În ultimele zile moldovenii au avut câteva asemenea viraje abrupte. Plăcerea, e drept, n-a fost prea mare, în schimb foarte puternică senzaţia de vertij. Mai întâi, interviul cu asasinul Proca, difuzat de o televiziune privată la o oră de maximă audienţă. Un individ condamnat la ani grei de închisoare în România şi cercetat şi în Marea Britanie în dosarul unei tentative de omor eşuate, a mărturisit că persoana care l-a angajat să-l lichideze pe bancherul Gorbunţov, refugiat la Londra, este Vladimir Plahotniuc, liderul PD şi coordonatorul actualei guvernări de la Chişinău.

Mărturiile lui Proca au provocat o sumedenie de reacţii: polemici, interpretări, declaraţii confuze. Adversarii lui Plahotniuc, mulţi dintre ei, au jubilat, anunţând victorioşi (o făcuseră de mai multe ori până acum) „începutul sfârşitului” pentru cariera politică a oligarhului. Susţinătorii lui Plahotniuc – şi aici ne gândim la reţeaua de comentatori, bloggeri, troli şi simpli membri de partid – s-au grăbit să spună că întreaga poveste e o făcătură, o calomnie. Televiziunile din holding au contraatacat cu alte interviuri ale unor personaje din lumea interlopă din Moldova şi de aiurea – colegi de breaslă ai killer-ului Vitalie Proca –, în care telespectatorului moldovean, gata halucinat şi bulversat, i s-a comunicat un alt „adevăr”: regizorul crimei este de fapt politicianul pro-rus exilat la Moscova, Renato Usatîi, şi că în general cum poate fi luat în serios delirul unui criminal condamnat la ani grei de închisoare, care pentru o sumă de bani e gata să emită orice elucubraţie?

O altă categorie de observatori ai scenei politice, oripilaţi de interviul lui Proca, au adoptat o atitudine oarecum imparţială: şi-au cerut scuze pentru acest atac la sensibilitatea ultragiată a publicului, temându-se chiar ca unii dintre telespectatori să nu rămână cu sechele fizice sau psihice după asemenea noutăţi terifiante. De parcă moldovenii noştri, cărora li s-au furat cu miliardele banii din bănci, n-ar mai putea asimila încă o ştire horror despre clasa politică moldoveană, organic conectată la lumea criminală.

Vom asista probabil în continuare la lungi dispute între tabere, se vor filma noi episoade, cu alţi martori, care vor avea şi ei revelaţii abrupte şi procese de conştiinţă, aşa încât subiectul – recte, povestea misteriosului comanditar al lichidării lui Gorbunţov – va fi ţinut în actualitate măcar de cei care vor avea interesul să stoarcă de aici dividende politice, iar televiziunile să-şi asigure audienţă.

Dacă totuşi ar dori cineva să afle adevărul despre această afacere controversată, un început logic ar fi să cerceteze modul în care un killer condamnat de justiţia moldoveană – l-am numit pe Vitalie Proca – este eliberat din puşcărie, capătă un paşaport moldovenesc în câteva ore (omul chiar a fost chemat să-şi depună actele a doua oară; un cetăţean cinstit n-ar fi avut un asemenea privilegiu!), obţine şi un fals buletin de identitate românesc cu care se deplasează nestingherit la Londra, pentru a-l asasina pe un fost bancher, escroc cu stagiu, personaj important în „laundromatul” ruso-moldovenesc.

Trăim într-o epocă a informaţiei. Toate semnăturile, intrările şi ieşirile din registrul paşapoartelor, ora, data etc., se păstrează. N-ar fi atât de complicat să fie identificate persoanele implicate direct sau indirect în aceste crime împotriva statului de drept: şefii de birouri, funcţionarii care au fost în tură, telefoanele pe care le-au primit. Numai să vrea instituţiile abilitate. Dar vor? Dl Harunjen, procurorul general de la Chişinău, s-a arătat foarte sceptic faţă de ultima „spovedanie” a lui Proca, iar în ce priveşte alte aspecte ale anchetei, cum e cel referitor la modul suspect în care asasinului încarcerat azi la Jilava i-au fost perfectate actele de ieşire din Republica Moldova, presa nu a obţinut niciun răspuns din partea sa.

