Mai precis, a anunţat semnarea unui „act constituţional“ prin care se înfiinţează în trei ani un stat nou numit Malorossia, în locul Ucrainei, a cărei denumire ar fi fost „discreditată“. Capitala va fi la Doneţk, pentru că - din nou - Kievul „s-a discreditat“. Steagul actual al Ucrainei va fi schimbat cu vechiul steag al lui Bogdan Hmelniţki. Timp de trei ani, partidele politice vor fi interzise, perioadă în care vor fi anchetate, judecate şi pronunţate condamnările pentru „Maidan, Odesa, Donbas“. Ceva detalii suplimentare a oferit „ministrul“ Aleksandr Timofeev, care l-a însoţit pe şeful său, Zaharcenko, la conferinţa de presă. Potrivit acestuia, viitorul stat Malorossia va fi unul federal, regiunile bucurându-se de o largă autonomie. Centrul se va ocupa de bugetul federal, armată şi serviciile secrete. Chiar dacă se va convoca o Adunare Constituţională, viitorul e deja decis, Malorossia se va uni cu Rusia şi Belarus.
La prima vedere, acest proiect pare rodul imaginaţiei unui singur om, Zaharcenko. Celebru pentru excentricităţile şi neadecvările sale, Zaharcenko nu s-a consultat nici măcar cu propriul „parlament“ şi nici cu vecinii de la Lugansk, tovarăşi de separatism prorusesc. El pretinde că „reprezentanţi ai regiunilor ucrainene“ care ar fi participat la Doneţk la o întâlnire ar fi îmbrăţişat şi votat proiectul. La conferinţa de presă, Zaharcenko a fost însoţit şi de scriitorul rus Zahar Prilepin, membru al Partidului Naţional Bolşevic, personaj extravagant, la rândul său.
Reacţiile internaţionale au fost cele previzibile. Kievul a protestat vehement, UE a criticat ideea, Franţa şi Germania au ripostat şi ele, chiar şi Departamentul de Stat a luat atitudine. Reacţia Rusiei e ceva mai complexă. Boris Grîzlov, reprezentantul special al Rusiei în grupul de contact, a spus că Proiectul Malorossia nu este compatibil cu procesul de la Minsk de reglementare a conflictului din Donbas. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, vede în el doar o iniţiativă privată a lui Zaharcenko. Însă experţii au aşteptat poziţia lui Vladislav Surkov, consilierul lui Putin, responsabil cu dosarele Doneţk şi Lugansk, omul care ar fi desenat scenariul anexării Crimeei şi războiului din Donbas.
N-au trebuit să aştepte mult, pentru că a doua zi, prin Aleksei Cesnakov, care a participat la o întâlnire cu experţii convocată de Surkov, acesta din urmă ar fi oferit un răspuns sibilinic. Bun pretext pentru menţinerea subiectului Malorossia pe agenda publică încă trei zile, în care alţi experţi au încercat să descifreze ce a vrut să spună Surkov, prin Cesnakov. De fapt, noul proiect ar promova integritatea Ucrainei şi ar reprezenta alternativa la „euro-utopia“ promovată de Kiev, la care Doneţk răspunde cu Malorossia.
În ce măsură e implicat Surkov în lansarea noului proiect e greu de spus în acest moment. Cert este că denumirea Malorossia apare în corespondenţa electronică a lui Surkov, publicată în 2016 de hackerii ucraineni. Acolo este o scrisoare de la Denis Puşilin, „preşedinte“ al parlamentului „Republicii Populare Doneţk“ care-i propune lui Skuratov împărţirea Ucrainei în trei, Novorossia, Malorossia şi Galiţia. În componenţa Malorossiei ar fi trebuit să intre regiunile din centrul Ucrainei, Jitomir, Hmelniţki, Kiev, Kirovograd, Poltava etc. În proiectul lui Zaharcenko, Malorossia e noua denumire a întregii ţări, nume utilizat pe când Ucraina era gubernie în componenţa Imperiului Rus. Asta ar putea sugera schimbarea paradigmei, renunţarea la modelul anexării după scenariul Crimeei sau al Abhaziei şi Osetiei de Sud şi adoptarea celui după care RFG a înghiţit RDG, Rusia fiind în rolul Germaniei de Vest.
Deci, Proiectul Malorossia pare mult mai ambiţios decât vechiul proiect, Novorossia, care fusese lansat oficial la 24 mai 2014 şi privea doar regiunile estice şi sudice care urmau să se desprindă de Ucraina şi să formeze un alt stat. Între timp, atât Moscova, cât şi separatiştii din Donbas au renunţat la proiect. „Preşedintele parlamentului Novorossiei“, Oleg Ţarev, a spus că proiectul e „îngheţat“ pentru că nu se înscrie în acordurile de la Minsk. Mai mult chiar, în ianuarie 2017, Zaharcenko declara că nici măcar unirea regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk nu este posibilă, pentru că ar încălca prevederile de la Minsk. Între timp, însă, s-a răzgândit. Acum, Zaharcenko vrea nu doar o bucată, respectiv sud-estul, ci întreaga Ucraină.
Malorossia în traducere înseamnă Mica Rusie. Termenul a apărut în secolul al XIV, când Patriarhia de la Constantinopol a înfiinţat două mitropolii, pentru Velikaia Rus’, Marea Rusie, şi pentru Malaia Rus’, Mica Rusie. Documentele latine se refereau la Russiæ Minoris, iar regii Poloniei enumerau printre provinciile pe care le stăpâneau şi Mica Rusie. În secolul al XVII-lea denumirea desemna Hetmanatul căzăcesc, iar după lichidarea acestuia a fost preluată de gubernia nou înfiinţată cu capitala la Kiev. Numele de Malorossia a fost mai apoi utilizat în secolul al XIX-lea pentru a desemna sudul şi vestul Ucrainei de astăzi.
Reintroducerea în circuitul politic a tot felul de denumiri istorico-geografice, cărora li se atribuie caracteristici, dintre care unele n-au nicio legătură cu realitatea asta cum este ea consemnată în cărţile de istorie, a devenit o veritabilă strategie politică. Poate că tocmai din această cauză, este puţin probabil ca Malorossia să fie doar un proiect al lui Zaharcenko. În spatele lui, se văd conturile Kremlinului.
Jurnal.md
