Or, el „personal” chiar este obligat – prin lege! – să le accepte. Nu pentru că a promis să fie „preşedintele tuturor”, ci pentru că asta îi cere în mod expres Constituţia. El nu este obligat să apere „ortodoxia” sau nişte vagi şi interpretabile „valori tradiţionale”. Cu atât mai puţin, nu e obligat să fie „moralist”. Cu apărarea „moralităţii” încep regimurile dictatoriale, iar preşedintele nostru, ales pe principii democratice, e obligat să apere drepturile tuturor. Şi în primul rând pe cele ale minoritarilor, ale marginalilor, ale păturilor vulnerabile.

În caz contrar, el trebuie acţionat în judecată pentru instigare la ură şi demis pentru că nu a făcut faţă obligaţiilor. Citez (din Constituţie): „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei” (art. 79). Deci nu drepturile „majorităţii”, tradiţiile, legile ortodoxe şi „moralitatea” sunt scrise în fişa sa de sarcini, ci: „drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”. Inclusiv dreptul la viaţa intimă, la proteste şi manifestări paşnice (fără a îngrădi dreptul altora de a manifesta: „Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.” – art. 55). Dacă nu poţi să asiguri asta, colanul de preşedinte nu e pe măsura ta.

Continuarea opiniei o puteţi citi în Jurnal de Chişinău