plahotniuc pentru a opri revanşa rusească. Acestor sugestii Opoziţia le-a răspuns prompt şi previzibil: veniţi şi vedeţi realităţile din Republica Moldova, veniţi şi vedeţi democraţia construită de Partidul Democrat! Veniţi şi vedeţi cum arată un act de justiţie în RM, unde principalul acuzat de furtul bancar, Ilan Shor, se plimbă nestingherit, organizează concerte şi chiolhanuri la care uneori sunt invitaţi şi europarlamentari, găzduiţi generos la Orhei, de care după aceea PPE-ul, cel mai important partid din Parlamentul European, se desolidarizează oportun...

O săptămână în Moldova în care Dodon ne-a arătat că luptă cu un duşman iluzoriu, iar Plahotniuc că vrea să colaboreze cu cei pe care îi subminează programatic.

Articol semnat de Vitalie Ciobanu