Şi a spus corect: NU EXISTĂ! Chiar dacă trebuia să existe (cel puţin pentru acordarea de resurse financiare de urgenţă de la BNM celor trei bănci în dificultate, adică devalizate).
În experienţa recentă din 2014 anume şi doar “criza financiară sistemică” putea fi motiv plauzibil de acordare a creditelor de urgenţă de la BNM sub garanţia guvernului pentru instituţiile bancare aflate în dificultate. Adică, criza financiară sistemică constatată şi declarată oficial şi public de instituţii abilitate!!!
Iată ce spuneam aici acum mai bine de un an :
“În baza asumării răspunderii urma să fie instituit organul naţional pentru gestionarea crizelor financiare de sistem. Constatăm că organul respectiv, în baza Legii, n-a fost instituit. Iar Comitetul Naţional de Stabilitate Financiare este un organ consultativ (aşa cum atrăgea atenţie de fiecare dată Guvernatorul BNM până-n 2013, dovada aici), instituit prin HG 449 din 02.06.2010. Competenţele acestui CNSF n-au fost modificate odată cu intrarea în vigoare a asumării de răspundere. Şi respectiv, nu poate fi considerat „organul naţional instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice”.
Oficial, nici organul care nu există, dar nici CNSF şi nici care alt organ n-a declarat public „situaţie de criză financiară”. Anume această situaţie, anunţată de organul abilitat prin Lege, putea servi drept bază legală pentru eventuale acordări de credite de urgenţă de la BNM sub garanţia Guvernului.
Iar HG din noiembrie 2014 are şi o denumire care, dacă să presupunem că e în baza legislaţiei asumată de Guvern, nu întruneşte condiţiile necesare pentru autorizarea alocării de resurse de urgenţă de la BNM băncilor comerciale – „Cu privire la asigurarea stabilităţii macroeconomice în contextul conjuncturii regionale”. Ce are asta cu criza financiară de sistem? Doar acest motiv – criză financiară de sistem, declarat de organul competent, putea servi ca bază pentru alocarea de mijloace de la BNM.”
Oameni buni,
Toţi cunoaştem de ce guvernarea a decis, iar BNM, cu atragerea guvernului, au încercat ilegal, să „legalizeze” furtul miliardelor. Ca ulterior, datoriile şi lipsurile de miliarde să fie puse pe umerii viitoarelor generaţii şi viitorilor contribuabili de către aceiaşi guvernare, chiar dacă cu un alt guvern.
Chiar nimeni printre aleşi nu doreşte să se adreseze Curţii Constituţionale? Doar neconstituţionalitatea deciziilor din 2014 şi a celor ce au mai urmat este atât de evidentă.
Chiar Curtea Constituţională – n-are oare drept să se autosesizeze când este evidentă violarea mai multor drepturi cetăţeneşti stabilite şi garantate de Constituţie?
Oare un prim-ministru Filip, chiar dacă are memoria deciziilor din 2014, fiind şi în guvern şi în guvernare, nu doreşte să-şi dezlege mâinile şi să conteste el anumite decizii la Curte? Să încerce să readucă activitatea guvernului în spaţiul legal şi constituţional. Şi să readucă speranţele propriilor cetăţeni, scutindu-i să plătească pentru păcatele şi capriciile guvernanţilor cu prefix “pseudo” în faţă.
Doar e atât de evident acum! Chiar dacă era clar şi atunci.
Nu vă fie frică de dosare făcute de acest regim de la guvernare!
Sau e prea mult să ceri asta… Cui să ceri?
Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.
Jurnal.md
