Sfârşitul săptămânii trecute a marcat în istoria recentă a Moldovei poate cea mai cruntă înfrângere a justiţiei libere de peste Prut. Consiliul Superior al Magistraturii a respins apelul judecătoarei Domnica Manole, lăsând definitivă hotărârea de excludere a acesteia din magistratura moldovenească.

Procesul acesta a început toamna trecută, când Procuratura Generală a pornit o acţiune penală împotriva judecătoarei Domnica Manole de la Curtea de Apel Chişinău, pe care o acuzau de abuz în serviciu.

În fapt, judecătoarea Manole a fost cercetată penal pentru faptul că, la începutul anului trecut, a dat o decizie judecătorească prin care a obligat Comisia Electorală Centrală să iniţieze un referendum republican în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă vor preşedinte ales de popor sau de Parlament.

Astfel, Plahotniuc a eliminat din sistem pe singurul magistrat care a avut curajul să i se opună, creând astfel un exemplu trist pentru oricare alt magistrat moldovean care va fi pus în situaţia să judece cauze în care este interesat oligarhul. Am urmărit cu atenţie reacţiile internaţionale la acest scandal şi, în mod absolut inexplicabil, am descoperit că, din România, nimeni, dar absolut nimeni nu a dat un semn de susţinere pentru judecătoarea Manole.

Vinerea trecută, pe portalul de ştiri deschide.md, fostul consilier prezidenţial şi actual membru al Comisiei pentru Proiect de Ţară, Iulian Chifu, publica un editorial „Obsesia Plahotniuc: cum să motivezi inacţiunea, abandonul şi eşecul ca societate”, în care merge până la a-i numi pe moldovenii care se opun lui Plahotniuc “loseri”, chiar dacă expertul în politici regionale ştie că adresează acest apelativ opoziţiei pro-europene: Andrei Năstase şi Maia Sandu. Editorialul în sine este un adevărat omagiu adus oligarhului Plahotniuc, despre care autorul ne spune că reprezintă viitorul european al Moldovei, iar pe toţi cei care nu înţelegem asta ne face proşti, inculţi şi de pe garduri, şi ne trimite să punem mâna pe creion şi hârtie şi să construim un nou proiect de ţară, bineînţeles avându-l în centrul său pe Vladimir Plahotniuc.

Ne acuză pe noi, cei care vorbim despre statul capturat de oligarh, că facem jocurile Moscovei, însă fără a spune o vorbă despre noua lege electorală din Moldova, impusă de oligarhul Plahotniuc. Această lege va aduce la următoarele alegeri în parlamentul Republicii Moldova o majoritate covârşitoare pro-rusă, Finalul editorialului este apoteotic: constructorul de proiect de ţară acuză opoziţia că odată “cu copaia vom arunca şi copilul, cu oligarhul aruncăm peste gard şi integrarea europeană, şi democraţia, şi prosperitatea, şi statul de drept”.

Citind asta nu pot să nu remarc cât de defazat şi superficial a ajuns Iulian Chifu, dacă el la ora asta mai vede în Moldova democraţie, prosperitate, stat de drept etc. Şi da, domnule profesor, România îl susţine şi îl finanţează pe Plahotniuc, iar cel mai mare ajutor dat oligarhului a fost tocmai vizita Laurei Codruţa Koveşi la Chişinău în ultimele zile din campania electorală, vizită care, în opinia mea, a convins cel puţin 50 000 de moldoveni că “DNA-ul a trecut Prutul” şi, prin urmare, aceştia fie nu s-au prezentat la vot, fie au votat cu Igor Dodon, pentru că marele deziderat al justiţiei moldovene tocmai se înfăptuise.

Această greşeală strategică, stimate domnule profesor, o vom deconta noi ca ţară începând cu ianuarie 2019, când îl vom avea la Chişinău pe Igor Dodon ca preşedinte şi o majoritate parlamentară absolută pro-rusă. Dar, bineînţeles, atunci, dumneavoastră şi ceilalţi analişti veţi beneficia de fonduri guvernamentale şi europene pentru combaterea conflictelor hibride, şi nimeni, dar absolut nimeni din România nu vă va întreba ce contribuţie aţi avut la poate cea mai mare greşeală strategică a României din ultimii 100 de ani.V-aş face, domnule profesor Chifu, recomandarea să fructificaţi momentul şi să vă pensionaţi.

