Dezvăluirile, care apar în ultimul timp, legate de furtul miliardului, cu siguranţă indică că de jefuirea sistemului bancar au fost preocupate două centre de comandă din Moldova. Unul ar fi al dlui Vlad Plahotniuc iar al doilea ar fi al dlui Vlad Filat. Alte surse informează că există încă două centre financiare Platon-Shor, care şi-au adus aportul la procesele de spălare şi furt al miliardelor din/şi prin sistemul bancar moldovean.
În contextul insistenţei persoanelor, care ţin statul în captivitate, de a transforma miliardul de dolari furat în datorie de stat, dar şi noii conjuncturi formate în jurul furtului banilor din sistemul bancar, vin să aduc unele argumente legale despre neadmiterea convertirii furtului în datorie de stat.
Analiza minuţioasă relevă că banii bugetului nu au nimic absolut comun cu banii din Banca Naţională. Iar convertirea datoriei miliardului furat nu este altceva decât o schemă, prin care se încearcă ştergerea urmelor miliardului furat, cu o valoare adăugată de minimum două ori mai mare decât miliardul furat. Adică, pe lângă miliardul furat din BNM, care a aparţinut cetăţenilor, oamenii vor fi impuşi să achite adăugător încă un miliard de dolari ca datoria miliardului furat şi încă o dată procentele pentru datoria creditului care ar atinge aproximativ 550,0 milioane dolari.
Pentru informaţie! Banii din bugetul de stat nu au nimic comun cu banii de la BNM, precum afirmă experţii falşi ai exponenţilor furtului. Banca Naţională nu este banca de stat, după cum afirma aceiaşi experţi şi nici agent economic, ci este bancă naţională – regulator monetar – autoritate monetară centrală, care răspunde de legalitatea activităţii bancare în economia naţională, iar banii din ea aparţin tuturor cetăţenilor. Mai simplu, dacă Republica Moldova dispare ca stat, atunci toţi banii din BNM se împart egal la toata populaţia, iar banii bugetului nu, fiindcă ei sunt strict pentru a acoperi nevoile de funcţionare a statului, iar din momentul dizolvării statului, bani în buget nu mai vin şi nu se mai acumulează.
În aşa fel, falşii experţii de vată a exponenţilor furtului miliardului mint, când vorbesc de la televizor, precum că banii din buget, îndreptaţi pentru achitarea datoriei miliardului furat, se duc în alt buzunar al statului, cum este BNM, şi precum că vin ca ajutor pentru cetăţeni prin credite.
Aceasta este un neadevăr total, nu are nimic cu normele legale şi poate fi luată drept manipulare a populaţiei.
Miliardul furat nu poate fi, nici sub o formă sau cale legală, transformat în datorie de stat internă. O să explic de ce nu poate fi transformat furtul miliardului în datorie de stat, cum poate fi oprită această operaţiune ilegală şi care sunt soluţiile reale.
În ultima perioadă o armată întreagă de ”experţi” susţin şi promovează convertirea miliardelor de lei furate din sistemul bancar în datorie de stat internă. Majoritatea acestor cvasi-experţi slujesc autorii şi beneficiarii furătorilor/hoţilor miliardului.
Pe de altă parte societatea civilă, cetăţenii simpli şi majoritatea agenţilor economici sunt îngrijoraţi şi optează împotriva transformării miliardului furat în datorie de stat. Acest subiect se discută de cel puţin 1,5 ani, iar sfârşitul lui nici nu se prevede. Majoritatea celor ce susţin transformarea miliardului furat în datorie de stat sunt exponenţii celor care se fac vinovaţi de furt.
În continuare vom analiza mai detaliat situaţia şi mă voi expune asupra lucrurilor cu calcule reale, trimiteri la legi şi algoritmul corect de rezolvare a acestei mari probleme.
Să le luăm la rând.
Ce se schimbă dacă statul nu întoarce înapoi cele 14,7 miliarde lei? Nu se va întâmpla absolut nimic. Guvernul are dreptul legal de a emite o simplă hotărâre, prin care poate renunţa la executarea angajamentelor care recurg din hotărârea precedentă adoptată dubios de Guvernul Leancă, prin care se garantează creditul acordat băncilor falite. Motivul este ilegalitatea acelei hotărâri, care poate fi uşor de demonstrat.
