Moldova nu duce lipsă de stridenţe în discursul politic. Igor Dodon, de pildă, este programat să ne surprindă la tot pasul cu enormităţile sale pro-ruseşti. Cea mai stridentă declaraţie politică de sens opus, pe care am auzit-o în ultimul timp, aparţine lui Andrian Candu, care ne-a anunţat cu zâmbetul său protocolar şi nelipsita-i bună dispoziţie că Republica Moldova ar putea depune în 2018 cererea de aderare la Uniunea Europeană.
Din două una: sau preşedintele Parlamentului de la Chişinău este invadat de un optimism incurabil, pe care vrea să-l transmită şi societăţii, ori ar trebui să înregistrăm o nouă (a câta?) intrare în decorul demagogiei, cu care este hrănit sistematic electoratul moldovean. Pe fundalul crizei în care se afundă Moldova – sărăcia galopantă a celor mulţi, exodul accentuat al celor care încă mai pot să o ia de la capăt în altă parte – a vorbi despre o cerere de aderare la UE înseamnă cinism şi batjocură la adresa cetăţenilor. „Epifania” lui Andrian Candu a şi primit replica de bun-simţ a lui Johannes Hahn, comisarul european pentru politica de vecinătate şi negocierile de extindere, care a spus: „Concentraţi-vă pe reforme, lăsaţi retorica!”
Şi într-adevăr, faptele guvernării nu justifică deloc optimismul lui Andrian Candu, ba chiar îi servesc o lungă listă de contraargumente. Cruciada aliaţilor PD-PSRM pentru schimbarea sistemului electoral continuă, în pofida tuturor recomandărilor şi avertismentelor occidentale şi-n dispreţul opiniei publice interne. Justiţia are un comportament schizoid, imposibil de încadrat în termeni raţionali. Vezi simulacrul procesului lui Ilan Shor, actorul principal în devalizarea băncilor moldovene. Eliberat din detenţie imediat după ce i-a fost pronunţată sentinţa de încarcerare pentru şapte ani şi şanse luni, „vedeta” KROLL şi-a continuat circul cu flori şi îmbrăţişări la primăria Orheiului.
Ca şi telenovela în care a fost distribuit judecătorul Oleg Melnicuc – un judecător acuzat de „îmbogăţire ilicită”, repede scos din izolatorul CNA şi lăsat să-şi facă activitatea lucrativă mai departe. La celălalt capăt, consemnăm hăituirea judecătoarei Domnica Manole, pedepsită pentru că a susţinut prin deciziile sale solicitarea Platformei DA de a colecta semnături în favoarea unui referendum republican.
Dacă mai luăm în considerare şi colaborarea tot mai fructuoasă dintre PD şi PSRM, dintre Plahotniuc şi Dodon, în mai multe chestiuni de guvernare şi de strategie legate de viitorul Moldovei, cred că mai îndreptăţit ar fi să ne aşteptăm din partea spicherului Candu – un om care cunoaşte culisele politicii de la Chişinău – să ne anunţe că viitoarea guvernare „mixtă” PD-PSRM (cum speră ei) va depune cerere de aderare la Uniunea Eurasiatică. Aşa, ca să fie absolut coerenţi.
Recentele propuneri ale Ministerului Justiţiei privind interzicerea finanţării externe a ONG-urilor implicate în activitatea politică, indiferent că e vorba de elaborarea şi promovarea politicilor publice în domeniul legislativ sau de angajarea în procesul electoral prin acţiuni de monitorizare şi informare a cetăţenilor, de promovare a valorilor şi practicilor europene, aceste propuneri imită până la plagiere persecuţiile regimului Putin împotriva Opoziţiei şi a ONG-urilor din Rusia, acuzate că ar fi „agenţii” Occidentului. Ce mai afinităţi! Curat cerere de aderare la UE, nu-i aşa, domnule Candu?
La rândul său, Dodon, pe lângă faptul că a mărturisit-o franc că „nu poate fi preşedintele tuturor cetăţenilor”, motiv pentru care ar vrea să interzică mişcarea unionistă şi alte emanaţii ale „imperialismului românesc”, a făcut noi declaraţii la Minsk, în fieful autocratului Lukaşenko. Dodon a spus clar că şi-ar dori modelul bielorus în Republica Moldova: o verticală dură a puterii, care să facă ordine în economie şi în viaţa publică.
Cu piesele astea pe tablă, întrebarea firească este: cât timp vor parazita PD şi PSRM pe spezele europenilor, comportându-se contrar normelor europene? Cât va mai ţine şantajul lor bine regizat, în care unul se dă mare european şi pro-american – după cum vrea să sugereze noua vizită a lui Plahotniuc în America unde, ce-i drept, încă nu a obţinut graţia unor alte poze cu înalţi funcţionari din administraţia de la Washington –, iar celălalt, Dodon, vituperează împotriva Occidentului, cel care continuă să dea bani pentru ca Republica Moldova să nu se prăbuşească?...
Imaginându-ne că finanţarea s-ar opri, va găsi tandemul PD-PSRM bani din alte surse, eventual de la Moscova, al cărei stil de conducere îl implementează cu atâta sârg? La multele sale probleme şi sancţiuni occidentale, şi înaintea celui de al patrulea sau al cincilea mandat de preşedinte (cine i le mai numără?) Putin nu are bani pentru cooperativa politică pro-rusă de la Chişinău. Vocaţia Rusiei e să-ţi ia, nu să-ţi dea.
Integrare europeană cu metode putiniste. Un oximoron, o paradoxală alăturare de realităţi divergente? Ba bine că nu! E în spiritul locului. Moldova are o lungă tradiţie a eschivei, minciunii, discursului duplicitar. Dacă s-ar găsi cineva, un procuror care să-şi ia în serios datoria, şi ar emite un mandat de arestare pe numele unor personaje sus-puse de la Chişinău, faimoase pentru scamatoriile lor, sau un mandat de arestare la adresa fostului lider separatist Şevciuk, iar un judecător, la fel de „nebun”, ar admite aceste dosare în instanţă (pentru că oricât de obişnuiţi am fi cu anormalitatea, reanimarea statului de drept trebuie să înceapă de undeva, nu-i aşa?), întregul sistem s-ar cutremura din temelii şi poate ar prinde la curaj şi alţii.
Misiunea e foarte grea. Lipsită de o tradiţie instituţională proprie – cea naţională, românească, a fost brutal amputată! –, structura puterii în Republica Moldova s-a altoit pe trunchiul sovietic, dezvoltându-se după 1991, într-o reţea omnipotentă de caste şi clanuri în care autoritatea nu o dau legile, ci influenţa şefilor mai mult sau mai puţin formali, tot ei şi gestionarii resurselor financiare. Pentru a destructura acest păienjeniş de cutume şi relaţii oculte, care încurajează docilitatea şi nu valoarea profesională a angajaţilor, va fi nevoie de o mare voinţă politică. Şi oricum nu este un obiectiv pentru o singură legislatură…
Deocamdată, Opoziţia proeuropeană şi toate forţele politice şi segmentele societăţii civile, care resimt deopotrivă nedreptăţile istoriei şi ingratitudinea prezentului, ar trebui să găsească modalităţi pentru a nu admite lunecarea Republicii Moldova spre un regim totalitar. Asta se poate face printr-un mesaj de unitate şi avansarea unui program de guvernare care să ofere electoratului o alternativă reală la „basmele cu balauri şi zâne” ale binomului geopolitic PD-PSRM.
Jurnal.md
