După încetarea conflictului armat din Transnistria în 1992, relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol au devenit din ce în ce mai tensionate. Astfel, la începutul anilor 2000, după ce Partidul Comuniştilor revenise la putere, iar preşedintele de atunci al Republicii Moldova se declara un prieten al Moscovei, planurile de soluţionare a diferendului Transnistrean au revenit pe masa negocierilor. Documentul prevedea crearea unei federaţii asimetrice, în care Transnistria şi Găgăuzia urmau să obţină statut special. Documentul urma să ofere Transnistriei şi Găgăuziei dreptul de a bloca proiectele de lege care ar dezavantaja regiunile, iar garant al respectării acestuia trebuia să fie armata rusă, care urmă să staţioneze în stânga Nistrului încă 20 de ani. „Memorandumul Kozak" a stârnit multe critici din partea experţilor, iar opoziţia de atunci a scos mii de oameni în stradă la proteste.

Negocierile au fost lungi şi anevoioase, iar, la o anumită etapă, se pare că părţile implicate ar fi ajuns la un consens. Totuşi, pe ultima sută de metri, preşedintele Voronin se răzgândise şi respinse Memorandumul. El şi-a explicat decizia prin faptul că acesta nu a fost coordonat cu structurile europene. După acest eşec, relaţia Chişinău-Tiraspol a revenit la situaţia din anii ’90, iar conflictul a rămas îngheţat până ]n prezent. Pe de altă parte, Moscova considera că documentul a fost o şansă unică de a rezolva conflictul transnistrean.

Totuşi, ideea unei federalizări a Republicii Moldova nu a dispărut, fiind din nou vociferată în aceste zile de liderul socialiştilor, Igor Dodon, care a declarat că aceasta ar fi unica soluţie de rezolvare a conflictului Transnistrean, iar Găgăuzia, unitatea autonomă din sudul ţării, deja este un subiect al unei viitoarei federaţii. Aceste declaraţii au stârnit, din nou, valuri de critici la Chişinău. Analistul politic Petru Bogatu este de părere că discuţiile stârnite de socialişti sunt nocive pentru Republica Moldova şi nu fac decât să tensioneze situaţia.

„În condiţiile în care se află ţara noastră, federalizarea este doar un tertip rusesc, de care Moscova poate profita, pe de o parte, de a legitima autoproclamata republică nistreană, iar, pe de altă parte, de a distruge statul Republica Moldova şi a-l controla. Faptul că unele forţe politice revin la ideea Memorandumului demonstrează că acesta reprezintă vocea lui Putin şi lucrează în favoarea intereselor unei metropole care continuă să ocupe o parte a ţării. Această idee nu are sorţi de izbândă pentru că evenimentele din Ucraina au demonstrat o dată în plus că federalizarea este pentru Moscova o cale de a-şi impune aici în continuare dominaţia. E nevoie de o nouă abordare a chestiunii transnistrene prin negocieri, pentru că Rusia, sub presiunea sancţiunilor occidentale, sigur că este interesată de soluţionarea acestui conflict, dar în interes propriu. Nu trebuie să ne aşteptăm la soluţii miraculoase, ci din contra există pericolul presiunilor pentru ca Chişinăul să facă nişte concesii inadmisibile", a declarat analistul, în exclusivitate pentru DW.

În căutarea consensului ideal

La începutul acestui an, preşedinţia Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a fost preluată de Germania, care şi-a pus drept unul din obiectivele sale calendaristice procesul de soluţionare a conflictului transnistrean şi a încurajat autorităţile din Republica Moldova să continue dialogul. Mai mult, aflat la începutul acestei luni la Chişinău, ambasadorul Cord Meier-Klodt, reprezentantul special al OSCE pentru reglementarea transnistreană, a declarat că procesul de negocieri pentru soluţionarea conflictului, în formatul de 5+2 (Chişinău, Tiraspol, OSCE, Rusia, Ucraina plus UE şi SUA), care a intrat într-un colaps de peste un an, trebuie să fie reluat.