Ca să fie clar, banii furaţi au fost întorşi deja, însă economiştii neştiutori continuă să facă lobby pentru cei care au furat miliardul. Scopul este de a se mai înfrupta din procesele ce urmează.
Cel mai „simplu” economist, nu doar simplu prim-ministru, ar trebui să cunoască din legea clasică a contabilităţii, orice sumă înscrisă în credit are înscriere dublă şi se înregistrează şi în debit.
Se pare economiştii susţinători ai furtului miliardului nu cunosc că există balanţă cu active şi pasive şi registre cu înregistrare dublă. Eu bat numai în partea de activ şi debit al registrelor, ca şi când numai eu sunt hâtri, iar toată populaţia o masă critică de oameni simpli, care habar nu au despre adevăr.
Astfel Banca Naţională, când a acordat suma de 9,5 miliarde lei, peste o zi a scos din rezervele valutare echivalentul acestui credit în dolari SUA, pentru a acoperi excesul de lichidităţi pe piaţa monetară. În aşa fel BNM a sterilizat piaţa monetară de lei moldoveneşti.
Prin această acţiune BNM a acoperit în cea mai mare parte datoriile celor 3 bănci cu probleme. Suma de 9,5 miliarde lei a inclusiv şi sumele depozitate la BEM, BS şi UB, cu o zi înainte, de către Moldova Agroindbank, Victoriabank şi Moldindconbank, în valoare de aproximativ 4 miliarde lei, care au fost imediat rambursate acestor bănci din acest credit considerabil. De fapt aceasta demonstrează şi poate servi drept probă în dosar, că furtul din sistemul bancar a fost bine planificat, iar acele 3 bănci care au plasat bani în depozite bancare, au ştiut despre furt, intenţia lor reală fiind de a scoate bani din BNM prin plasamentele depozitare la băncile lichidate. Astfel aceste bănci depozitare prin schemele de spălare a banilor au furat cele 4 miliarde de dolari şi adăugător au beneficiat de banii restituiţi de băncile falite din creditul BNM.
De ce Banca Naţională nu a avut dreptul să acorde credite celor 3 bănci în proces de insolvabilitate?
Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995, articolul 4, obiectivele fundamentale al BNM sunt:
· Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
· Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului.
Astfel prin acordarea creditului celor 3 bănci, BNM a format situaţie de susţinere a unei mici părţi a pieţei bancare, ce este interzis de aceste articole. Reieşind din acest articol este clar că BNM nu a avut dreptul să acorde credit celor 3 bănci problematice.
Reieşind din atribuţiile BNM prevăzute la articolul 5 lit. e) este foarte clar că BNM poate acorda credite băncilor fără garanţii de stat. Aceasta ne demonstrează faptul că BNM a vrut prin garanţia guvernamentală să redirecţioneze responsabilitatea de la sine spre guvern.
Totodată articolul 71 a aceleiaşi legi, prevede activităţile interzise ale BNM. Astfel aliniatul (1) prevede că cu excepţia cazurilor prevăzute prezenta lege, Banca Naţională nu poate:
a) să acorde nici un fel de asistenta financiară, fie în forma unui împrumut direct sau indirect, fie prin cumpărarea unui împrumut, participarea în cadrul unui împrumut sau utilizarea oricărui instrument din care rezultă oricare obligaţiuni, preluarea unei datorii sau alte acţiuni analoage.
Mai mult, BNM a încălcat prevederile de instituire a administrării speciale la cele 3 bănci lichidate. Despre situaţia cu deficitul de lichidităţi şi creditele neperformante BNM cunoştea. Indiferent de aceasta, BEM şi celelalte 2 bănci, în perioada 01 ianuarie 2013 şi 01august 2014, acordă credite neperformante în valoare de aproximativ încă 7 miliarde lei. În aceiaşi perioadă valoarea creditelor compromise întrec suma de 5,2 miliarde lei. Cu toate acestea Banca Naţională nu întreprinde nici o acţiune pentru a pune sub supraveghere specială sau să numească administrare specială pentru a lua sub control procesele la cele 3 bănci lichidate.
Toate aceste fapte ne vorbesc despre faptul că BNM a ştiut despre situaţie şi nu a acţionat. În concluzie se poate afirma că BNM nu a vrut să întreprindă nicio măsură, aşteptând ca situaţia să se înrăutăţească şi mai mult la acele 3 bănci.
