Filip a început discursul său de 100 de zile cu nişte contabilitate: În 100 de zile Guvernul aprobat 545 de hotărâri de Guvern, dintre care 83 – proiecte de legi. Ceea ce nu ştim este câte din ele sunt bune, câte din ele sunt pentru noi. Vedem critici săptămânale din partea puţinei prese şi societăţi civile ce se mai califică drept ”libere” faţă de deciziile luate de acest guvern.
N-o să mă refer la reformele televizate din diverse domenii. Reforme nu au fost – a recunoscut-o şi premierul. Când ai puterea absolută în ţară, 100 de zile este un termen uriaş – dacă vrei să faci ceva, faci. Dacă nu vrei să faci nimic – faci un grup de lucru intersectorial şi cu el te lauzi. Asta a fost raportul de 100 de zile. Au fost iniţiative, au fost idei, au fost mimări, a fost show şi PR. Au fost fugă disperată după ştiri pozitive. Au fost minciuni, manipulări. În loc de rezultate, au fost şedinţe, grupuri de lucru, propuneri, întrevederi, sesiuni foto, foi de parcurs şi calendare, consultări şi planuri de acţiuni.
Un lucru trebuie să ştim. În aceste 100 de zile s-au încălcat cu desăvârşire toate principiile bunei guvernări – ceea, pentru ce tot plătesc europenii ca statul nostru să ne dea nouă, oamenilor. Au fost distruse micile progrese şi aparenţe în această direcţie. Iar asta e cel mai periculos reflex de care au dat dovadă ei în aceste 100 de zile. Aroganţa. Indiferenţa. Ignoranţa. Ei lucrează împotriva noastră – asta a fost mesajul subtil.
Mai jos o reprezentare grafică destul de reuşită a ce înseamnă buna guvernare.
Să le luăm pe rând – fiecare decide pentru sine cât de bine au aderat cei ce reprezintă guvernarea, prin acţiunile lor (nu declaraţii, idei sau iniţiative – acţiuni!) la principiile bunei guvernări.
- Consensus-oriented. O guvernare bună caută consens, nu confruntare. Pentru asta, însă, ai nevoie de legitimitate. Legitimitate nu este şi nu va fi pentru că legitimitatea se câştigă în ziua zero când accezi la putere urmare a unui scrutin cu adevărat democratic şi transparent. Timpul înapoi nu-l întorci.
- Accountable (aşa şi nu am un cuvânt reuşit pentru asta în română –responsabil ar fi cel mai aproape, cred). Decideţi voi cât de accountable se simte acest guvern în faţa fiecăruia din voi. Cât de mult se teme că voi îl veţi penaliza din punct de vedere politic? Cât de responsabili sunt băgând ţara în datorii pe zeci de ani înainte şi de ce premierul nu a zis două cuvinte despre finanţele publice în discursul său?
- Transparent. Legile sunt votate pe conveier, drafturi de hotărâri de guvern sunt scoase de sub masă peste noapte, oameni compromişi sunt numiţi din pod în fruntea instituţiilor. Noi stăm şi ne temem să ne imaginăm ce au să mai facă ăştia mâine. Felicitări, domnule Poalelungi. Aveţi un obraz foarte gros – aţi dat dovadă de asta în ultimele declaraţii de presă.
- Responsive. Adică să dea doi bani când sunt criticaţi pe bună dreptate. Sau să trateze cu respect maxim oponentul ce îi critică pe nedrept. Pentru că eşti guvernare, dai dovadă primul de respect.
- Echitabilă şi inclusivă. Nu cu vorba, ci cu fapta. După discursul din parlament al mitropolitului (printre multe alte exemple) sunt orice numai nu asta. Comentatorii au să zică ”e, ce are parlamentul cu guvernul?” Are un lucru important în comun – ambele sunt subordonate lui Plahotniuc, deci haideţi să nu facem mare diferenţă între aceste două marionete.
- Efectivă şi eficientă. Da. Aici da. Eficientă la executarea indicaţiilor lui Plahotniuc şi a ne călca în picioare drepturile de bază. La următorul protest vom face uz de drepturile noastre la liberă exprimare şi asociere pentru a ne apăra drepturile noastre la liberă exprimare şi asociere – să nu fie târziu mâine-poimâine. Gândiţi-vă bine.
