În întreaga lume, protestele sunt o formă de a cere respectarea drepturilor omului, a voinţei cetăţenilor. Oamenii pot să iasă la proteste ori de câte ori sunt nemulţumiţi de cum se desfăşoară lucrurile în ţară. Oamenii pot manifesta şi împotriva unor legi care nu reprezintă intesul ţării sau al cetăţeanului şi pot cere abrogarea acestora.

În Islanda, este bine cunoscută Revoluţia islandeză din 2009-2011, Revoluţia din Bucătărie sau Protestele islandeze împotriva crizei financiare reprezintă o serie de protese din Islanda în care mii de oameni au manifestat în faţa Parlamentului (Althing) din Reykjavik. Ca urmare a acestor proteste marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creată în Marea Britanie şi Olanda din cauza politicii lor financiare rău intenţionate şi s-a creat un grup apolitic din oamenii de pe stradă pentru a rescrie Constituţia ţării. Constituţia a fost scrisă on-line de un grup de civili din „stradă” , alţi oameni putând pune întrebări sau sugera propuneri. Ca urmare a acestei revoluţii pentru prima oară este judecat primul-ministrul unei ţări pentru modul în care a gestionat criza economică. Geir Haarde afirmă că este nevinovat şi că totul este o “comandă politică”. Haarde mai promite de asemenea că se va răzbuna în cadrul procesului. (sursa: wikipedia.org)

În România, protestele din ianuarie – februarie 2017 faţă de intenţiile guvernului de graţiere si de modificare a Codului Penal au atins apogeul în seara de duminică, 5 februarie, când peste 500.000 de manifestanţi au protestat în toată ţara, în ciuda faptului că în aceaşi zi, mai devreme, guvernul anunţase abrogarea OUG 13. Protestele au devenit cunoscute, neoficial, şi sub numele de Tineriada sau protestele #rezist, hashtag cu care mulţi utilizatori de Facebook s-au identificat.Protestele din România au inspirat şi alte manifestaţii anticorupţie, precum cele din Albania sau Franţa. Anterior, proteste din România după tragedia de la Colectiv au dus la demisia Guvernului Ponta. ((sursa: wikipedia.org)

În Ungaria, în octombrie 2014 aproximativ 100.000 de maghiari au ieşit în stradă, la Budapesta, în cel mai mare protest cu care s-a confruntat premierul Viktor Orban de la venirea la putere, în 2010. În urma acestor proteste, premierul maghiar a fost nevoit să retragă proiectul taxei pe internet, care i-a scos pe oameni la proteste. (sursa: digi24.ro)

Sunt doar câteva exemple care demonstrează cât de mare poate fi forţa protestelor, dacă oamenii sunt determinaţi să meargă până la capat pentru a obţine ceea ce îşi doresc.

Protestele pot lua diferite forme, fie ieşi în stradă, fie exprimi o opinie, fie ţii discursurii, vorbeşti, protestezi la locul de muncă dacă nu eşti de acord cu anumite obligaţii impuse în afara fişei de post.

Aici găsiţi un articol bun despre Cum pot protestele sa îmbunătăţească democraţia reprezentativă? 

”Participarea cetăţenilor rămâne singura sursă importantă a schimbării, însă formele de participare şi, mai ales, ţintele urmărite ar trebui reevaluate. Astfel, un prim pas este ca tot mai mulţi cetăţeni să se implice în forme de participare politică diverse, în plus faţă de participarea prin proteste. În ce fel? Prin susţinerea asociaţiilor civice, incluzându-le pe cele care ţin în viaţă jurnalismul de investigaţie, prin participarea la dezbateri publice, prin monitorizarea şi contactarea parlamentarilor. Desigur, prin participare la vot. Toate acestea, dublate de efortul de a lua decizii informate, într-un context în care este tot mai dificil să selectăm informaţie relevantă şi să o „curăţăm” de distorsiuni.”, se arată în acest material.

Ce vreau să spun cu aceste exemple? Fiecare dintre noi poate găsi diferite forme de protest pentru a cere respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate veni să ne facă ordine la noi acasa, decât noi înşine.

Informaţia este putere, informaţi-vă corect!

Elena Robu