Legea pensiilor speciale este încă în vigoare, şi-n mod sigur remuneraţia de la stat este mult mai mare decât orice altă sursă de venit de la Chişinău.

Pescarul Tappiola şi rechinul lui Plahotniuc

În urmă cu câteva zile, fostul prim-ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza, povestea pe pagina sa de Facebook despre confidenţa făcută de un ambasador, numele căruia îl păstrează anonim, în care diplomatul îi povesteşte cum că Vladimir Plahotniuc ar avea, în anticamera biroului său, un rechin extrem de violent, care se învârte într-un acvariu enorm, iar toţi cei care îl vizitează pe oligarh sunt ţinuţi între cinci şi zece minute în compania fioroasei creaturi.

La scurt timp după ce internetul şi spaţiul public din Moldova au fost invadate de povestea rechinului lui Plahotniuc, apare bomba conform căreia Pirkka Tapiola, deja fost ambasador al Uniunii Europene la Chişinău, i-a făcut o vizită preşedintelui Partidului Democratic din Moldova, Vladimir Plahotniuc, în cadrul căreia, cum însăşi înaltul diplomat european ne spune pe Facebook, cei doi au aruncat o privire asupra celor patru ani de mandat ai finlandezului la Chişinău.

Acest mandat este considerat de unii ca fiind controversat, deoarece Pirkka Tapiola a fost de partea separatiştilor de la Tiraspol în unele chestiuni, dar nota generală a mandatului său a fost aceea a unui luptător înverşunat împotriva oligarhului Plahotniuc şi a sistemului instaurat de acesta din urmă în Republica Moldova.

Mai mult, Tapiola a fost cel care s-a opus, în decembrie 2015, numirii lui Plahotniuc în funcţia de prim-ministru al Moldovei. Întreaga societate moldovenească a fost tulburată de imaginile şi pozele în care Tapiola îi strângea mâna lui Plahotniuc în biroul acestuia de la GBC. Nu ştiu a cui a fost iniţiativa de a-l invita pe reprezentantul Europei la sediul lui Plahotniuc, dar cred că a fost o mare greşeală, deoarece a lăsa un finlandez iscusit în compania unui rechin e ca şi cum i-ai pune unui urs un lighean cu miere în faţă.

Dacă ne uităm cu atenţie la poza care marchează momentul, observăm că Tapiola are două genţi, pe care le ţine cu grijă lângă el, de parcă ar spune că într-una are instrumentele de eviscerat şi filetat peşti mari, iar în cealaltă, pot să bănui că finlandezul şi-a luat pe post de trofeu un medalion de rechin. Nu mă interesează foarte mult soarta rechinului lui Plahotniuc, dar constat că, în pozele ce comunicau întâlnirea celor doi, Vladimir Plahotniuc este mic şi timorat, şi nu cred ce spun ceilalţi comentatori de la Chişinău, care susţin că ambasadorul european s-a umilit mergând în “casă” la Plahotniuc, ci, din contra, cred că Tapiola s-a dus la Plahotniuc să îi spună, la el în casă, cam cum stă treba cu drumul european al Moldovei după votarea legii votului uninominal mixt, şi asta o vom vedea cu toţii din septembrie, când instituţiile europene se vor întoarce din concediu.

După vizita lui Tapiola făcută oligarhului, fără nici o legătură cu aceasta, comunicatorii lui Plahotniuc au început să aducă în spaţiul public nevoia de corectare a legii votului uninominal, astfel încât colegiile uninominale să fie alocate într-un sistem prin alegeri în două tururi.

Astfel, în spaţiul public din Moldova se aruncă o nouă păcăleală, menită să mai detensioneze reacţia instituţiilor americane şi europene. Şi spun păcăleală, deoarece Igor Dodon nu va promulga niciodată o modificare de acest fel a legii electorale, iar timpul îi permite acestuia să o ţină blocată, până când o eventuală promulgare se va aplica din anul 2022.

Cotidianul.ro