Odată cu preluarea puterii în stat de către forţele democratice, MAI a creat o comisie specială, care a inclus specialişti din cadrul subdiviziunilor de ordine publică, operative, urmărire penală, tehnico-criminalistice, securitate internă, Academiei de poliţie şi Direcţiei juridice, pentru a cerceta circumstanţele manifestărilor în masă şi a oferi o evaluare adecvată acţiunilor şi inacţiunilor fostei conduceri a MAI, a Statului major operativ (SMO) sub conducerea ex-viceministrului Valentin Zubic.

Comisia a stabilit că, în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, forţele poliţieneşti au descins în Piaţa Marii Adunări Naţionale, arestând zeci de tineri, iar în perioada 8-12 aprilie au fost arestaţi încă circa 300 de cetăţeni. În stil NKVD-ist, judecătorii supranumiţi „din iad” s-au deplasat în comisariatele de poliţie şi au emis hotărâri de condamnare chiar în incinta acestora.

Datele neoficiale arată că, în urma protestelor, au fost maltrataţi circa 700 de tineri, trei dintre care şi-au pierdut viaţa (Valeriu Boboc, în vârstă de 23 ani, Ion Ţâbuleac, în vârstă de 22 ani şi Eugen Ţapu, în vârstă de 26 ani).

Potrivit studiului elaborat de Comisia de evaluare şi elucidare a cauzelor şi consecinţelor evenimentelor din aprilie 2009, Statul major operativ (sub dirijarea nemijlocită a ex-viceministrului V.Zubic), Direcţia generală poliţie ordine publică (Petru Corduneanu) şi CGP al mun. Chişinău (Vladimir Botnari), a dispus în noaptea de 7 spre 8 aprilie măsuri represive de amploare.

La 22:30, ex-ministrul de interne, Gh. Papuc, a ordonat mobilizarea şi echiparea efectivului BPDS „Fulger”, care, sub dirijarea comandantului, colonel de poliţie Grigore Cojocaru, în intervalul de timp 00:30 – 03:30, a declanşat o acţiune violentă şi arbitrară, aşa-zisa operaţiune „de restabilire a ordinii de drept”, cu reţinerea şi arestarea manifestanţilor paşnici şi a unor persoane care se aflau în adiacentul PMAN în calitate de spectatori.

Începând cu 7 aprilie, au fost reţinute administrativ şi documentate oficial 206 persoane, din ele 29 amendate şi 91 arestate administrativ pe un termen de la 5 la 15 zile, deşi rapoartele instituţiilor internaţionale indicau cifra de circa 700 de cazuri de reţinere, inclusiv minori. 117 persoane au fost arestate penal. Organul de urmărire penală a pornit 35 cauze, inclusiv: alin. 2,3,4 art. 285 CP (dezordini în masă); alin. 1 art. 339 CP (uzurparea puterii de stat); alin. 1,2 art. 287 CP (huliganism) – câte o cauză, şi alin. 2 art. 187 CP (jaf) – 30 cauze. Calitatea de bănuit au avut-o 189 de persoane, inclusiv 30 minori. În urma altercaţiilor au avut de suferit şi 275 de angajaţi ai poliţiei, care au suportat diferite traumatisme (inclusiv fracturi, traumatisme cranio-cerebrale şi comoţii, contuzii şi rupturi ale ţesuturilor etc.).

În acelaşi timp, la Procuratura militară au fost înregistrate peste 100 de sesizări ale cetăţenilor care au declarat că au suferit în urma acţiunilor violente şi torturii aplicate de către angajaţii poliţiei. Ca răspuns, Direcţia securitate internă a MAI a efectuat anchete de serviciu pe 73 de sesizări cu privire la maltratări, materialele fiind remise în Procuratura militară, iar în baza sesizărilor au fost pornite 35 de cauze penale, fiind cercetaţi 23 de angajaţi ai poliţiei. 3 cauze au fost remise în instanţa de judecată. Dar toate cauzele penale au fost intentate în privinţa efectivului de rând, niciunul faţă de persoanele cu funcţii de răspundere – conducători din corpul de comandă care au ordonat acţiunile ilegale!

Toate acestea au determinat reprezentanţii societăţii civile să ceară atragerea la răspundere penală a tuturor celor implicaţi în maltratarea tinerilor, cu violarea normelor internaţionale privind drepturile omului, cum ar fi dreptul de a participa la întruniri, dreptul la libera exprimare, dreptul la libera circulaţie, dreptul la securitatea personală etc.