- Reprezintă statul de drept (rule of law). Comentariile sunt de prisos. În aceste 100 de zile am auzit de prea multe ori sintagma ”totul e în strictă conformitate cu legea”. Cum de se întâmplă ca un următor abuz evident, sau o simplă grosolănie, să fie declarat nonşalant ”în conformitate cu legea” nu ni s-a explicat niciodată. Sau noi suntem debili cu toţii, sau legea pur şi simplu nu e scrisă pentru noi.
- Participativitate. Degeaba urlă lumea care mai e independentă – legi şi hotărâri de guvern votate fără consultări elementare (Legea Big Brother de exemplu aşa a ieşit din Guvern – absolut netransparent, fără o consultare calitativă, fără respectarea procedurilor), oameni compromişi numiţi în funcţii prea înalte, faţă de care societatea civilă şi-a expus neîncrederea din start (doar un exemplu din multe: conducerea MAI şi IGP – s-au ”afirmat” pe 7 aprilie 2009) şi cine ştie ce alte decizii pur şi simplu proaste sau periculoase sunt luate în secret, probabil noaptea, de care noi nu ştim încă. Le este în cot. Când se ridică gălăgia, maximum ce poţi primi – încă o ”consultare” pe care să o bifeze şi după să meargă înainte aşa cum intenţionau iniţial. Nu asta înseamnă consultări.
Acest guvern, afară de anti-reformă mai este şi anti-democraţie. Bună guvernare înseamnă să guvernezi bine. Ei fie nu vor, fie nu ştiu cum (opinia mea – prima variantă deplin, plus parţial a doua). Asemenea oameni nu se schimbă, de aceea ei trebuie să plece. Sunt aproape sigur că Filip, dacă ajunge să citească aceste rânduri, va înţelege, cel puţin într-un târziu, cel puţin acum, exact ce anume înseamnă ”buna guvernare”. În 100 de zile ei au demonstrat prin acţiuni şi fapte cât de departe sunt de această viziune pentru ţara noastră.
Am zis din prima zi a acestui guvern – cum au fost investiţi, la miez de noapte, aşa şi vor guverna. Nişte deputaţi cumpăraţi, la indicaţia unui om ce nu are deloc simţul sau intenţia binelui, nu pot vota un guvern bine intenţionat, un guvern pentru oameni. Au votat un guvern după asemănarea lor – un guvern lipsit de orice legitimitate. De unde să fie bună guvernare?
Şi despre încredere. Filip&Co se tot bat cu pumnul în piept că ”restabilim încrederea”. Să încetăm, vă rog. Încrederea nu se restabileşte. Ea se preţuieşte pentru a nu fi pierdută. Gândiţi-vă la un exemplu personal când cineva ce v-a trădat încrederea, folosindu-se de bunătatea voastră, a revenit în viaţa voastră suficient de aproape, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Exact.
Nu-mi amintesc de niciun caz în lume când un politician sau un grup de politicieni ce au ajuns să fie detestaţi de oameni într-atâta, să le recâştige încrederea. Într-o democraţie, desigur. În dictatură puterea nu dă o para chioară pe câtă încredere are în ei populaţia. Şi nici încrederea europenilor n-au s-o restabilească. Pentru că europenii nu-s proşti. E mai simplu să aducem alţi oameni ce nu vor fi trataţi cu maxim scepticism şi suspiciune pe intern şi extern decât să aşteptăm ca ăştia să se ”reabiliteze” – în premieră mondială. Ei deja au demonstrat tot ce pot, tot ce ştiu, tot ce vor şi de ce sunt în stare. Ei sunt principalul pericol pentru această ţară şi deci pentru fiecare din noi. În 100 de zile am avut suficiente semne.
Intrăm într-o perioadă periculoasă, dar mai periculos este să îmi imaginez că ei stau bine merci an după an, consolidând această stabilitate din plastic. Cu cât mai mult timp vor „guverna”, cu atât mai grea moştenire va lăsa acest guvern. O să fie foarte mult de lucru după ei. Timp pierdut – în loc să construieşti va trebui să achiţi facturi pentru ce au consumat, iresponsabil, ei.
100 de zile de Filip poate fi doar începutul, sau poate fi începutul sfârşitului. Decidem fiecare din noi şi acţionăm cum credem de cuviinţă.
Jurnal.md