„Am fost încurajat de eforturile întreprinse. Înţeleg că nu am atins linia de finiş, dar lucrăm în această direcţie. Nu vom insista asupra negocierilor doar de dragul negocierilor. Este nevoie de discuţii mai substanţiale şi mai constructive", a declarat Cord Meier-Klodt.

Vasilii Şova, expertul centrului independent finlandez de soluţionare a conflictelor CMI, a fost Ministru al Reintegrării al Republicii Moldova în perioada în care memorandumul Kozak era pe cale să fie semnat. El a fost unul din negociatorii acestui document şi crede că soluţionarea acestui conflict poate fi atinsă doar printr-un dialog constructiv între părţile implicate şi mediatorii internaţionali.

„Timp de 25 de ani de când se duc tratative, în diferite formate, cu folosirea diferitelor mecanisme, se pot face diferite constatări. Cu părere de rău, nici unul din aceste scenarii nu a fost dus până la finalitate, cu toate că participanţii la negocieri au acumulat o experienţă bogată, ceea ce este foarte important. Dacă e să vorbim concret de federalizare, eu cred că noi deseori folosim nişte lozinci de format îngust, dar nu pătrundem în esenţă. Astfel, soluţia se află undeva la mijloc. Chişinăul şi Tiraspolul trebuie să renunţe la poziţiile lor principiale şi să se consolideze pe compromise... Formula reglementării va fi statornică dacă va fi susţinută de toate părţile implicate în proces şi de populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului. De asemenea, dacă e să ne uităm la experienţa statelor federative şi descentralizate europene, unde există subiecte autonome în cadrul unui stat unitar, atunci putem vedea că o aşa formulă ar putea exista, indiferent de cum se va numi aceasta, federalizare sau altfel", a comentat pentru DW, Vasilii Şova.

O nouă istorie de succes în lupta geo-politică?

Ultimele evoluţii ale conflictului din Ucraina, dar şi situaţia grea prin care trece Federaţia Rusă, ar putea favoriza rezolvarea conflictelor interne ale Republicii Moldova. Este deja cert că nimeni nu mai vrea izbucnirea unei conflagraţii militare în regiune. Prin intermediul misiunii OSCE, UE ar dori pace şi stabilitate la frontiera de Est şi ar putea rezolva problema Moldovei, scriind o nouă istorie de succes, care ar putea fi un exemplu pentru alte conflicte, cum ar fi cel din Ucraina.

Leonid Litra, cercetător superior la Institutul de Politică Mondială de la Kiev, crede că planul unei noi federalizări va depinde de modelul care va fi adoptat, iar viziunile de federalizare ale Rusiei nu prea corespund cu ale Chişinăului şi Kievului.

„Pentru Moldova, procesul de federalizare poate fi avantajos doar dacă centrul nu va fi blocat de ceilalţi subiecţi. Însă, nu cred că în Rusia primează un astfel de scenariu. Un model de federalizare pe baza Republicii Moldova poate avea succes în soluţionarea altor conflicte doar dacă aceasta demonstrează că federalizarea a rezolvat problemele ţării. Dacă admitem ca Moldova va deveni o federaţie, atunci putem fi siguri că Kremlinul va încerca să folosească acest precedent pentru a se spăla pe mâini şi pentru a impune Ucrainei, împreună cu alte state, o federalizare, care va „arunca” Ucraina într-un proces cu viitor incert. Dar, aşa cum arată lucrurile acum, federalizarea Ucrainei după modelul rus pare puţin probabilă, cel puţin pentru următorii doi ani", a menţionat cercetătorul, în exclusivitate pentru DW.

Rolul Republicii Moldova în găsirea unui consens este destul de mic, iar soluţiile sunt căutate şi propuse de alte state. Cum va reuşi OSCE şi alţi parteneri să convingă Rusia să cedeze ambiţiilor sale urmează încă să vedem. Însă, cert este că, luând în consideraţie alte probleme cu care se confruntă acum UE şi Moscova, este puţin probabil că se va vedea o lumină la capătul tunelului. Conflictele interne ale Moldovei vor continua să nu depăşească nivelul luptelor politice de la Chişinău, protagoniştii folosindu-se de aceste probleme doar în timpul campaniilor electorale.