Toţi politicienii care se cred la noi „făuritori de ţară” se dau mari regizori şi organizatori de spectacole, aşa încât hărmălaia din piaţă, unde ni se cântă simultan din caval şi din balalaică, este rodul imaginaţiei şi al gusturilor lor muzicale. Dodon, de exemplu, îşi are propria brigadă de agitaţie artistică, una ce i-a rămas fidelă încă din perioada campaniilor electorale. În acest an, socialistul a hotărât să imprime independenţei Republicii Moldova o nuanţă nouă: „eliberarea”. Eliberarea de cine? De ea însăşi, bineînţeles! Cu şlagăre şi scenografie rusească pe 24 august în PMAN, aşa ca „trădătorii” şi „lepădăturile româneşti”, cum s-a exprimat cu eleganţa-i recunoscută preşedintele ales prin fraudă, să nu-i uite pe cei care ne-au organizat colhozurile, execuţiile sumare, deportările şi foametea din ‘46-‘47. Dodon a rămas în tranşeele celui de-al Doilea Război Mondial, aceasta este, se pare, singura sa raţiune de a fi: să ţină în viaţă Strigoiul, fiorul militarist al victoriei staliniste.

Tot cu propria brigadă de agitaţie, plătită din greu, ne-a bucurat de Ziua Independenţei şi fugarul primar de Bălţi, Renato Usatîi, care îşi vede concitadinii doar prin Skype. Infatigabila şi mereu disponibila Sofia Rotaru a cântat pentru „dragul de Renato” şi pentru mama lui care se afla în public. S-o fi întrebat oare Sofia Rotaru ce e şi cu exilul acesta al lui Renato la Moscova? Usatîi nu este deranjat de agresiunea rusească din Donbas şi de anexarea peninsulei Crimeea, acolo unde marea vedetă a Ucrainei, Sofia Rotaru, de origine română, nu ştim dacă mai poate merge. Sofia Rotaru, care mai interpretează uneori şi cântece româneşti, ar trebui să se gândească dacă face bine, pentru renumele ei, răspunzând invitaţiilor unui interlop pro-rus. De fapt, ce mai ştie „Sofica noastră”, cum o alintă basarabenii, despre Republica Moldova?

A vorbi despre spiritul critic şi selectiv al cântăreţilor noştri înseamnă în general a-ţi răci gura de pomană (deşi, uneori, te cuprinde regretul). Cu ce-ar fi mai rău – pentru „Catharsis” şi „Carla’s Dreams”, care au cântat la Orhei – Ilan Şor, cel care-şi consumă, ca primar în libertate, condamnarea la 7 ani de puşcărie pentru devalizare de bănci, organizând concerte şi împărţind gratis cârnaţi de Ziua Independenţei?... Foarte gustate şi concertele, şi cârnaţii. A furat? Ei şi ce dacă a furat, spun urmaşii lui Tudor Şoimaru, răzeşul lui Sadoveanu. Să fie sănătos, să ne mai dea şi nouă!

Partidul Democrat în frunte cu liderul său Plahotniuc, are, ca şi Şor, preferinţe eclectice: rămâne mereu la centru, se sfâşie melodramatic între Rusia şi Europa, considerând că orice opţiune definitivă este frustrantă pentru spiritul proteic, liber-schimbist, al moldovenilor. Aşa că, marcat de acest suspans filozofic, Plahotniuc a plătit atât muzică românească, Holograf şi Smiley, cât şi interpreţi ruşi, Baskov şi Malikov. Asta ca să mai arate o dată că PD-ul este angajat plenar şi cu multă dăruire în luptă cu propaganda rusă. Nu ştiu ce consilieri are Plahotniuc în materie de concerte, dar oligarhul „proeuropean” de la Chişinău (după propria-i caracterizare) ar trebui să ştie că invitaţii săi de la Moscova sunt nişte mercenari care cântă şi se fotografiază cu aceeaşi dezinvoltură şi alături de Ramzan Kadîrov, tiranul putinist al Ceceniei.

