La 8 mai 1997 în oraşul Moscova, prin intermedierea statelor garante şi OSCE, Republica Moldova şi ”Transnistria” au semnat un Memorandum privind normalizarea relaţiilor dintre acestea, prin care pretinsei şi nerecunoscutei ţări ”Republica Moldovenească Transnistreană” i s-a acordat statutul de subiect independent cu raporturi juridice internaţionale în domeniile economic, tehnico-ştiinţific şi cultural. Acest Memorandum a permis Băncii centrale de acolo, în mod independent, să deschidă direct conturi corespondente în băncile străine, să efectueze decontări în ruble transnistrene şi monedele străine.

În aşa fel, Republica Moldova, statele garante şi OSCE au recunoscut şi au oferit suveranitatea financiar-bancară zonei separatiste din partea stângă a Nistrului. Practic cele trei părţi au legalizat activitatea criminală financiară a acestei zone.

Analiza comparativă a conflictelor de aşa natură permite să constat, nu au mai existat aşa cazuri pe globul pământesc, când unei grupări de criminali care promovează separatismul şi extremismul, într-un teritoriu aparte din interiorul unui stat de drept internaţional, să li se ofere câmp de manevră în spaţiul legal, pentru ca să promoveze şi să efectueze infracţiuni cu caracter de spălare a banilor, finanţare a terorismului şi dezvoltarea ilegalităţilor.
Reieşind din această constatare, putem afirma că legalizarea separatismului şi extremismului financiar din zona secesionistă din Moldova a fost cea mai mare greşeală comisă de toate părţile, Moldova, OSCE şi ceilalţi participanţi în formatul 5+2 (http://moldnova.eu/ro/fmi-alarmat-de-triunghiul-bermudelor-care-poate-inghiti-toate-bancile-din-chisinau-720.html/).

La data de 9 iulie 2015 Banca Naţională a Moldovei a adoptat o Hotărâre cu privire la modificarea Recomandărilor cu privire la abordarea bazată pe risc a clienţilor de către bănci în vederea prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.

În luna februarie 2016 FMI a publicat Raportul de ţară nr.16/71 pentru Republica Moldova în care este efectuată o evaluare a sistemului financiar-bancar, în vederea respectării prevederilor Acordului Basel I-II. Raportul scoate în evidenţă foarte multe neajunsuri de ordin legislativ, regulator şi probleme care persistă în sistemul financiar din Moldova. Un loc aparte este dedicat spălării banilor şi finanţării terorismului.

Analizând cu atenţie Hotărârea din 09.07.2015 a BNM, s-a constatat, această normă nu va avea nici un efect pozitiv, deoarece nu se răsfrânge nici într-un fel asupra combaterii spălării banilor şi finanţare a terorismului.

Prevederile acestei hotărâri sunt mai mult formale, fără efecte de aplicare, în condiţiile speciale, în care RM este plasată. Nu se face nici un fel de referinţă la prevederile Acordului Basel pentru „Transnistria”, formele de tranzacţii de acolo, fluxurile de tranzacţii, mecanismele şi formele prin care acestea se efectuează, de parcă nu este un teritoriu al Moldovei.

Raportul FMI Basel face recomandări foarte serioase şi ample privind activitatea regulatoare a BNM, implementarea reală a transparenţei cadrului de beneficiari finali ai băncilor, transparenţă reală în toate tranzacţiile bancare conexe la „băncile” din partea stângă a Nistrului.

Reieşind din situaţia reală menţionată mai sus despre relaţiile bancare, spălarea de bani şi finanţarea terorismului, prin intermediul tranzacţiilor dintre băncile de pe malul drept al Nistrului si regiunea transnistreana de fapt lipseşte în mod direct, deoarece lipseşte principalul factor – lipsa relaţiilor directe în relaţiile dintre băncile celor două maluri ale Nistrului. Totodată aceasta nu înseamnă că spălarea de bani şi finanţarea terorismului prin relaţiile bancare dintre băncile moldovene şi transnistrene este imposibilă.

După cum am menţionat, RM a permis transnistrenilor să deschidă şi să întreţină relaţii cu alte bănci din străinătate. Până acum câţiva ani în urmă principalele bănci corespondente ale zonei transnistrene erau băncile din Ucraina. În prezent toate aceste relaţii au fost întrerupte.

Ultimul raport de evaluare al FMI indică despre paşii şi căile întreprinşi de BNM în procesul de monitorizare a fenomenului de spălare de bani şi finanţare a terorismului prin intermediul băncilor autohtone. Din raport reiese faptul că fenomenul nu este combătut, iar volumul tranzacţiilor financiare dubioase cu „băncile” din regiunea transnistreana, în anul 2013, au constituit 2 miliarde lei.

Analiza situaţiei relevă, era mai bine dacă tranzacţiile între băncile de pe cele două maluri ale Nistrului se menţineau în ambele sensuri, ci nu erau interzise.

Analiza acţiunilor BNM şi altor structuri de stat, legate de elaborarea instrumentelor de control prin care să se monitorizeze spălarea de bani, relevă că acestea se fac în majoritatea lor în scopul protecţiei şi camuflării spălărilor de bani.

Se cunoaşte că BNM are la dispoziţie tot instrumentarul de combatere a fenomenului de spălare de bani şi finanţare a terorismului, însă actele normative aprobate de către autoritatea monetară centrală trebuie să fie mult mai clare, fără interpretări duble şi să facă referinţe exacte la factori, efecte şi soluţii clare.