Dacă justiţia moldoveană, cel puţin deocamdată, nu are chef să verifice faptele invocate de Proca, rămâne ca organele penale din România şi Marea Britanie, ţări implicate într-un fel în cazul cu pricina, să avanseze cu investigaţiile.

Pentru a diminua, probabil, şocul dezvăluirilor despre care vorbim, marţi, 7 noiembrie, s-a anunţat că mult pătimita primărie a Chişinăului al cărei şef liberal Dorin Chirtoacă se află în arest la domiciliu pentru acte de corupţie, având un proces judiciar în plină desfăşurare, s-a pricopsit cu un nou şef. Interimarul Nistor Grozavu, cercetat şi el în dosarul parcărilor cu plată, şi-a dat demisia din funcţie, rămânând „vice” şi numind-o în locul său pe omul de afaceri Silvia Radu, urmând ca un alt post de viceprimar să revină consilierului PPEM, Ruslan Codreanu.

Grozavu a recurs la o clauză din legea cu privire la primărie, votată pe şest de liberali în interesul lui Dorin Chirtoacă, care s-a întors acum împotriva acestuia. Presa a remarcat că fostul deja primar interimar şi-a citit decizia de demisie cu voce tremurândă, copleşit de emoţie şi greşeli de exprimare.

Vestea a căzut ca un trăsnet. Silvia Radu a candidat anul trecut la preşedinţia Republicii Moldova, fiind percepută ca unul dintre „competitorii spoiler” ai campaniei electorale, care trebuia să smulgă voturi de la reprezentantul Opoziţiei antioligarhice, Maia Sandu, dar a obţinut un scor ridicol pe ţară, iar în Chişinău tocmai 1 472 de voturi! Acum, graţie sprijinului acordat de PD, Silvia Radu a ajuns în funcţia de primar (interimar) al capitalei pe uşa din spate sau printr-un „atac raider”, cum s-au grăbit să formuleze unii jurnalişti cu memoria proaspătă.

Partidul Democrat şi-a adjudecat astfel primăria Chişinăului, iar în cazul în care referendumul din 19 noiembrie va eşua (şi PD poate determina acest eşec) va gestiona capitala, deşi are un singur mandat în Consiliul Municipal. Situaţia se repetă. În urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, PD-ul câştigase doar 15,8%, însă prin manevre obscure a reuşit să preia controlul guvernării.

Cum ar zice plastic un alt fost primar de Chişinău, Serafim Urechean: pragmaticul lider PD adună cu grijă ceea ce stă risipit, împrăştiat pe jos. Misiunea sa este înlesnită de scandalurile de corupţie în care se bălăcea anturajul primarului liberal Dorin Chirtoacă. Întrebarea este: o administraţie amatoristă, lacomă şi venală, trebuia înlăturată printr-o altă manevră dubioasă? În locul unor alegeri anticipate, care să permită cetăţenilor să-şi aleagă, într-o competiţie deschisă, noul edil de Chişinău, Partidul Democrat preferă să joace pe contradicţiile dintre socialişti şi liberali, pentru a-şi promova interesele politice şi de business.

Acum, Chişinăul va simţi amprenta unei guvernări democrate, având la timonă o femeie cu multe averi şi proprietăţi, care s-a şi apucat imediat de reamenajarea biroului lui Dorin Chirtoacă, dând de înţeles că intenţiile sale merg mult mai departe decât un simplu interimat.

Aceasta-i politica de pe malurile Bâcului: între un thriller şi o inginerie obscură, moldovenii îşi edifică propria „democraţie originală”.

Vitalie Ciobanu