După câteva asemenea reprize dodon, în sfârşit, a înţeles mesajul şi a demarat o campanie întreagă de păstrare a statului ca mare valoare.
Tot atunci sfetnicii săi cei mai zeloşi au propus ca statul lui dodon să se înveţe la şcoală ca disciplină obligatorie, dar fără bac! Ei în general nu înţeleg cum asta iei bacul. Ei ştiu că bacul se umple şi se goleşte, dar, de ce să-l trebuie elevii să-l ieie, nu pricep.
În scurt timp de la lansarea ideii, sfetnicii au înţeles că statul dodonului este prea mic să fie învăţat la şcoală şi s-au opintit să-i măsluiască o istorie seculară, iar pentru o mai mare eficienţă au inventat şi o limbă de stat.
Deşi aprecia aceste eforturi, dodon simţea că ele nu rezolvă problema în sine. Nu degeaba noapte de noapte are coşmaruri cum îi arde şezutul de grija statului. El, mai bine ca oricine, înţelege că dispariţia statului implică un mare disconfort pentru şezutul lui, iar el ţine mult la şezutul lui, chiar mai mult decât la stat, mai ales când a început a se deprinde cu fotoliul moale de la preşedinţie.
De aceea, pentru binele şezutului său, el se face a uita de oligarhi şi coordonator, de tarifele majorate şi hoţiile de la BEM şi AIC. În fine, cu riscul să-şi ia toată lumea bună în cap, el preferă să se dea în spectacol de grija statului, dar cu gândul la şezut.
(pamflet)
Jurnal.md
