Numai că omul acesta înglobează în fiinţa sa încă un Dabija, care este tocmai opusul tuturor acestor calităţi. Vorbim de un ins înrăit, veninos, cinic, cu un apetit infinit pentru a bârfi, a murdări, a calomnia. Când vrea (ori trebuie) să spună ceva rău despre o persoană, Dabija nu se rezumă doar la epitete, el devine un parşiv care pierde simţul şi măsura cuvintelor, a ceea ce spune, emiţând minciuni cumplite, apocaliptice. De pildă ajunge să spună că eu şi cu Val Butnaru „l-am asasinat pe Ion Ungureanu”, cum o să vedeţi în linkul de mai jos. Şi te întrebi ce motive ar avea omul să procedeze în halul acesta, nici eu, nici Val Butnaru nu i-am făcut vreun rău. Sau durerea pierderii lui Ion Ungureanu este atât de mare, încât omul ajunge să arunce în spaţiul public vorbe necugetate?....

Din păcate explicaţia este mult mai banală. Şi mai tristă. De vreo trei ani scriitorul Nicolae Dabija a intrat în armata slujitorilor lui Vladimir Plahotniuc. Unii spun că de dragul banilor, alţii – din cauza şantajului, cică Plahotniuc l-ar avea la mână pe chestia banilor din România pe care i-a gestionat nu tocmai corect Dabija. Alţii spun că la mijloc e şi una, şi alta. Cert este că omul îndeplineşte nu doar cuminte, ci cu un zel ieşit din comun comenzile venite de la GBC. Din cauza aceasta, de trei ani eu, Val Butnaru, Anatol Durbală şi postul nostru Jurnal TV suntem de ocară în gura lui Dabija. Dar cum să te miri de asta, dacă el a ajuns într-un articol să-l critice până şi pe ambasadorul SUA la Chişinău, atunci când acesta nu a făcut pe placul lui Plahotniuc?!

Aşa se face că una din metodele preferate ale lui Dabija de a murdări oameni şi deci de a face bani este răscolitul mormintelor. Întotdeauna a practicat treaba asta şi întotdeauna cu destul profit. Iarna trecută nu apucase să îngheţe ţărâna pe mormântul lui Ion Ungureanu că Dabija a şi început s-o râme împreună cu o altă canalie notorie de la Uniunea Scriitorilor, Andrei Strâmbeanu, atacându-ne pe mine şi pe Val Butnaru. Şi interesant că imediat după aceste atacuri la adresa noastră, o piesă de teatru a lui Strâmbeanu a ajuns în repetiţii la Teatrul Naţional - cică în această toamna va fi premiera - iar Dabija şi-a mai editat nişte cărţi (asta fiind doar ceea ce e la vedere).

Iar zilele acestea, la vreo opt luni de la trista dispariţie a lui Ion Ungureanu, Dabija mai dă o dată cu târnăcopul în mormântul lui. Cu acelaşi scop, de a-i folosi numele pentru a ne denigra. Şi fiţi siguri că omul o să mai întoarcă cadavrul lui Ungureanu pe o parte şi pe alta atâta timp cât numele acestuia o să-i aducă dividende. Ori o să-l spele de nişte păcate.

Tot ce rosteşte în aceste două minute Dabija din linkul de mai jos nu este doar minciună, ci e calomnie gravă şi o acţiune în judecată s-ar impune. Dar cum să ataci o slugă a lui Plahotniuc în justiţia lui Plahotniuc?!

Despre ce este vorba, de fapt? Cu un an şi şapte luni în urmă, în februarie 2016, la una din reuniunile intelectualilor din Chişinău, regretatul Ion Ungureanu ar fi spus că Andrei Năstase trebuie declarat „ticălosul anului 2015”. Imediat mai multe portaluri ale lui Plahotniuc, inclusiv hotnews.md, unde Dabija publică regulat, au preluat declaraţia lui Ungureanu. Eu, ca şi mulţi alţi colegi, am fost şocaţi de această ieşire a regizorului. Cum adică, după un an 2015 al protestelor împotriva regimului criminal, proteste organizate de Andrei Năstase, tu să-l numeşti pe acesta „ticălosul anului”?! Şi da, l-am criticat pentru asta pe Ungureanu împreună cu Val Butnaru în emisiunea „Cabinetul din umbră”.

Peste câteva zile Dabija scrie un articol în care spune minciuna că de fapt Ion Ungureanu l-a declarat „ticălosul anului” nu pe Năstase, ci pe… socialistul Bătrâncea. Bun, dacă-i aşa, Dabija, de ce când a apărut ştirea falsă cu „Andrei Năstase-ticălosul anului” tu nu ai dezminţit-o? De ce Ungureanu însuşi, Dumnezeu să-l ierte, văzând că în loc de Bătrâncea portalul respectiv i-a băgat în gură numele lui Năstase nu a dezminţit nici el?! Altă întrebare: dacă noi cu Val am greşit în emisiune, de ce Dabija, ca un om şi coleg de bună credinţă ce păreai, nu ne-ai fi sunat să ne spui: „Colegi, e o greşeală, trebuie s-o reparaţi”. Credeţi că ne-ar fi fost greu să spunem că am greşit şi să ne cerem iertare?! Dar cum să facă Dabija asta, dacă el avea altă comandă de la Plahotniuc, şi anume aceea de a ne murdări şi compromite?!