Într-o publicaţie recent apărută (http://moldnova.eu/ro/fmi-alarmat-de-triunghiul-bermudelor-care-poate-inghiti-toate-bancile-din-chisinau-720.html/), se arată că volumul spălărilor de bani prin intermediul băncilor din zona separatistă este de cel puţin 25-30 de ori mai mare, decât estimările FMI prezentate în raport. Respectiv, suma estimată de experţii FMI este una simbolică, deoarece experţii FMI nu cunosc specificul şi nu au acces la informaţii. BNM dispune de informaţiile respective, însă de ce întârzie să le ofere experţilor de la FMI nu este clar, precum nu este clar nici faptul legat de inacţiunile privind activităţile ilegale ale băncilor din stânga Nistrului.

Atât FMI cât şi oficialii din RM, dar şi unii reprezentanţi ai părţilor intermediare fac referinţă la apariţia unor riscuri care ar oferi amprentă politică în cazul întreprinderii oricăror acţiuni mai dure şi severe de combatere a fenomenului de spălare a banilor prin intermediul zonei necontrolate din partea stângă a Nistrului.

Această situaţie are interpretare dublă cel puţin, dacă nu chiar stranie. Când vorbim despre combaterea tranzacţiilor bancare criminale, nu trebuie să existe nici un fel de cedări. Nu aş dori să fac aluzii la faptul că unii reprezentanţi în procesul de intermediere a diferendului sunt cointeresaţi, însă situaţia evidenţiază aceasta.

Una din soluţii eficiente de a pune capăt proceselor de spălare a banilor prin intermediul băncilor transnistrene este readucerea lor pe tărâmul legal de funcţionare. Aceasta ar fi calea cea mai eficientă de luptă contra spălării banilor şi finanţării extremismului prin Moldova şi respectiv, simplu de implementat. În cazul acesta orice cashflow ar fi posibil de monitorizat de către autorităţile moldovene.

În acest sens, este de ajuns adoptarea unei decizii de către partea moldoveană, pentru ca toate băncile din Rusia să se conformeze prevederilor internaţionale şi să închidă orice conturi corespondente ale băncilor din zona necontrolată.

De anulat orice suveranitate financiară prin anularea Memorandumului semnat în mai 1997, toate băncile din zona nistreană să fie impuse sa deschidă conturi corespondente la BNM şi orice tranzacţie să fie monitorizată în cele mai mici detalii. Instrumentul de lucru, în perioada reglementării diferendului, între băncile moldovene şi cele din zona separatistă trebuie să fie leul moldovenesc, iar în interiorul zonei necontrolate poate fi rubla lor la cursul de referinţă a leului. Toate celelalte tranzacţii în monedă străină, în mod obligatoriu trebuie să fie efectuate strict numai prin centrul de la BNM.

În prezent nu se cunosc cauzele tergiversării şi inacţiunii BNM a proceselor de disciplinare a sectorului bancar din sona secesionistă, fapt ce trezeşte nedumerire. Fie BNM este parte a tranzacţiilor criminale, fie această instituţie acoperă aceste tranzacţii în schimbul unor beneficii. Aceasta înseamnă că riscul de comitere a infracţiunilor şi fraudelor prin sistemul bancar va continua, atâta timp, cât BNM va menţine statutul amorf.

Menţinerea conturilor corespondente în Rusia este foarte benefică pentru a spăla orice volum de bani de care este necesar. Deoarece nu sunt supuşi controlului, prin acele bănci se materializează orice tranzacţie criminală care mai apoi poate fi legalizată. Astfel se legiferează banii obţinuţi din vânzarea de armament, droguri, contrabandă, furturi, evaziuni fiscale colosale, etc.

În Raportul FMI se menţionează şi despre tendinţele de creştere a fluxurilor financiare între băncile din Rusia şi Moldova. Este de menţionat aici un moment foarte important. Experţii de la FMI nu au observat diferenţa dintre reducerea volumelor de export şi a celor de import cu Rusia. Acest fenomen ar trebui să trezească cel puţin întrebări pentru oficialii moldoveni.

Deoarece păstrează tăcerea, înseamnă ca la nivel de conducere a statului ceva nu este în ordine. Ar trebui să bată alarma, nu să vină de la FMI să ne spună despre aceasta.

Pentru informaţie!

Atunci când operaţiunile de import-export scad şi se reduc transferurile de remitenţe din Rusia, apare o întrebare care cere răspuns: De ce conexiunile între băncile moldovene şi cele ruseşti cresc, când în mod normal ar trebui să se reducă?

Răspunsul este evident, autorităţile moldovene până când nu au de gând să facă claritate în aceste fenomene, ceea ce automat trage după sine suspiciuni de interes.

O ipoteză ar fi că prin intermediul sistemului format are loc revenirea banilor furaţi din sistemul bancar, înapoi în Moldova, cu diferite menţiuni, fie investiţii sau alte activităţi. În acest caz situaţia se va menţine până când principalele volume de bani furaţi sau spălaţi nu vor fi legalizaţi.

Totodată planează riscul ca din sistem în anul 2015 şi jumătatea anului 2016, prin schemele de spălare a banilor, au mai fost furaţi cel puţin 550,0 milioane dolari din sistemul bancar din Moldova. Conexiunile zonei secesioniste cu băncile ruseşti sunt întocmai soluţia cea mai potrivită de efectuare a acestor furturi. De luat în considerare că băncile ruseşti practic nu se supun nici unei prevederi internaţionale sau pot să ignore orice, în orice moment.

Totuşi, în aceste condiţii, nu este clară tergiversarea de către BNM a măsurilor şi acţiunilor de punere sub control tot cashflow-ul din hotarele RM.

Întrebare pentru oficialii moldoveni:

De ce se tergiversează procesul de punere sub control a cash flow-lui din Moldova şi de ce BNM renunţă la punerea sub control al băncilor ilegale din zona separatistă?

Gheorghe Costandachi