În 2009, diaspora a jucat un rol extrem de important în procesul politic din Republica Moldova. Anume din diasporă a venitul „votul de aur”, care nu a permis comuniştilor să-şi continue guvernarea încă patru ani după alegerile parlamentare din aprilie 2009. După alegerile parlamentare anticipate din iulie 2009, votul diasporei a fost decisiv pentru venirea la guvernare a forţelor democratice, la fel ca şi după alegerile parlamentare anticipate din noiembrie 2010. Dar cum au „răsplătit” forţele democratice diaspora? În afară de programul PARE 1+1, care a lucrat ceva timp, nimic nu urmat bun pentru cei din diasporă. Mai mult chiar, după „furtul miliardului” numărul cetăţenilor dezamăgiţi, care nu mai văd nici o perspectivă în Moldova, a crescut simţitor, tot mai multă lume luând calea pribegiei.
Nici un Guvern de la 2009 încoace nu a reuşit să vină cu soluţii pentru amplasarea remitenţelor din economia de consum în economia de producere; nici un guvern nu a reuşit să creeze oportunităţi serioase pentru readucerea acasă a cetăţenilor noştri; nici un guvern nu a reuşit să schimbe cât de cât în bine (prin acorduri internaţionale) situaţia moldovenilor de peste hotare în ţările de aflare a acestora; nici un guvern nu a reuşit măcar să deschidă suficiente secţii de votare ca cetăţenii din diasporă să-şi poată exercita elementarul drept de vot etc. Nimic din toate astea nu au făcut politicienii noştri, în schimb, de fiecare dată, în ajun de alegeri, cer cu neruşinare votul moldovenilor din diasporă, spunându-le cât de mult contează acesta.
Să fiu înţeles corect: reproşurile mele nu sunt doar pentru politicienii care au fost sau sunt la guvernare, ci şi pentru cei din opoziţie. Or, atitudinea unora dintre aceştia faţă de diasporă se vede deja la această etapă. Câţi politicieni, dintre acei ce comandă sondaje, au în vedere şi diaspora? Pe câţi dintre ei îi interesează opinia celor din diasporă? Aproape pe nimeni. Dar aceasta nu e doar o atitudine faţă de diasporă, ci şi o eroare politică. Or, sondajele ce nu includ şi opinia celor din diasporă, sunt din start cu date eronate, care nu au cum să-şi găsească confirmarea în practică.
Cel mai bun exemplu în acest sens este aşa-numitul instrument sociologic la care au apelat partidele de dreapta, pro-europene, care încearcă să identifice un candidat comun la funcţia de Preşedinte. Cât de relevant poate fi un sondaj efectuat în acest sens, dacă el nu cuprinde şi opţiunea celor din diasporă? Mai ales că se ştie că, în ţările din Vestul Europei, majoritatea moldovenilor acordă preferinţă anume liderilor şi partidelor de dreapta, pro-europene. Vor vrea aceşti alegători (numărul cărora e impresionant) să participe la alegeri şi să-şi de-a votul pentru un candidat plasat de cineva pe segmentul lor, dar la identificarea căruia nu l-i s-a permis să participe? Mă îndoiesc. Nu vom avea de a face în acest caz cu un vot de protest, exprimat prin neparticiparea respectivilor alegători la alegeri? Cine va fi favorizat în acest caz? Cred că răspunsul e la suprafaţă….
….Multe aş mai putea să scriu la această temă, dar mă voi opri aici. Totuşi, mai am o singură întrebare: De ce, stimaţi politicieni, dacă spuneţi că vă pasă de diasporă, nu vă interesaţi şi de opinia moldovenilor de peste hotare? De ce scuipaţi pe ei şi îi trataţi doar ca pe nişte voturi, dar nu ca pe nişte cetăţeni care au opinie şi această opinie merită să fie auzită?
Jurnal.md