Pentru a astupa gura presei, prin Dispoziţia MAI nr. 360 din 21 aprilie 2009, semnată de ex-ministrul Gh. Papuc, a fost constituit un grup de anchetă şi, în baza examinării rezultatelor în cadrul Colegiului MAI, a fost emis ordinul 016 ef. prin care au fost sancţionaţi disciplinar un şir de conducători de rang înalt. De fapt, decizia Colegiului MAI a fost una formală, deoarece la 12.06.2009, prin ord. MAI nr. 268 ef., sancţiunile disciplinare au fost ridicate, iar conducătorii menţionaţi, ulterior, în repetate rânduri de fosta conducere a MAI. Astfel, V. Zubic, fost viceministru şi şef al Statului major operativ, a „meritat” tocmai 3 menţiuni: „Crucea pentru merit gr.I”, ord. MAI nr. 354 ef. din 20.08.2009; „Premiu bănesc”, ord. MAI nr. 409 ef. din 13.10.2009; „Veteran MAI”, ord. MAI nr. 425 ef. din 23.10.2009; A. Şumleanschi, s-a „învrednicit” de 2 menţiuni: „Premiu bănesc”, ord. MAI nr. 354 ef. din 20.08.2009; „Premiu bănesc”, ord. MAI nr. 409 ef. din 13.10.2009. Şi P. Corduneanu a „meritat” să fie menţionat cu un „Premiu bănesc”, ord. MAI nr. 295 ef. din 30.07.2009.

De un premiu bănesc s-a bucurat şi Mihai Harabagiu, şeful Serviciului salvatori şi pompieri, ord. MAI nr. 354 ef. din 20.08.2009. Dar cel mai mult a beneficiat de pe urma carnagiului din 7 aprilie 2009 în Piaţa Marii Adunări Naţionale Vladimir Botnari, fost comisar al CGP al mun. Chişinău. Acesta s-a învrednicit de un „Premiu bănesc”, ord. MAI nr. 398 ef. din 28.09.2009, şi de gradul de „general maior de poliţie”. Şi actualul ministru s-a învrednicit de distincţia „Crucea pentru merit gr. I”, ord. MAI nr. 354 ef. din 20.08.2009. Cei mai mulţi dintre aceştia se află, astăzi, în serviciul oligarhului Plahotniuc.

În final, membrii Comisiei de evaluare şi elucidare a cauzelor şi consecinţelor evenimentelor din aprilie 2009 au ajuns la câteva concluzii, care s-ar potrivi pentru anul 2016 şi Partidul Democrat din Moldova, care a preluat sub controlul său toate instituţiile statului.

În perioada preelectorală şi campania electorală propriu-zisă pentru alegerile parlamentare din 2009, MAI a întreprins mai multe acţiuni care au dus la încălcarea principiilor constituţionale privind asigurarea drepturilor şi libertăţilor universale ale omului, democraţiei şi pluralismului politic, egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor publice, prezumţiei nevinovăţiei ş.a.

Zeci de persoane au fost hărţuite şi tratate ca infractori fără sentinţa definitivă a instanţei de judecată, au fost interzise manifestările paşnice prin obstrucţionarea şi intimidarea alegătorilor care participau la mitingurile de protest etc. Cetăţenilor care doreau să vină în capitală pentru a participa la manifestaţiile de protest li se creau diferite impedimente, iar transportatorii şi agenţii economici erau impuşi să-şi suspende activitatea pentru acele zile. Totodată, acţiunile ilegale ale unor reprezentanţi ai puterii nu erau cercetate, iar persoanele vinovate de comiterea lor nu erau atrase la răspundere conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Ministerul de Interne, ca şi astăzi, dispunea atunci de materiale concrete vizând abuzurile admise de unii demnitari de stat şi funcţionari publici, în privinţa cărora, ca şi în privinţa celor de astăzi, nu au fost pornite cauze penale.

Contrar prevederilor legale, în cadrul MAI a fost creat al doilea staff electoral, care monitoriza şi sistematiza zi de zi cursul procesului electoral, iar în baza analizelor efectuate înainta propuneri de influenţă electorală în favoarea PCRM, precum şi acţiuni de intimidare a opoziţiei şi a unor confesiuni religioase.

Mai mult ca atât, a fost întocmită o listă unică, ce includea membrii Guvernului, liderii PCRM, conducătorii aparatului central, comisarii de poliţie, care acţionau după un program complex de măsuri comune în teritoriu în sprijinul PCRM. Prin aceste activităţi, societatea a fost divizată în susţinători ai PCRM şi cei ai opoziţiei, polarizată la maximum, deoarece rezultatele preventive ale alegerilor au dus la o revoltă enormă, îndeosebi din partea tineretului.

Anume politizarea excesivă a efectivului MAI şi implicarea directă în acţiuni ilegale (Chişinău, Orhei, Cahul, Bălţi etc. ) în favoarea partidului de guvernare au adus la ştirbirea imaginii poliţiei în societate şi majorarea gradului de neîncredere, mai cu seamă din partea tinerei generaţii. Studiul efectuat în domeniul administrării situaţiei de după 5 aprilie 2009 şi perioadei premergătoare demonstrează faptul că fosta conducere a MAI a încurajat aplicarea în masă a torturii şi a acţiunilor degradante faţă de cetăţeni.

Iar actuala guvernare doreşte, se pare, să meargă pe aceeaşi cale. Şi acesta e un motiv în plus să nu uităm de ceea ce s-a întâmplat pe 7 aprilie 2009 şi imediat după aceea. Să nu neglijăm sacrificiile şi suferinţa tinerilor. Să onorăm dorinţa de schimbare, exprimată atunci şi acum cu aceeaşi pasiune.

Chiril Moţpan