Evident că nu vom afla cât au costat aceste chiolhanuri care sfidează sărăcia moldovenilor, şi nu credem să ni se spună dacă o fundaţie privată, cu sacoşa ei de bani răsturnată în PMAN, e în drept să substituie instituţiile statului când vine vorba de organizarea unei Zile Naţionale. Sunt invocate sume enorme, de la zece mii până la o sută de mii de Euro per vedetă, vor fi fost desfăcute mai multe lăzi de coniac şi consumate ligheane de icre roşii. În aceste condiţii, ce-ar avea de spus Fiscul, instituţie publică, va culege el niscaiva impozite de pe urma acestui festin pe timp ce ciumă?

O independenţă maculată, trimisă în derizoriu. Faptul că la orice apel al lui Plahotniuc, Dodon, Usatîi şi Şor piaţa se umple de lume dornică de divertisment, nu şi de revendicări legitime, faptul că avem public pentru concerte care amestecă artişti autentici cu propagandişti ruşi şi mercenari cu balalaica este o altă problemă. Aceasta este Republica Moldova, unde cel mai popular lider străin, potrivit sondajelor, este preşedintele unei puteri succesoare a imperiului faţă de care ne-am declarat independenţa acum 26 de ani. Să ne mai plângem de soartă?...

Şi după acest „şanson” rusesc dat la maxim, ca în maşina unor tineri nesimţiţi, la o oră a dimineţii când oamenii se mai odihnesc sau măcar încearcă să mediteze, s-a reluat ping-pongul replicilor dintre Dodon şi majoritatea lui Plahotniuc, majoritate coordonată, mai nou, din elicopter. Dodon s-a gândit să afle la şedinţa Consiliului Suprem de Securitate motivele pentru care prietenul său Rogozin a fost declarat indezirabil în Moldova. Însă exponenţii majorităţii de la guvernare i-au boicotat şedinţa, amintindu-i că „Rogozin” e un subiect închis. Nu ştim dacă Dodon ar fi putut afla mai multe detalii de la dnii Candu şi Filip sau dacă rapoartele SIS-ului se vor fi dovedit neconvingătoare, însă dacă vrea să se edifice asupra cauzelor unui asemenea „martiraj”, socialistului i-ar fi de-ajuns să revadă declaraţiile vulgare şi insultătoare ale lui Rogozin la adresa Republicii Moldova, la adresa veteranilor basarabeni ai războiului de pe Nistru, pe care Rogozin îi gratulează constant cu epitetul „fascişti”.

Dodon îi acuză pe guvernanţi de „trădare a intereselor statului” pentru că aceştia îi cer Rusiei să-şi retragă armata din Transnistria, pentru că intenţionează să abordeze această problemă la ONU. Socialistul vede dezastrul din Republica Moldova exclusiv prin prisma înrăutăţii relaţiilor cu Rusia, uitându-şi complet promisiunile electorale, legate de combaterea corupţiei la vârf şi de investigarea miliardului furat. Nu o face, spun gurile rele, pentru a nu-şi afecta înţelegerile cu Plahotniuc.

Ce bizar e să-l auzi pe Dodon ameninţându-şi oponenţii, fiind el însuşi subiectul unui denunţ penal. Ieri, 29 august, Partidul Acţiune şi Solidaritate al Maiei Sandu a depus la Procuratura Generală un lung rechizitoriu-listă a faptelor şi declaraţiilor lui Dodon, susceptibile, în virtutea mai multor articole din legislaţia moldoveană, acuzaţiei de trădare de ţară: promovarea intereselor unui stat străin, Federaţia Rusă; susţinerea federalizării şi transnistrizării Republicii Moldova; incitarea la separatism; subminarea relaţiilor cu partenerii europeni şi americani şi cu vecinii, România şi Ucraina; folosirea unor finanţări ilegale; intenţia decorării unor militari ruşi cu distincţii de stat ale Moldovei; subminarea Armatei Naţionale; aţâţarea la vrajbă şi dezbinare interetnică ş.a.

Procuratura Generală, atât de criticată pentru subordonarea ei politică, are acum excelenta ocazie de a-şi demonstra profesionalismul şi incoruptibilitatea, dând curs cererii penale depuse de PAS împotriva lui Igor Dodon. La fel şi majoritatea parlamentară. Or tocmai legea aplicată în funcţie de calcule şi oportunităţi politice a transformat independenţa Republicii Moldova într-o ficţiune.

Vitalie Ciobanu