Banca Naţională a Moldovei cu bună ştiinţă a încălcat propria lege acordând credite celor 3 bănci, deja jefuite şi aflate în stare de insolvenţă la acel moment, în loc să instituie în vara anului 2013 administrare specială şi să nu admită trecerea pachetului de control de acţiuni ale BEM în proprietatea unor firme fantome.
Mai mult ca atât, BNM nu a avut nici un drept să purceadă la iniţierea procesului de acordare a creditului de 9,5 miliarde lei prin garantarea emisă de Guvern, încălcând orice normă de drept financiar în vigoare în RM.
De ce Guvernul nu a avut dreptul să garanteze creditul acordat în mod fraudulos de către BNM celor 3 bănci lichidate în valoare de 14,7 miliarde lei?
Conform Constituţiei RM, Titlul IV, articolul 126, aliniatul (1) prevede că economia RM este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă, iar prin aliniatul (2) litera c) prin Constituţie, Statul protejează interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.
Începând cu anul 1997, Guvernului RM i s-a interzis emiterea garanţiilor de stat pentru agenţii economici.
Legea cu privire la Guvern nr.64 din 31.05.1990 conform articolului 3, aliniatul 51) prevede în mod obligatoriu protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.
Tot în această lege, articolul 13. aliniatului 1, interzice Guvernului de a emite garanţii financiare Băncii Naţionale şi prevede doar 1) asigurarea, în limitele competenţei sale, a transpunerii în viaţă a politicii unice a statului în domeniul finanţelor, creditelor şi circulaţiei monetare.
Având în vedere prevederile Constituţiei şi reieşind din Legea privind Guvernul RM, dar şi Regulamentul de funcţionare a Parlamentului RM, chestiunea legată de emiterea garanţiei bancare pentru cele trei bănci jefuite, ţinea exclusiv de competenţele şi atribuţiile Parlamentului, fapt ocolit intenţionat sau nu de către Guvernul Leancă de atunci. Aceasta este o încălcare a normelor constituţionale şi tuturor actelor legislative, ce reglementează funcţionarea, competenţele şi atribuţiile Guvernului din acea perioadă.
Astfel, Guvernul Republicii Moldova încălcând atribuţiile şi competenţele sale prevăzute de norma constituţională şi legală a acordat prioritate şi le-a creat condiţii mai avantajoase şi favorabile unor agenţi economici în raport cu alţii.
Mai mult ca atât, conducerea Guvernului în frunte cu dl ex-prim-ministru Leancă şi toţi membrii cabinetului de atunci au fost informaţi despre situaţia reală din sectorul bancar, despre algoritmul acordării creditului de către BNM şi despre interzicerea emiterii unei aşa garanţii. Cu toate acestea Guvernul Leancă a dat frâu ilegalităţii.
Din conjunctura formată se poate face unica concluzie corectă:
Guvernul a avut interes în protejarea schemei de acoperire financiară a furtului miliardului de dolari din sistemul bancar.
Din cele menţionate se formulează următoarele concluzii:
1. A fost încălcată procedura de acordare a creditelor pentru cele 3 bănci falimentate şi procedura de adoptare a normei legale privind garanţiile de stat.
2. Banca Naţională nu a avut dreptul de a acorda credite celor 3 bănci lichidate.
3. BNM nu a avut dreptul să atragă Guvernul în procesul formare a unor avantaje pentru unii agenţi economici în raport cu alţii.
4. BNM, intenţionat sau neintenţionat, nu a instituit administrare specială la cele 3 bănci lichidate, cunoscând foarte bine situaţia şi ştiind că ele întrunesc toate condiţiile pentru aşa decizie.
5. Guvernul RM în frunte cu Leancă nu a avut dreptul, conform legislaţiei în vigoare de a emite Garanţie de stat pentru rambursarea creditelor acordate de BNM şi nu a avut nici un drept de a semna vreun acord cu BNM.
6. Cunoscându-se din start că cele 3 bănci sunt în stare de faliment Guvernul nu a avut dreptul să emită Hotărâre de Guvern prin care sa admită cedarea pachetului de acţiuni de la BEM.
