Până la urmă, subiectul pare să fie compromis de o nedumerire firească: de ce Plahotniuc s-a ales cu insignifianta funcţie de Coordonator Executiv al majorităţii parlamentare? De ce atât de modest? Unde e gândirea globală? De ce nu Coordonator General al Europei de Est şi al Asiei Sud-Centrale, bunăoară? Cam neconvingător de data asta cu piarul. Mai încercaţi şi alte piste, băieţi…

Dar poate s-ar potrivi subiectul cu militarii americani? Nu atât militarii, cât persoana lui Igoraş Dodonaş ne-ar interesa. El a declarat că va repeta fapta eroică a lui Ion Soltîs şi va astupa cu pieptul ambrazura transatlantică. După asta se va arunca de mai multe ori sub şenilele tancurilor americane cu scopul de a împiedica amplasarea tehnicii imperialiste în Piaţă, în ziua de 9 mai.

Frumoase intenţii, nobile idealuri. Atâta doar că şi în acest caz apare o firească întrebare pentru Dodon: unde şi când a dispărut lupta până la moarte cu Plahotniuc? În ce moment s-a produs schimbarea miraculoasă de macaz? N-a promis Dodon electoratului său anume asta – să elibereze R. Moldova de oligarhul criminal ca biată ţărişoricuţă să poată respira, în sfârşit, cu ambii plămâni? Şi acum, iese că neînfricatul socialist şi-a donat unul dintre plămâni odiosului căpcăun? Credeam că numai Iu. Roşca e capabil de o asemenea ispravă… Apropo, la ce bun îi trebuiesc lui Dughin trei plămâni?

Dar poate să discutăm despre Marin Ciobanu? Directorul Zonei Economice Libere Bălţi a fost demis pentru simplul fapt că şi-a permis să vorbească despre fărădelegile actualului regim. Dar cine este Marin Ciobanu? Aţi auzit măcar un cuvânt despre el la televiziunile căpcăunului? Şi în general, aţi auzit vorbindu-se acolo despre oamenii de valoare de la noi? Nu despre „borsetce”, nu despre „purtătorii oalelor de noapte”, ci despre adevăraţii luptători – tineri, şcoliţi, incoruptibili şi intransigenţi. Aşadar, nici această temă nu prea are şanse.

Dar poate să vorbim despre morţi? În preajma Paştelui Blajinilor – de ce nu? Se pare, însă, că nici de data asta n-am nimerit-o. Cât nu e târziu, hai să renunţăm şi la acest subiect. Mă tem că dacă află buhăieşii media ai căpcăunului, ne vor certa şi cu morţii. Mă tem că ne vom trezi cu morţii noştri – patrioţi şi devotaţi cauzei, şi cu morţii lor – patrioţi şi devotaţi cauzei lui Plahotniuc.

Hai să nu vorbim deloc. Cel mult – să aprindem o lumânare. Şi să sperăm.

Val BUTNARU