Dl Corlăţean este acuzat de abuz în serviciu, cu obţinere de foloase necuvenite pentru altul şi împiedicarea exercitării drepturilor electorale. Adică mai precis că ar fi organizat discreţionar secţiile de votare din străinătate, prin încălcarea procedurilor legale şi prin acte de dispoziţie, astfel încât candidatul social-democraţilor la alegerile prezidenţiale, Victor Ponta, să fie ajutat să câştige.

După frisonul din noiembrie 2014, când solicitările DNA erau aprobate pe bandă rulantă, ne-am întors în ultima vreme la buna practică a perioadei dinaintea prezidenţialelor când zidul din jurul penalilor era impenetrabil.

Dar acum suntem în plină campanie electorală, prima dintr-un an electoral. Acuzaţia la adresa lui Titus Corlăţean se referă tocmai la drepturi electorale, la dreptul la vot. Mai mult, se referă la un episod extrem de traumatizant din istoria noastră recentă, unul din cauza căruia PSD a pierdut nişte alegeri care păreau deja câştigate.

Amintirile publicului, dar şi amintirile PSD cred că sunt încă proaspete, prea proaspete pentru a fi ignorate. Şi mă întreb ce vor alege în aceste condiţii social-democraţii? Să sfideze din nou românii şi în plină campanie să meargă pe tergiversarea sau chiar pe respingerea solicitării DNA, riscând să redeştepte măcar parte din furia de atunci?

Deocamdată par sa fi ales tergiversarea.

Nu ştiu dacă e bine ca bucureştenii să-şi aducă aminte cum candidata PSD de acum, dna Firea, pe atunci purtător de cuvânt al PSD, ne spunea în ziua turului al doilea din 2014 că informaţiile despre cozile de la ambasade şi consulate sunt simple manipulări şi argumenta cu un filmuleţ care arată o secţie de vot pustie? Secvenţa din memoria Internetului poate deveni la o rigoare de-a dreptul virală, mă gândesc.

Sau PSD va rupe deja tradiţia apărării penalilor şi îl va sacrifica pe Titus Corlăţean pentru a închide subiectul? Mi s-ar părea strategia cea mai corectă, dar, îmi aduc eu aminte, umbla zvonul că unul dintre oamenii direct implicaţi în chestiunea organizării votului din diasporă, ca şef de campanie al lui Victor Ponta, a fost vicepremierul de atunci Dragnea. Ba chiar zvonul că dl Dragnea i-ar fi impus, ce să vezi?, lui Titus Corlăţean să facă ceea ce DNA numeşte abuz.

Şi dacă dl Corlăţean e sacrificat, cine ştie ce îşi poate aminti, cine ştie ce poate mărturisi? Dilema grea cu feţe lungi după cum arată primele declaraţii ale lui Liviu Dragnea în această delicată chestiune.
 
Dar o şansă mai e pentru că CCR veghează, după cum am văzut. Dacă pe 24 mai onorabilii judecători ai onorabilei Curţi dezincriminează abuzul la plângerea dnei Bica şi a altor „victime" ale Codului Penal nu mai e nevoie de decizie. Acum, sigur, va trebui ca CCR să aibă nişte argumente foarte bune ca să scape basma curată o armată de puşcăriabili, vreo 800 de bucăţi la prima strigare, care cu ANRP, care cu Colectiv, care cu votul din diasporă, numai victime, după cum v-am zis.

Ar fi interesant de văzut cum poate fi motivată constituţional scăparea celor care i-au jefuit, umilit şi chiar, mă tem, ucis cu arma corupţiei pe români.

Dar cred că îngroparea dosarului votului din diasporă la Senat sau la CCR ar fi gravă nu numai pentru că nişte posibili infractori ar scăpa.

Mai grav este ca, dacă ei scapă, istoria se poate repeta. Suntem în an electoral şi nimeni nu ştie încă cine va organiza alegerile anul acesta, în anii viitori şi cu ce gânduri.

Legea votului prin corespondenţă e, în opinia mea, o glumă proastă. Ea vizează doar minoritatea cu domiciliul sau reşedinţa declarată în străinătate. Pentru imensa majoritate a românilor care muncesc în străinătate fără a avea o reşedinţă stabilă acolo, de bază vor rămâne tot secţiile de votare.

Doar că păcăleala votului prin corespondenţă accesibil legal doar minorităţii poate fi argumentul aparent valid pentru diminuarea numărului de secţii pentru diaspora. Adică perversitatea perfectă.

Şi atunci cred că e imperios necesar să funcţioneze frica de consecinţe. Nu doar politice, ci şi penale. Şi cu spectrul cătuşelor în minte să fie luate deciziile referitoare la organizarea votului.

Am mai spus-o: e regretabil că fără de DNA nu se mişcă nimic. Dar dacă altfel nu se poate, atunci de frică să fie, dar să fie!