Vom începe analiza cu un citat, care ne oferă o privire din exterior. Armand Goşu, un cunoscut analist politic din România şi un foarte bun cunoscător al realităţilor politice din R. Moldova, îi atribuie candidatului Andrei Năstase următoarea caracteristică: „Este sacul de box favorit al trustului media controlat de oligarh, toate calomniile imaginabile s-au spus despre el, a fost hărţuită mama lui, o femeie singură, de peste 70 de ani, şi cu toate acestea n-au reuşit deocamdată să-l culce la pământ. El are o structură de partid ceva mai bine organizată (decât cea a Maia Sandu – n.a.), este susţinut de un post de televiziune, Jurnal TV, şi are un psihic foarte bun de luptător. Nu e genul de politician care cade în depresie atunci când e calomniat, e un tanc care trece prin zid, te trezeşti cu el în sufragerie. Are cel puţin două minusuri importante: nu are echipă, doar doi-trei tineri admirabili în jurul lui, însă e puţin. Al doilea minus este concentrarea exclusivă pe Plahotniuc. În programul politic al lui Năstase există un singur punct: Plahotniuc la puşcărie! Sigur, asta place electoratului, oligarhul este detestat de peste 90% din populaţie, dar trebuie să şi construiască nu doar să dărâme”[1]. O descriere laconică, dar consistentă.

Luptător contra regimului oligarhic

Andrei Năstase s-a propulsat ca politician pe valul protestelor care au izbucnit drept urmare a furtului miliardului. În cadrul protestelor la care au participat zeci de mii de cetăţeni, s-a constituit mai întâi Platforma Civică Demnitate şi Adevăr(DA), iar mai apoi şi Partidul „Platforma Demnitate şi Adevăr”, preşedinte al căruia a fost ales Andrei Năstase. Este un politician tânăr, de formaţie nouă, iar apariţiile lui publice în calitate de lider al protestelor îl poziţionează în această campanie drept un luptător contra regimului oligarhic. Mesajele candidatului sunt pliate pe nemulţumirea cvasigenerală (cca 90%) a populaţiei care a sărăcit brusc în rezultatul jafului din sectorul bancar, atestată de BOP din aprilie 2015[2].

Invocând permanent numele oligarhului Plahotniuc (drept principalul vinovat de frauda bancară şi de capturarea statului), candidatul a devenit practic cel mai incomod adversar pentru actualul regim de la guvernare. Acest lucru se observă după reacţiile holdingului mediatic controlat de oligarh, care zilnic îl atacă pe Andrei Năstase şi/sau PPDA (deseori întrecând orice limite nu doar de jurnalism, ci şi de bun-simţ), transformându-l într-un sac de box, în terminologia analistului bucureştean citat mai sus. Totuşi, concentrarea pe figura oligarhului controversat pare excesivă. La un moment dat, aceasta oboseşte, devenind un lucru comun. Chit că ratingul acestuia depăşeşte în toate sondajele minus 90%. De aceea, credem că mesajele - cel antioligarhic şi de scoatere a statului din captivitate, împreună cu cel de întoarcere a miliardului furat, deşi acestea evident prind la alegători, trebuie completate cu unele constructive şi de viziune. Or, alegerile prezidenţiale sunt politice şi reprezintă o oportunitate bună în acest sens.

Continuare pe Ziarul Naţional