7. Deoarece era informat despre situaţia reală la cele 3 bănci, cunoscând şi faptul că unele bănci au plasat mijloace băneşti importante în băncile falimentate, Guvernul Leancă nu a avut nici un drept de a emite Hotărâre de Guvern secretă pentru a garanta rambursarea creditelor acordate de BNM, din start cunoscându-se că vor fi furate.
8. Guvernul Leancă a încălcat norma de drept privind procedura de adoptare a actelor legislative şi normative. Cunoscând că aşa decizii pot fi adoptate numai de Parlament, ex-premierul Leancă şi-a depăşit cu mult atribuţiile şi impune cabinetului de a vota o Hotărâre de Guvern din start ilegală.
Câteva elemente importante
Cine are măcar cunoştinţe elementare în contabilitate cunoaşte că nu există cheltuieli dacă nu sunt surse de acoperite. În cazul miliardului furat:
1. Banca Naţională a acordat celor 3 bănci falite 14,7 miliarde lei.
2. La Banca Naţională, în rezultatul acordării creditelor, a apărut o creanţă faţă de băncile căror au fost acordate creditele, ci nu faţă de guvern sau ministerul finanţelor.
3. Creditul acordat în valoare de 14,7 miliarde lei o dată a fost rambursat Băncii Naţionale din rezervele valutare, care le deţinea şi care au fost reduse exact cu valoarea miliardelor de lei furate din sistemul bancar. Populaţia trebuie să ştie că emisiunea de monedă nu poate fi făcută dacă nu există surse de acoperire. Acoperire au servit rezervele valutare ale BNM.
4. În cazul lipsei rezervelor valutare BNM era să recunoască datoria celor 3 bănci şi iniţiau procedura de insolvenţă şi lichidare fără mare gălăgie în conformitate cu legislaţia.
5. BNM doreşte ca datoria furtului să fie plasată pe umerii cetăţenilor şi a agenţilor economici, pentru ca să fie recuperată suplimentar încă de 2 sau 3 ori, ulterior aceste mijloace să fie furate.
6. Evidenţa rezervelor valutare se face aparte la BNM şi poate fi luată ca sursă aparte. Astfel BNM îşi datorează 14,7 miliarde lei în valută străină, care poate fi stinsă exact după formula când face emisiune pe piaţa valutară.
Cele relevate demonstrează că miliardul furat a fost stins imediat după ce BNM a acordat credite celor 3 bănci în mărime de 14,7 miliarde lei, prin scoaterea din rezervele valutare a unei sume care a fost aruncată pe piaţa valutară.
Soluţii
Conform Legii privind BNM, Banca Naţională îşi formează venitul din activitatea sa, iar rezervele valutare servesc drept amortizator al situaţiei financiare pe piaţa bancară. Ca să fie clar, BNM măreşte masa monetară în cazurile când este exces de monedă străină pe piaţa valutară. Masa monetară este aruncată pe piaţă prin scoaterea bancnotelor din depozite în măsura excesului valutar. De aceea nu este necesar ca să fie dublată răscumpărarea sumelor acordate ca credit celor 3 bănci din alte surse decât sursele creditoare. Deci datoria celor 3 bănci faţă de BNM trebuie să fie stinsă în timp şi în rezultatul activităţilor de lichidare.
1. Ce ţine de valoarea sumelor posibil recuperate în rezultatul lichidării celor 3 bănci, depinde de arta gestionării procesului de lichidare şi nu trebuie să aibă nimic comun cu bugetul de stat şi cu plătitorii de impozite.
2. Dacă în rezultatul lichidării celor 3 bănci, în timp se va forma o datorie care nu va putea fi recuperată, aceasta trebuie să fie pusă pe seama Băncii Naţionale. Concomitent aceasta nu are nici un fel de conexiune la obligativitatea bugetului de stat de a o transforma în datorie de stat.
3. Banca Naţională trebuie să gestioneze foarte atent procesele de lichidare a celor 3 bănci ca în timp cât mai restrâns să-şi recupereze cât mai multe mijloace din creditele acordate celor 3 bănci.
4. Banca Naţională este obligată să publice toată lista companiilor celor care au luat credite, pentru a profita de ajutorul persoanelor fizice şi juridice în procesul de recuperare a creditelor.
5. Banca Naţională este obligată să depună toate eforturile pentru ca Compania Kroll, angajată în investigarea recuperării banilor, să recupereze cât mai mulţi bani şi cât mai repede.
