Mai mult, Plahotniuc a propus introducerea în Legea Supremă a noţiunii de integrare europeană ca direcţie strategică a Republicii Moldova, care să nu depindă de mofturile unei persoane sau ale unui partid, ci să fie un obiectiv asumat în totalitate de moldoveni. PD mai intenţionează să adopte în Parlament o lege prin care şeful statului să fie lipsit de anumite prerogative, cum ar fi acelea de a pune veto pe participarea militarilor moldoveni la manevre şi exerciţii în străinătate, astfel încât „comandatul suprem” să nu mai poată da Armatei Naţionale ordine defetiste şi demoralizatoare, cum s-a întâmplat în ultimele nouă luni. În aceeaşi conferinţă de presă, liderul Partidului Democrat a numit în sfârşit şi un candidat la funcţia de ministru al Apărării – un vicepreşedinte al PPEM, partidul condus de Iurie Leancă, care a lucrat în cancelaria Guvernului, motiv pentru care Plahotniuc consideră că noul ministru va şti să facă un management eficient şi va contribui la modernizarea Armatei, chiar şi în condiţiile unui buget ridicol şi umilitor.
Dodon, după ce a declarat că nu-l va accepta pe Eugen Sturza în funcţia de ministru, pentru că nu este un profesionist, ci doar un „băiat de granturi” (cine mai numără insultele pe care le aruncă socialistul cu dezinvoltură?), azi şi-a anunţat propria candidatură pentru acest post: Victor Gaiciuc, fost ministru al Apărării în guvernarea Voronin, un admirator declarat, scrie presa, al mercenarilor pro-ruşi din Donbass.
Vestea că PD vrea să fixeze constituţional opţiunea europeană a basarabenilor, la fel, i-a cabrat pe socialişti, care au declarat că nu vor permite o asemenea schimbare în Legea Supremă, întrucât opţiunea europeană este în scădere, în schimb, Uniunea Eurasiatică va garanta dezvoltarea Republicii Moldova şi este mult mai agreată de cetăţeni.
Avem, aşadar, un schimb de replici, tot mai dur, mai contondent, în care binomul Plahotniuc-Dodon anunţă teme de război violente, ultimative, iar opinia publică rămâne derutată: cât din acest conflict este real şi cât este mimat? În confruntarea PD-PSRM ni se oferă când o melodramă amicală, jucată de ochii lumii, când o adevărată dramă, încărcată de pericole, pe care basarabenii, mereu trădaţi şi manipulaţi, nu o mai pot percepe ca atare. Cred că avem mai degrabă o dramoletă, pentru că cei doi vajnici luptători din ringul politic moldovean colaborează fructuos în chestiuni esenţiale: au debarcat împreună guvernul Streleţ, ulterior Dodon a fost ales preşedinte prin contribuţia decisivă a Partidului Democrat, căruia i-a întors datoria, votând sistemul electoral mixt, pentru a reduce la maximum şansele Opoziţiei antioligarhice şi proeuropene la viitoarele alegeri parlamentare.
Bineînţeles că şi democraţii şi socialiştii apelează la popor, şi unii şi alţii vor binele patriei. Nu ştim dacă PD va risca să cheme poporul la un referendum pentru a-l demite pe Dodon, după ce suspendarea sa va fi votată de majoritatea parlamentară. Dodon ne asigură că va merge până la capăt, chiar şi încălcând conştient norma legală, dar nu va accepta legile sau candidaturile impuse de majoritatea absolută. Probabil se va ajunge la o înţelegere, ca şi până acum, pentru că nici Plahotniuc nu e sigur că „fundamentarea constituţională” a europenismului va trezi entuziasmul moldovenilor, şi nici Dodon nu poate spune cu certitudine că râvna sa pro-rusească va convinge electoratul (o mare parte a acestuia) să nu boicoteze plebiscitul sau să voteze contra demiterii sale.
Loviturile sub centură, pe care şi le aplică cei doi adversari „geopolitici”, obnubilează esenţa problemei. Nu e suficient să introduci „integrarea europeană” în Constituţie ca să o faci plăcută cetăţenilor, ea trebuie tradusă în fapte şi realităţi vizibile, palpabile pentru oameni. Or, cum poţi să proclami integrarea europeană ca obiectiv strategic, după ce ţi-ai subordonat instituţiile statului, după ce ai transformat justiţia într-un instrument de răfuială cu adversarii politici? Aceasta este integrarea europeană în viziunea Partidului Democrat? Din 2009 încoace, moldovenii au defilat sub sloganele proeuropene ale guvernanţilor, între timp sărăcia şi depopularea au adus opţiunea pro-Vest la un nivel critic în Basarabia.
Integrarea europeană nu e o figură de stil, nu e o formulă juridică lustruită de arendaşii puterii, ci o serie de drepturi şi obligaţii care dacă nu sunt respectate golesc dezideratul european de orice conţinut. Şi o dezbatere pe această temă trebuie purtată cu… faptele pe masă. De pildă, să vorbim despre libertatea de exprimare – parte inseparabilă a valorilor europene.
Mai ales că avem un bun prilej pentru asta. Un post TV, care face parte din holdingul lui Plahotniuc (nu se mai miră nimeni când aude expresia „holdingul cuiva”, „televiziunile subordonate altcuiva”…) s-a plâns că reporterilor săi nu li s-a permis accesul la Congresul Partidului Acţiune şi Solidaritate, desfăşurat duminică, 10 septembrie, la Chişinău. Şi a invocat atitudinea „nedemocratică” a organizatorilor. În consecinţă, câteva ONG-uri media s-au autosesizat, dezaprobând restricţiile impuse de PAS acestei televiziuni. Replica responsabililor de la PAS a fost că ei n-au făcut decât să se protejeze: e vorba de un post TV şi de un holding care a atacat-o consecvent pe Maia Sandu şi partidul său, a răspândit calomnii şi minciuni în campania prezidenţială, iar mai recent a trucat imagini de la conferinţele de presă ale PAS, pe care le-a comentat tendenţios şi cinic, fără ca ulterior să-şi ceară scuze.
Aşadar, până unde se întinde libertatea de exprimare – o componentă esenţială a integrării europene? Suntem de acord că ea trebuie respectată, dar în acelaşi timp ne întrebăm: poate fi dusă libertatea de exprimare până dincolo de orice limită, până acolo unde în numele ei se comit râncede atacuri la persoană şi campanii de linşaj mediatic? Asta într-un timp în care vorbim de manipulare, de ştiri false şi de „post-adevăr”, de propagandă menită să vicieze opţiunile electorale, aşa cum a făcut-o Rusia într-o serie de ţări europene şi în Statele Unite, şi cum s-a întâmplat şi la noi în campania electorală prezidenţială. Pluralismul media înseamnă să difuzezi informaţii corecte şi să oferi publicului diverse puncte de vedere, nu să pui în scenă operaţiuni de denigrare şi desfiinţare a adversarilor politici, convenabile patronului tău sau unui anumit pol de putere.
Până nu vom începe să testăm valorile europene pe terenul realităţilor din Moldova, până nu vor fi ele respectate de guvernanţi şi de instituţiile statului, integrarea europeană va rămâne un mit sau, mai rău, o sintagmă detestată de tot mai mulţi moldoveni. Iar noi vom continua să urmărim turniruri dintre adversari politici închipuiţi, la fel de opaci faţă de ideea de pluralism, onoare şi corectitudine.
Jurnal.md
