Singurul amănunt-bombă este că în 2013 premierul Leancă a dat o dispoziţie de creare a unei comisii secrete privind activităţile bancare suspecte din acea vreme. Peste o lună de zile, zice Gofman, comisia a scos la iveală întreg mecanismul de fraudare. Partea senzaţională a acestei afirmaţii este că, peste puţin timp, membrii acelei comisii, dar şi cei care erau la curent cu activitatea ei, au prins a se sinucide pe bandă rulantă sau a muri cu întreaga familie în circumstanţe mai mult decât ciudate. Cei care au ales să trăiască au fost înlăturaţi din sistem. O declaraţie foarte tare, să recunoaştem!

A doua zi, apare Leancă şi spune că asupra lui se întreprind atacuri murdare cu scopul de a-l împiedica să devină preşedinte al Republicii Moldova. Oricine a văzut sau a citit declaraţiile lui Gofman înţelege că Leancă aberează, în cel mai bun caz. Nu e vorba despre niciun atac, bineînţeles.

Declaraţia a fost făcută pentru jurnaliştii corupţi care s-o comenteze şi s-o umfle. În vasta şi fantasmagorica descriere gofmaniană, Leancă este pomenit de două ori: o dată în legătură cu comisia secretă şi a doua oară când fostul şef de la CNA a spus că următorul în scandalul miliardului furat va fi arestat Leancă.

În privinţa arestării simplului prim-ministru nu mă pot pronunţa în nicio măsură, dar cât priveşte misterioasa comisie secretă, ar fi de spus ceva. Leancă a declarat că n-a dat niciun fel de dispoziţie de creare a unei comisii secrete. De aici rezultă că unul dintre cei doi minte. Să admitem că minte Gofman şi acea comisie n-a existat. Dar nu s-a gândit el oare că Leancă îl va acuza pe loc de minciună? Ba da. Acest lucru e simplu de prevăzut. Şi atunci, de ce să spui un lucru neadevărat şi, mai ales, uşor de demonstrat? Mai mult, Gofman descrie cu lux de amănunte activitatea comisiei şi, fără să dea nume, creionează portretele celor care au descoperit ingineria financiară. A inventat totul şi în acest caz?

A existat, aşadar, sau n-a existat acea comisie? Întrebat direct, CNA-ul n-a confirmat, dar nici n-a infirmat informaţia. Cum vă place? Vă spun: ei se joacă cu noi ca pisica cu şoarecele. Să nu credeţi nimic din cele ce vi se spune sau vi se arată. Mai ales să nu-i credeţi pe jurnaliştii corupţi public.

În cazul lui Gofman, e adevărat, am câteva mari îndoieli. În primul rând, nu el este persoana care să ne ţină lecţii de luptă cu corupţia. Jurnaliştii oneşti au scris mult despre afacerile dubioase ale personajului în cauză. În al doilea rând, nu cred că e o coincidenţă faptul că Gofman a apărut în ziua în care a fost pronunţată sentinţa lui Filat. Nu cred în coincidenţe. De ce a tăcut până acum? S-a temut? Dar acum, când a vorbit, nu se mai teme?

Încă o dată: nu ştiu ce se pune la cale, dar nu cred în nimeni. Colac peste pupăză, a doua zi apare pe Facebook Sergiu Sagaidac, un fost responsabil de prevenire a spălării de bani de la Banca Socială, care descrie, doar pe o jumătate de pagină, întregul mecanism prin care Shor a pus la cale frauda de miliarde. Aceeaşi întrebare: de ce aceste dezvăluiri apar doar acum, când Shor este arestat, şi nu în perioada în care se derula procesul lui Filat? Am încercat să-l contactăm pe Sagaidac, să ne dea detalii, fie şi telefonic, dar am fost trataţi cu un refuz categoric. Motivul a fost uşor previzibil: frica. Dar acum, după ce a făcut aceste dezvăluiri pe o reţea de socializare, nu se mai teme? – iată întrebarea mea.

E foarte posibil ca să fi greşit undeva în raţionamentele mele. Dar atâta timp cât există unele întrebări, nu le pot ignora. Nimic nu e ce pare.

Val Butnaru