Dar minciunile cele mai monstruoase din linkul de mai jos abia urmează. Dabija ne face pe noi cu Val Butnaru vinovaţi de boala de cancer a lui Ungureanu… Dacă Strâmbeanu, celălalt lingău al lui Plahotniuc, a fost mai „blând” cu noi scriind că Ungureanu suferea demult de cancer, Dabija nu ezită să ne declare pe noi vinovaţi de îmbolnăvirea regizorului. Un poet-oncolog!

După care mai vine o mizerie, marca Dabija. Poate vă mai amintiţi seria lui de articole „Rusoaicele” în care el îi blama pe intelectualii şi demnitarii moldoveni căsătoriţi cu rusoaice. Soţiile acestea erau nişte kaghebiste, zicea Dabija în articolele lui, iar copiii născuţi din aceste căsnicii sunt cretini. Uitaţi-vă în linkul de mai jos şi o să vedeţi cum Dabija ne pune nouă în cârcă păcatul lui. Domnul poet ajunge să spună chestia mincinoasă şi oribilă că noi l-am fi criticat pe Ungureanu în emisiune pentru că are o soţie rusoaică kaghebistă... În situaţia în care noi nu am spus NICI O VORBĂ despre soţia lui Ungureanu, nici de bine, nici de rău!... Chiar aşa, Dabija?...

Sigur că am fost surprins de această revărsare de josnicie, dar pe de altă parte nu pot să spun că e ceva nou în felul de a fi al lui Dabija. Cine îl cunoaşte mai demult, înţelege că astfel de manifestări se înscriu perfect în persoana şi traseul său existenţial. Publicul cunoaşte doar faţa de poet, patriot şi academician al acestuia pe care el o cultivă cu migală de mai mulţi ani. Vă spuneam, însă, că există şi un alt Dabija, pe care el nu îl prea scoate la vedere, este, ca şi în cunoscutul roman al lui Oscar Wilde, un alt portret al său, ţinut în cotloanele îndepărtate şi prăfoase ale fiinţei lui. Mai ales că într-o concordanţă interesantă cu personajul wildeian, la ai săi 70 de ani Dabija arată foarte tânăr.

…În anul 1986 lucram la „Literatura şi Arta”, când laureatul premiului Komsomolului Leninist din Moldova Nicolae Dabija era numit redactor-şef la noi. Deschideţi colecţiile din anii 1986, 1987, 1988 ale revistei „Literatura şi Arta” şi o să vă convingeţi cât de tare put acelea a mucegai sovietic, a partid comunist, a leninism. În schimb, n-o să găsiţi în aceste colecţii nici un rând despre regizorul Ion Ungureanu, atunci exilat la Moscova. Tot aşa cum n-o să găsiţi legendarul articol al lui Valentin Mândâcanu „Veşmântul fiinţei noastre” despre alfabetul latin pe care Dabija s-a temut să-l publice. Aşa cum s-a temut să publice atâtea din articolele noastre, ale celor din redacţie, dar şi ale multor scriitori. Iar despre faimoasa întâlnire a lui Druţă la US din vara lui 1987 n-o să găsiţi decât un text castrat de Dabija. În schimb, atunci când a trebuit să fim puşi la punct de omul de la CC Ivan Grosu, Dabija l-a chemat la „Literatura şi Arta” şi şi-a turnat un strat gros de cenuşă pe cap, îndemnându-ne să procedăm la fel. Am fost unicul care am refuzat să o fac, fapt pentru care, mai târziu, Dabija m-a felicitat… pe ascuns. „Literatura şi Arta” a devenit curajoasă abia în anul 1989, când a venit „dabro”-ul de la Comitetul Central şi de la KGB.

…La vremuri noi – năravuri vechi. A venit epoca de după 1990, „podurile de flori” etc., şi nu ştiu cum Dabija s-a pricopsit foarte rapid cu un… palat. Apoi titluri, premii, grade. De ce credeţi că el s-a făcut mare prieten cu Plahotniuc? Da, în primul rând din cauza banilor, dar şi a moravurilor apropiate. V-am spus deja cât de uşor şi fără scrupule operează Dabija cu minciuni, dezinformare, manipulare, parcă-i leit Plahotniuc. Apoi să nu uităm că poetul a comis un atac raider cu mult înaintea lui Plahotniuc, atunci când a acaparat revista „Literatura şi Arta”, care a ajuns astăzi un ziar al profesorilor pensionari.

…Ştiţi ce era şi ce făcea Nicolae Dabija astăzi dacă mai trăiam în Uniunea Sovietică? Exact ce este şi ce face astăzi: avea palat, avea ziarul lui, era academician. Murdărea colegi, îi denunţa la CC şi la KGB. Acum editează cărţi şi ziare pe bani româneşti şi pe banii lui Plahotniuc, atunci i-ar fi editat pe bani ruseşti şi bucurându-se de protecţia vreo unii secretar CC, dacă nu chiar a primului secretar CC. Sau dacă nu ajungea el însuşi un secretar CC!

Iar în loc de unionism ar fi promovat cu succes, aşa cum a făcut-o până în 1989, marxism-leninismul.

P.S. În comentariul la link-ul de mai jos, băieţii lui Plahotniuc scriu că Dabija m-a atacat pe mine şi pe Anatol Durbală. De fapt, aşa cum am scris mai sus, Dabija se referă la o emisiune în care am participat eu cu Val Butnaru, iar faptul că băieţii lui Plahotniuc l-au menţionat pe Anatol Durbală arată că ţinta lor a fost, de fapt, emisiunea ORA DE RAS pe care o facem împreună cu Anatol şi alţi doi colegi talentaţi.

Constantin Cheianu