Dintr-odată coboară tonul. Se opreşte complet din vorbit. Îmi întorc şi eu capul să văd la ce se uită. Pe nesimţite, doi inşi s-au aşezat la masa de alături. Fix lângă masa în care Andrei Năstase îmi povesteşte despre Referendum, semnături şi dezamăgiri s-au oploşit doi. Îi recunosc. Constantin Ţuţu, care stă cu spatele şi Eugeniu Nichiforciuc. Ambii deputaţi PD. Deputatul Nichiforciuc se face că butonează la telefon, dar îi face poze lui Năstase. Mă gândesc amuzat că ar fi un spion foarte prost. Între cele două tabere nu se spun vorbe. Totuşi, în aer tensiunea creşte şi creşte… Mă prind asupra gândului că Andrei Năstase este singur, iar ăştia sunt trei. În colţul restaurantului a rămas cel supranumit Barsetka, deputatul Constantin Botnari. Totul pare rupt dintr-un film cu gangsteri. Numai că este prea real şi… prea periculos. Cei doi au scopuri clare – de intimidare. Andrei Năstase sună pe cineva. Înţeleg că îl cheamă pe unul dintre protestatarii din PMAN, un fost combatant.

Până să vină combatantul, Andrei Năstase îmi zice ceva despre barsektă, despre Plahotniuc. Este momentul în care Ţuţu sare de la masa sa şi se apropie. Mă uit la Ţuţu. Are alură de interlop. Privirea rece. Am mai văzut astfel de ochi la gangsterii ruşi din ’90. Parcă urmăresc o scenă din ”Brigada”. Întinde mâna să se salute cu Andrei Năstase, acesta îl priveşte stupefiat în ochi. Ţuţu pare să aibă tupeu, nu glumă. Năstase nu-i dă mâna. Ţuţu se salută cu mine. Eu, ce să fac, îl salut. Apoi se întoarce la Năstase. De data asta îşi strâng mâinile. Ţuţu se apleacă peste masă. Vocea sa, deşi are inflexiuni de gangster wannabe, îi trădează emoţiile – îşi drege glasul de prea multe ori. ”De ce mă vorbiţi de rău? De ce spuneţi lucrurile acestea despre mine”, începe Ţuţu. Năstase i-o taie scurt: ”dar cine eşti şi ce spun eu despre tine?” Ţuţu îşi drege glasul din nou, nu se aşteptase să nu fie recunoscut. Nu înţelege dacă este o glumă, o tactică, dar continuă: ”sunt deputatul Constantin Ţuţu”. ”Aşa, şi ce vrei de la mine?”, se interesează Andrei Năstase. Între timp vine şi combatantul pe care l-a sunat Andrei Năstase. Se opreşte în uşă surprins de ce vede. Andrei Năstase, stă la o masă. În faţa sa, în picioare, aplecat spre el, Constantin Ţuţu. Până şi eu mă gândesc că e cam dubioasă treaba.

Andrei Năstase îi spune lui Constantin Ţuţu: „Spune-i prietenului tău să nu mă filmeze, că nu e frumos”. Într-adevăr, deputatul Nichiforciuc nu se mai ascunde, filmează deschis. ”Ca să spui după asta că te-am agresat? El filmează să avem dovada”, spune Ţuţu. ”Dovada că ce? Am venit să stau la masă, voi eraţi în celălalt capăt. Mai întâi vă mutaţi aici, ca să mă intimidaţi? Apoi vii şi mă deranjezi? Vedeţi-vă de treabă”, îi spune Năstase. Ţuţu încearcă să dreagă busuiocul: ”am venit aici că acolo mirosea prea tare a mâncare”. Năstase pufneşte în râs şi îi zice: ”sunteţi sculele lui Plahotniuc”. Ţuţu pare din ce în ce mai emoţionat. Îşi tot drege glasul. ”De ce mă vorbiţi de rău. Ce, eu nu am dreptul să fiu deputat? Ce eu nu mă pricep? Doar avocaţii au dreptul să ajungă în Parlament?”, spune el, iar glasul său de interlop îşi pierde tăria. S-a rupt filmul meu cu gangsteri. Şi eu care credeam că o să asist la ceva tare. Deci asta este toată şmechereala. Ţuţu vrea recunoaşterea meritelor sale de deputat. Ne uităm cu toţii la Andrei Năstase să vedem ce-i zice. Acesta pare satisfăcut: ”Ţuţu, tu în primul rând trebuie să-ţi rezolvi problemele cu legea. Asupra ta planează suspiciuni de integritate. Eu tot timpul am spus că nu ai ce căuta în Parlament. Voi aveţi acum justiţia în mâini, mai întâi demonstrează că eşti integru şi după asta mai vorbim.” Au urmat nişte explicaţii de-ale lui Constantin Ţuţu despre cum o să se ducă în instanţă, despre cum o să demonstreze că e curat, despre cum Jurnal TV îl ponegreşte. Discuţia este filmată cu telefonul de Nichiforciuc, căruia Andrei Năstase i-a aruncat de la masă în câteva rânduri: „Scula lui Plahotniuc!” Supărat, deputatul PD îi răspunde: „Dar, ce, nu am voie?”.

A plecat Ţuţu. Eu contemplez amuzat. Dacă tot ai de gând să te confrunţi cu oponentul tău politic, de ce să te aşezi la masa de lângă? De ce să-l filmezi pe nevăzute şi abia apoi să-ţi faci curaj şi să te apropii. Ori e ceva copilăresc la mijloc, ori e o tactică pe care mintea mea nu are cum să o cuprindă. În fine. Ţuţu părea decepţionat de cum au decurs lucrurile. L-am întrebat pe Andrei Năstase dacă au mai vorbit vreodată până în acel moment. Mi-a spus că este pentru prima dată. Uh! Deci am fost martor la acest „moment istoric”. Mda. Ghinion pentru Ţuţu. Mare ghinion. De unde să ştie, sărmanul, că un jurnalist asistă la ”confruntarea” sa cu cel care îi contestă dreptul de a se numi deputat? Deci, cam asta a fost discuţia. Aş putea să spun, m-am suit pe o şa… Dar urmează un epilog. Tot timpul cât am stat de vorbă cu Andrei Năstase m-am simţit urmărit. La ieşirea din restaurant la fel. Liderul Platformei DA mi l-a arătat pe cel care era cu ochii pe noi. Stătea peste drum şi filma cu telefonul. I-am făcut cu mâna.
 
 Articol semnat de Vitalie Cojocari

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.