O lume întreagă a aflat despre acest judecător, căruia nu i-a pasat de faptul că, indirect, face afront Preşedintelui celei mai puternice ţări a lumii – pentru el a contat doar legea şi nimic mai mult. Pentru mulţi americani, dar şi pentru cetăţenii altor ţări el a devenit un erou, un exemplu de corectitudine, demnitate şi verticalitate, deşi nu a făcut nimic altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile aşa cum o cere legea. Şi Preşedintele Trump, deşi părea destul de deranjat de decizia judecătorului, a trebuit să se conformeze, iar unica sa „ameninţare” a fost că va merge la Curtea Supremă.

Ce s-a fi întâmplat dacă în Moldova avea loc un caz similar? Nu mă refer la eventuala anulare a unor decizii ale Preşedintelui Dodon, lucru care e cât se poate de real să se întâmple – mă refer la anularea unor decizii de importanţă primordială pentru guvernare. Credeţi că acum s-ar găsi măcar un judecător în stare să facă acest lucru? Mă îndoiesc! Şi aici nu vor conta argumentele de ordin legal, nu va conta nici Constituţia, nici oricare alt argument. Tot ce va conta va fi voinţa guvernării, care, din păcate, e mai presus de lege şi nu doar pentru judecători, ci şi pentru procurori, poliţişti, angajaţii CNA, pentru oricare demnitar de stat.

Amintiţi-vă de câte ori Curtea Constituţională a avut ocazia să ia decizii de primă importanţă pentru societate! A fost măcar un caz în care aceste decizii să nu „coincidă”, direct sau indirect, cu interesul guvernării? Nu! Amintiţi-vă de câte ori instanţele de judecată din Moldova au avut ocazia să ia decizii care să nu corespundă intereselor guvernării, dar să reiasă din buchea legii? Au făcut-o? În marea majoritate a cazurilor – nu! Iar dacă şi s-au găsit unii care au luat decizii nefavorabile guvernării, după aceasta au fost impuşi să treacă printr-un calvar greu de descris.

Citeam în aceste zile despre câţi bani se pompează pentru reformarea justiţiei moldoveneşti şi ce aşteptări optimiste sunt formulate în raport cu perspectivele ce le avem. Nu cred în aceste perspective, pentru că independenţa justiţiei nu se măsoară în banii alocaţi de donatori şi de la bugetul de stat sau în graficele frumoase din rapoarte pompoase. Justiţia va fi una cu adevărat independentă când vom avea judecători ca Derrick Watson, pentru care nu va conta voinţa celor de la putere, ci legea, interesul cetăţeanului. Respectul se câştigă prin acţiuni concrete, iar justiţia noastră, din păcate, nu e respectată de cetăţeni, oamenii nu au încredere în ea pentru că o percep ca pe un apendice al puterii. Şi nu e vorba doar de justiţia pe care o avem la moment sau de guvernarea actuală. Aşa a fost tot timpul şi, din păcate, nu există nici un indiciu că lucrurile s-ar putea schimba.

Evident, titlul acestui material nu reflectă realitatea – e mai degrabă un vis al meu, ca jurnalist, o fantezie de-a mea, şi vă rog să mă scuzaţi dacă cumva v-am indus în eroare. Am decis să utilizez acest titlu, amintindu-mi un banc. Cică, odată au venit la Dumnezeu Premierul Italiei, Preşedintele Rusiei şi Preşedintele Moldovei (bancul e uşor adaptat). Premierul Italiei a întrebat: Doamne, când în ţara mea va fi învinsă definitiv mafia? Dumnezeu i-a răspuns: Peste 100 de ani! Premierul Italiei a oftat şi a spus cu regret: Îmi pare rău că nu voi ajunge în acele timpuri! Preşedintele Rusiei a întrebat: Doamne, când în ţara mea oamenii nu vor mai bea atât de mult? Dumnezeu i-a răspuns: Peste 200 de ani! Preşedintele rus a oftat şi a spus: Îmi pare rău că nu voi ajunge în acele timpuri! Preşedintele Moldovei a întrebat: Doamne, când în Moldova va fi o justiţie independentă? Dumnezeu a oftat şi i-a răspuns: Îmi pare rău, dar nu voi ajunge în acele timpuri!

Şi deoarece admit şi eu că aş putea să nu ajung timpurile în care să atribui „pe bune” unui material un astfel de titlu, m-am folosit de această ocazie. Fiţi de acord, că ar fi frumos dacă într-o zi aţi citi un material real cu un titlu la fel de real: Un judecător din Moldova anulează cea mai importantă lege a guvernării!

Dumitru Spătaru