Vizita din SUA, forumul glamuros de ieri, dovedesc că cel devenit între timp „coordonator” de alianţe nu a renunţat la marele său vis, de a deveni şi oficial cineva în Republica Moldova.
Iar faptul că mişcarea protestatară a dat unele semne de oboseală, opoziţia s-a răzleţit aproape iremediabil, începând să ascută deja cuţitele pentru campania electorală prezidenţială, l-au revigorat pe „coordonator”.
De altfel, această capcană aruncată prin intermediul lui Tănase, cu prezidenţiale fără anticipate, a funcţionat perfect în ultimele luni, dezbinând o opoziţie care şi aşa cu chiu cu vai a trecut peste toate frustrările geopolitice moldoveneşti, dând la un moment dat dovadă de un strop de consolidare.
„Divide et impera”, mai actual ca niciodată în Moldova
„Dezbină şi cucereşte”, această expresie devenită cunoscută încă 4 secole înainte de naşterea lui Cristos funcţionează perfect astăzi în Republica Moldova.
În timp ce niciun cent din miliardul furat nu s-a întors în buget, acesta transformându-se deja oficial în datorie de stat, stat care se mai şi împrumută zilnic cu 10 milioane de lei de la băncile comerciale la dobânzi uriaşe pentru a supravieţui, Plahotniuc se dă în continuare în spectacol. Plăteşte milioane pentru deplasări în SUA şi diurnele lui Barroso la Chişinău, doar pentru a mai avea cu ce umple ecranele celor 7 (sau câte deja or mai fi) televiziuni pe care le deţine, în afara programului în care-şi murdăreşte adversarii.
Şi, oricât de ciudat ar părea, aceste acţiuni nu mai trezesc atâtea reacţii adverse ca altă dată. Asta şi pentru că opoziţia îşi vede de alte griji. Unii se văd deja preşedinţi, alţii îşi construiesc partide, iar ceilalţi îşi plâng frustrările că Plahotniuc nu le-a permis să candideze.
Marea frică a lui Plahotniuc
O imagine foarte grăitoare a umplut ieri reţelele de socializare. La aşa-zisul forum al oamenilor de afaceri al (sau ai) lui Plahotniuc, chiar în primele rânduri ale unei săli pe jumătate goală stăteau agenţi de pază.
Imagini de astea am tot văzut în ultima perioadă. De la ieşirea lui Plahotniuc cu umbrele antiglonţ în faţa celor care ar fi trebuit să-i fie proprii fani, până la participarea lui Candu la diverse evenimente publice înconjurat de zeci de bodyguarzi, în toate cazurile putem vedea o mare frică.
Frică faţă de proprii cetăţeni. Cei pe care-i jefuiesc zilnic şi datorită cărora-şi permit luxul de nababi în care se lăfăiesc.
Frica de a pierde totul şi de ajunge la puşcărie, acolo unde le este locul. Frică exprimată foarte vădit şi într-un aşa zis interviu cu Plahotniuc acum câteva zile. Atunci oligarhul încerca să dovedească cât de „ridicol” şi lipsit de logică este ca opoziţia să aibă un singur candidat la prezidenţiale. O făcea pe analistul, exprimându-şi chiar „îngrijorarea” pentru partidele de opoziţie ce nu ar înainta proprii candidaţi.
Iar această frică faţă de un candidat comun la prezidenţiale nici măcar nu derivă neapărat din succesul garantat pe care l-ar avea acesta în cadrul scrutinului. Ci din consolidarea cu mult înaintea datei alegerilor a societăţii în jurul unui singur obiectiv comun, acela de a distruge acest sistem mafiot, înainte de a distruge el tot cea a mai rămas din acest stat.
Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.
Jurnal.md
