La fel ca în cazul celorlalte provocări, Plahotniuc deocamdată nu a răspuns nici la asta. Cel mai probabil o va face doar în stilu-i caracteristic, cu vreo nouă serie de „reportaje” despre „casele şi milioanele lui Năstase”.
Plahotniuc va încerca din nou să devină premier
În ultimul an şi jumătate, de când Moldova este cuprinsă de proteste, Plahotniuc nu a apărut niciodată public. Aici nu putem pune la socoteală acea ieşire din ianuarie 2015, printre umbrele antiglonţ, nici aşa-zisele interviuri apărute în mass-media comodă.
Plahotniuc s-a limitat la a vorbi doar prin declaraţii prin intermediul Facebook-ului, ulterior tirajate la greu de peste 80% din spaţiul audiovizual din ţară, care-i aparţine. De altfel, din postările de pe Facebook ale acestuia aflăm că nu a renunţat nici pe departe la oficializarea dictaturii sale în Moldova, prin obţinerea unei funcţii oficiale în stat.
Cum cea de preşedinte în actualul sistem electoral este de neatins, rămâne şefia Guvernului, pe care o ţinteşte, din ce afirmă tot mai multe surse, la mijlocul lunii octombrie sau, în funcţie de conjunctură, la începutul lunii noiembrie, când ce-a mai rămas din opoziţie va lupta pentru fotoliul de şef al statului.
În ianuarie lui Plahotniuc nu i-a reuşit oficializarea numai din cauza protestelor şi mobilizării extraordinare a populaţiei, care a depăşit atunci orice viziune geopolitică şi s-a consolidat în jurul unei singure cauze.
De atunci, principalul său obiectiv a fost să distrugă mişcarea protestatară şi liderii săi. Într-o oarecare măsură i-a reuşit. Prin preluarea MAI-ului şi transformarea poliţiei într-o bâtă de temut, a încercat să reprime violent ultimele proteste şi să bage oamenii în sperieţi. În paralel, a dirijat o campanie de denigrare cum puţini şi-ar fi putut imagina la adresa principalului lider al protestelor, Andrei Năstase, reuşind să-i slăbească din poziţii.
Însă şi mişcarea protestatară şi liderul său rămân încă vii şi mocnind, putând oricând să se declanşeze dacă este cazul.
Pe de altă parte, Plahotniuc conştientizează foarte bine că indiferent de cine va fi viitorul preşedinte, niciunul dintre ei nu se va sinucide politic încât să-l desemneze la funcţia de premier. Aici mă refer la oamenii care chiar au şanse să câştige scrutinul din 30 octombrie, nicidecum la unul dintre mulţii săi pioni.
Aşa că, singura şansă ar fi în preajma alegerilor din 30 octombrie, pe fondul unei dezbinări a opoziţiei şi a retragerii unor candidaţi în favoarea altora, care ar trezi dezamăgiri în rândul celor mai activi protestatari. Există tot mai multe semnale că Plahotniuc va încerca anume în această perioadă să-şi joace cartea.
Mai ales în condiţiile în care Usatîi povestea nu cu mult timp în urmă că Plahotniuc i-a povestit că pregăteşte o mutare importantă în octombrie, iar pentru asta are nevoie ca Năstase să fie în afara campaniei electorale, iar primarul de Bălţi plecat din ţară.
De ce este nevoie de o apariţie faţă în faţă, Năstase – Plahotniuc
Spaţiul public este dominat în ultima perioadă de un duel de la distanţă între Năstase şi Plahotniuc. Iar dacă primul vorbeşte public despre oligarh oriunde are ocazia, la posturi de televiziune, întâlniri prin ţară sau conferinţe de presă, atunci Plahotniuc acţionează doar prin intermediari şi atacuri mediatice.
Este clar că şi următoarele luni vor fi dominate de acest duel. Iar dacă Năstase luptă public pentru funcţia de preşedinte, atunci Plahotniuc urzeşte pe la spate tot felul de scenarii care să-l facă premier până la alegerea unui nou şef al statului.
În aceste condiţii, o dezbatere publică între cei doi ar fi mai mult decât necesară acum. Un om care vrea să ajungă prim-ministru într-o ţară, fie ea şi Republica Moldova, nu va putea niciodată să obţină fotoliul râvnit doar prin sforării, fără a ieşi la o televiziune, fără a organiza o conferinţă de presă sau, cel mai important, a ieşi într-o dezbatere publică cu principalul său adversar politic.
Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.
Jurnal.md
