„Eu m-am umplut de optimism. Am înţeles, în primul rând, că există multă, multă lume căreia îi pasă. Uneori în ţară te simţi cam singur când încerci să faci ceva. Fiecare e cu scuza lui, dar toţi împreună preferă să fie „neutri” faţă de imensitatea crimelor ce se întâmplă zi de zi. Faptul că în două zile, la acest offline, eu am întâlnit mai mulţi oameni interesanţi decât în ultimul an la Chişinău înseamnă că acasă oamenii răi câştigă pentru că reuşesc, an de an, să îi alunge pe cei ce ar constitui pericol pentru planurile lor vizavi această ţară. De nenumărate ori am auzit în aceste două zile cuvintele „Împreună suntem o forţă”. Este adevărat. Sunteţi o forţă de temut. Şi există oameni ce vor să profite de această forţă, să urce pe acest val. Alţii deja ştiu, că nu o pot utiliza în folosul propriu, deci vor vrea să o distrugă, să o discrediteze. E important să menţineţi această energie. E important să nu permiteţi nici una, nici alta”, afirmă Dumitru Alaiba.

Potrivit lui, cei ce acum iau decizii în Chişinău înţeleg că li se apropie sfârşitul şi tot ce fac acum e o luptă a lor pentru supravieţuire, pentru că cel mai mare coşmar al lor este să ajungă în opoziţie.

„Unica lor strategie este să se menţină la guvernare. Cel mai mare coşmar al lor – opoziţia, chiar şi pe două săptămâni. Cred, vom reuşi să blocăm tentativele lor cu schimbarea sistemului electoral. Dar ei imediat a doua zi vor începe a unelti altceva pentru a fi avantajaţi în alegeri. E greu cu aşa guvern, ce aşteaptă să vină noaptea ca să adormim şi ei să comită următorul abuz. Nu aşa se „recâştigă încrederea”. Un an în urmă încă vorbeau despre recâştigarea încrederii. Acum au renunţat măcar să vorbească despre asta. Pentru că au eşuat şi aici. Li se apropie sfârşitul şi ei ştiu asta”, scrie Alaiba.

„Ei au făcut atâtea, au mers într-atât de departe cu abuzuri şi furturi de tot felul, încât nu mai pot da înapoi. E prea târziu. Pentru că asta ar însemna sfârşitul pentru ei. Asta îi face vulnerabili. Dar şi periculoşi. Ei vor să supravieţuiască. Deci mai degrabă vor da foc la ţară decât să ia decizii bune pentru toţi noi, pentru că asta înseamnă închisoare pentru ei. Totuşi, pentru mine, menţinerea status-quo-ului este cel mai mare pericol. Pentru a supravieţui, ei vor deveni tot mai răi şi de aceea degradarea în continuare a democraţiei şi a libertăţilor este probabilă. Iar eu nu vreau dictatură şi nu o vreţi nici voi.

Dictatura pentru oamenii de rând înseamnă când o singură persoană decide cine şi ce să aibă în această ţară. Nu piaţa, nu concurenţa, nu capacităţile sau ideile fiecăruia ce încearcă să facă ceva. Dictatura înseamnă când trei milioane de oameni lucrează din greu, zi de zi, pentru ca o mână de oameni din vârf să trăiască foarte bine. Dictatura înseamnă să ştii că ai dreptate, dar să te închini, pentru că aşa va fi mai bine pentru tine, om cinstit, om de rând, neprotejat de nimeni şi nimic. Suntem aproape de dictatură, deci. O jurisdicţie unde legile nu funcţionează, unde funcţionează reguli şi ”coordonări” nescrise, se numeşte dictatură. Faptul că cei de la guvernare o neagă e şi normal. Probabil, orice dictator din lume este ofensat când este numit pe nume”, continuă Dumitru Alaiba.

„Nu trebuie să vă opriţi aici. Trebuie să arătaţi că Venezia a fost doar începutul. Şi dacă cei peste 140 mii de oameni ce au făcut un efort imens să voteze ar reveni, brusc, acasă? Cât ar rezista cei ce distrug această ţară zi de zi? Sau, cel puţin jumătate din cei ce au contribuit cu bani proprii pentru a veni pe două zile nu în vacanţă, ci pentru a discuta despre ce se întâmplă în ţară, pentru că le pasă şi vor să ajute cu ce pot? De asta zeci de an la rând oamenii sunt alungaţi din ţară. Ca guvernanţii să facă orice şi să nu răspundă pentru nimic”, a punctat Alaiba.