Opiniile îi aparţin fostului deputat Valeriu Saharneanu, care afirmă că doar demisia benevolă a lui Dorin Chirtoacă „ar aduce funcţia de primar general, ocupată prin metoda raider de PD, la discreţia alegătorului bine informat”.

„Iniţiat de socialiştii lui Dodon, girat de democraţii lui Plahotniuc şi „îndurat” de liberalii lui Ghimpu, actul a implicat toate forţele prezente în areopagul politic al RM la această oră, solicitându-le cel puţin atitudinea. Majoritatea lor au renunţat mobilizarea, dându-şi seama de trocul Plahotniuc/Dodon din spatele lui. Referendumul a scos în relief stările de spirit care guvernează aceste forţe în anul premergător celui al alegerilor parlamentare. Plebiscitul a mai arătat care este reacţia pe nerv deschis a celui mai politizat (bine informat) electorat – cel al municipiului Chişinău – de comportamentul căruia depind rezultatele oricărui alt plebiscit ori scrutin naţional. În fine, Referendumul din 19 noiembrie a confirmat, pe de o parte şi a infirmat, pe de alta, nişte realităţi şi tendinţe ale căror semnificaţie putea fi tălmăcită cu maximă exactitate doar în cadrul unui asemenea exerciţiu de vot”, scrie Valeriu Saharneanu, pe blogul său.

Potrivit lui Saharneanu, referendumul de duminică a fost mai mult decât un sondaj şi a arătat următoarele lucruri:

Chişinăul are o conştiinţă europeană matură ireversibilă

Este o confirmare definitivă şi fără drept de apel. Cu toată aparenţa avantajului pe care îl avea partidul şefului de stat în funcţie, Dodon, contra primarului suspendat şi anchetat într-un dosar de corupţie, Chirtoacă, electoratul chişinăuian – în totalitate cel pro-european şi parţial cel pro-rus – nu s-a grăbit să dea satisfacţie chemărilor la linşare ale socialiştilor. Dodon şi toată camarila lui talibană anti-românească, secundată de alte câteva componente ale coloanei a cincea ruse a fost lăsat în profund şi umilitor offside (poziţie în afara jocului) de o raţiune colectivă pe care tocmai se considera stăpân. Într-o situaţie artificial construită să inducă în eroare publicul, să-l deruteze machiavelic, să-l îndrepte pe cărări încâlcite şi pline de capcane de logică, Chişinăul şi-a păstrat raţiunea rece şi a procedat cu maximă înţelepciune: a separat actorii implicaţi, motivele invocate şi interesele acestora de problemele şi interesele capitalei, dar şi ale Republicii Moldova. Votul de blam dat lui Dodon prin boicotarea referendumului este cartonaşul roşu pe care electoratul chişinăuian i l-a arătat discursului agresiv şi comportamentului mojicesc al unui partid care încearcă prin minciună să se pună de-a curmezişul adevărului istoric, obiectivelor naţionale şi europene ale Republicii Moldova.

Rolul lui Dodon urmează să se modifice: „băiatul rău” devine şi „sac de bătaie”

Referendumul a fost un obiectiv extrem de important al socialiştilor. Preluarea controlului asupra Chişinăului ar fi însemnat a deschidere pentru preluarea controlului asupra întregului teritoriu dintre Prut şi Nistru. Forţele antinaţionale nu sunt la prima tentativă în acest efort. Comuniştii au reuşit după 2001 să pună parţial mâna pe cârma capitalei prin câteva interimate vremelnice şi proaste. Tentativele comuniştilor/socialiştilor Greceanâi şi Dodon de a trece prin alegeri generale s-au soldat cu eşecuri. Chişinăul a dat dovadă de consecvenţă. Deşi, uneori, la limită, din cauza dezamăgirilor din ce în ce mai pronunţate provocate de „speranţa” Chirtoacă. După plasarea lui Dodon la Preşedinţie şi trecerea în dizgraţia Coordonatorului a partenerului Ghimpu, socialiştilor li s-a sugerat că un plebiscit de revocare a primarului general le-ar aduce satisfacţia eliminării cu mâna proprie a „nesuferiţilor liberali” şi încrederea în viitoarele biruinţe electorale „în toată ţara”. Ar fi avut ce raporta lui Putin şi ce ridica în slăvi la propriile televiziuni. A fost o capcană. Cu mâna tremurândă a unui primar interimar şantajabil, Coordonatorul şi-a montat între timp la primărie propria primăriţă interimară şi nu a mai avut interesul să schimbe ceva în decorul administrativ al capitalei, ci doar consolidarea forţatului interimat până la alegerile locale ordinare (2019).