6. Guvernul în mod deschis poate repara greşeala, prin adoptarea altei Hotărâri de guvern prin care să anuleze angajamentele ”fraudulos asumate de guvernul Leancă”, conducându-se de legislaţia în vigoare.
7. Parlamentul trebuie să ia act de această situaţie şi să adopte o Hotărâre prin care anulează hotărârea de guvern emisă de guvernul Leancă privind garantarea creditelor ilegale.
8. Actualul Parlament sau Guvern trebuie să depună o sesizare la Curtea Constituţională prin care să fie declarată neconstituţională Hotărârea guvernului Leancă prin care s-a garantat creditele ilegale.
9. Procuratura trebuie să emită un dosar prin care să ceară instanţelor de judecată să fie anulată hotărârea guvernului Leancă pentru garantare a creditelor ilegale fraudelor acordate.
Aspecte importante:
· A fost furat un miliard de dolari, în perioada anilor 2013-2014, în rezultatul tranzacţiilor celor 3 bănci lichidate.
· A fost scos din ţară aproape un miliard de dolari din rezervele valutare, aruncat de BNM pe piaţa valutară în rezultantul acordării creditor celor 3 bănci falite.
· Deoarece cele 3 bănci luate împreună nu au active proprii de nici a 7-a parte din valoarea furtului de un miliard de dolari, valoarea imposibil de recuperat trebuie aruncată pe seama BNM.
· Cursul de schimb a jucat principalul rol în posibila achitare a creditelor acordate ilegal, însă situaţia a luat o altă întorsătură, autorii furtului neluând în calcul faptul că totul se va face public. Eu au contat pe jonglarea cursului de schimb al leului pentru a echivala valoarea creditelor în lei maximum minimală, astfel ca miliardul de dolari furat să fie rambursat îl lei cheltuind cel mult 1/5 din miliardul furat în dolari.
· Scenariu de rezervă a inclus şi posibilitatea de a fi convertită valoarea furtului în datorie de stat, motivând obligaţiunea de fi rambursată suma furtului din bugetul de stat prin garantarea emisă de guvernul Leancă. După esenţa sa economică şi financiară aceasta nu poate avea loc, deoarece suma furtului a fost rambursată de BNM în interior, imediat după ce a scos valuta străină din rezervele valutare. Pe exterior aceasta va atârna ca creanţă faţă de cele 3 bănci până la lichidarea deplină, restul fiind stinse prin acte de judecată, după cum prevede legislaţia în vigoare.
· Autorii furtului au scontat pe posibilitatea de a mai scoate cu timpul aproximativ un miliard de dolari adăugător, în cazul transformării creditului în datorie de stat şi continuă să mizeze pe acest fapt. Afirm că nu mai există nici un motiv pentru ca aceasta să se întâmple.
· Autorii mai mizează să se înfrupte şi a patra oară din contul ratei dobânzii la datoria pe care ei aşteaptă să fie convertită în datorie publică, care ar însuma mai mult de jumătate de miliard de dolari pe parcursul a celor 25 de ani de rambursare.
În experienţa internaţională există cazuri, când guvernele au refuzat să-şi îndeplinească angajamentele asumate de a recupera datorii, inclusiv străine.
Întrebări:
1. De ce persoanele de decizie de la Guvern şi Ministerul finanţelor nu au ieşit la momentul respectiv cu declaraţi să facă public infracţiunea?
2. De ce conducerea BNM nu a sensibilizat opinia publică şi organele responsabile de investigare despre fenomenele legate de spălare şi furt a banilor în valori fantastic de mari?
3. De ce CNA cunoscând toate etapele şi detaliile schemei de furt şi spălare a banilor publici nu a intervenit şi nu a acţionat respectiv?
4. De ce CNPF nu a informat şi nu a ţinut sub control legal tranzacţiile de schimbare a proprietarilor instituţiilor financiare?
5. De ce Iurie Leancă ca Prim-ministru şi fiecare membru al guvernului lui nu au reacţionat şi au luat decizie cu miros criminal?
6. De ce nici un membru al Comitetului de stabilitate financiară nu s-a opus acestor fenomene şi nu au întreprins măsuri pentru a nu permite furtul din sistemul bancar?
7. De ce Procuratura Generală nu a reacţionat la interpelările unor funcţionari de stat?
Jurnal.md