Astfel, în ciuda unor îndemnuri părinteşti din partea Coordonatorului, a unor mari speranţe de înălţare, dar şi enorme cheltuieli proprii şi de la stat care au curs gârlă, Dodon s-a ales din acest Referendum cu două cartonaşe roşii: unul, precum am constatat mai sus, venit din partea chişinăuienilor, care nu-l vor pe Dodon din principiu şi pentru totdeauna; cel de-al doilea – din partea creatorului şi îndrumătorului său, Plahotniuc. Sensul gestului celui din urmă poate fi unul: eşecul programat al referendumului din 19 noiembrie 2017 trebuie să marcheze începutul sfârşitului acestui proiect, numit Dodon. Rolul rezervat lui de „băiat rău” al „procesului de integrare europeană” ar mai putea dura din raţiuni de necesitate până la alegerile din 2018. Cu o mică, dar importantă corecţie de rol: ca „băiatul rău” să devină de-acum înainte „sacul de bătaie” predilect al celui mai democrat partid din Republica Moldova. Una e să dai cu bâta într-un Primar General corupt şi cu totul alta într-un Preşedinte trădător de „ţară”. Dividendele sunt duble.

Ghimpu şi Chirtoacă sunt profitori incurabili

Au făcut dovada acestui cusur în multe alte episoade legate de mişcarea de eliberare naţională de la care şi-au arogat merite familiale exclusive. L-au demonstrat cu prisosinţă şi în conferinţa de presă de duminică seara organizată imediat după închiderea urnelor. Fără nicio mustrare de conştiinţă Chirtoacă şi Ghimpu şi-au atribuit toate meritele neprezentării la urne a electoratului chişinăuian, trecând pe cont propriu „succesul” invalidării referendumului. Ghimpu a atacat direct „problema” şi a declarat fără să clipească: „faptul că nu a ieşit la vot este o dovadă  că lumea l-a susţinut pe Chirtoacă”. Pe o notă şi mai gravă Ghimpu a decretat altă enormitate: „referendumul a fost al patrulea vot de încredere dat de cetăţeni lui Chirtoacă”. Un afront la bunul simţ, am zice, dacă ne amintim că în alegerile din 2011 şi 2015 votanţii din Chişinău au ales „speranţa” împinşi de sentimentul de silă pentru socialişti, nicidecum din dragoste şi încredere în Chirtoacă, care deja expirase la toate capitolele de comportament şi competenţă. Iar în referendumul din 2017 majoritatea absolută care nu s-a prezentat la vot a optat contra socialiştilor, dar şi contra lui Chirtoacă.

Pentru că dacă ar fi existat încrederea în Chirtoacă, electoratul avea să aibă un cu totul alt comportament. El se făcea luntre şi punte, se mobiliza exemplar şi avea să transforme plebiscitul într-un act de demonstraţie solidară a încrederii în edil. Actul nu s-a produs. Din contră, chişinăuienii bine informaţi au votat cu picioarele pentru că au avut dovada ratării, deliberate şi repetate, de către Chirtoacă, a şanselor oferite lui să devină primarul Chişinăului, el alegând iresponsabil să rămână primarul unchiului său Ghimpu şi a clientelei din jurul acestuia. Raţiunea colectivă, precum vedem, i-a dat şi lui Chirtoacă un vot de blam, punându-l totodată în faţa unui nou test de maturitate.

Plahotniuc şi-a făcut interesele mizând pe egoismul şi lipsa de viziune a lui Ghimpu

Testul de maturitate pus de chişinăuienii bine informaţi în sarcina lui Chirtoacă se rezumă la posibilitatea pe care o are să pună capăt „interimatului” PD-ist obţinut prin şantaj şi justiţia de captură. Cum? Să-şi dea demisia. I-o sugerează mii de purtători de opinie din spaţiul public şi cel virtual. Doar această acţiune benevolă ar putea obliga CEC să declanşeze alegeri anticipate în municipiu şi aduce funcţia de Primar General, ocupată prin metoda raider de PD, la discreţia alegătorului bine informat din Capitală. Doar în acest caz cel de-al treilea vot de blam din cadrul acestui Referendum, vot rezervat sforarului Plahotniuc, ar putea ajunge la destinaţie, punct de la care poate începe descompunerea, putredului în cele rele, Partid Democrat.

Vede Ghimpu şi Chirtoacă această soluţie, sunt ei în stare să se solidarizeze cu raţiunea colectivă a unui electorat activ şi bine informat? Puţin probabil, de îndată ce în conferinţa de presă de duminică ei nu au invocat decât „justiţia dreapta” care trebuie să-i ofere „lui Dorin” posibilitatea ducerii până la capăt a mandatului. Demisia benevolă a lui Chirtoacă depusă în avantajul interesului general nu este văzută de bine în forul celor doi decidenţi ai Partidului Liberal. Pe asta a mizat şi mizează Plahotniuc care a profitat mereu în aceşti ani de egoismul şi lipsa de viziune a lui Ghimpu.