Şi-a pus în scop să fie mai aproape de lume, vizual şi mediatic, în ajun de alegeri, şi să rezolve năzuinţele celor 406 mii de semnatari dornici să schimbe ceva aici. Da, cam atâţi au mai rămas să mai dorească ceva. Că ceilalţi sunt funcţionari, poliţişti, judecători, procurori, vameşi,… care oricum vor face aşa cum li se va cere, chiar dacă nu vor dori.
Deci, guvernarea pe treabă:
1. S-a decis că preşedintele trebuie să fie ales de tot poporul, prin vot direct şi liber exprimat. Acum se caută formule ca acest candidat să fie exact cine trebuie guvernării: să acumuleze 15 mii de semnături (cam toţi au obosit să dea cu semnatul, iar funcţionarii, poliţiştii, judecătorii, procurorii, vameşii,… vor semna aşa cum trebuie ca să aibă guvernarea câte unu de tot felul – stânga, dreapta şi pe centru), să fi şezut acasă 10 ani şi să fie infectat, cu siguranţă, de toate bolile infecţioase de la guvernări corupte şi lacome (cei care muncesc peste hotare – să muncească acolo, că această guvernare mai are nevoie de banii lor şi nu de oameni reveniţi acasă). Cei care n-au plătit impozite din averi şi au lăsat urme prin off-shore-uri sunt admişi să candideze – preşedintele doar e carte de vizită şi e exact ce caracterizează Moldova azi.
2. Eliminarea imunităţii parlamentare deja are susţinerea a 39 de aleşi. Pentru că nu de aleşi depinde această eliminare, evident trebuie consultată Constituţia la Curte (referendum cu 6 participanţi). Dacă această imunitate a aleşilor nu avea să fie şi toţi erau egali în faţa legii, cu siguranţă astfel de situaţii aveau să fie PENAL-izate de Lege, dacă Legea ar fi fost în capul mesei:, … Dar va decide Curtea Constituţională, care ar putea exact astfel de situaţii invoca pentru a menţine imunitatea intactă pentru aleşi. Ei doar sunt aleşi. Şi opinia Curţii va fi determinantă şi la această întrebare din referendumul guvernării.
3. Un parlament cu mai puţini deputaţi – asta e de perspectivă. Cheltuielile trebuie optimizate. Devine tot mai scump votul fiecărui ales. Şi în crize grele guvernările, de regulă, sunt impuse să-şi optimizeze cheltuielile. Se vor face referinţe chiar că e o condiţie sau precondiţie, o grijă pentru cetăţean. Şi după ce apare preşedintele dispare şi 101. Să nu încurce alţii. Poate vor rămâne 51. Ca la primărie. Din mică ţărişoară europeană în cel mai mare sat european.
4. Şi referitor la demisia Preşedintelui – guvernarea ştie că acum e important să-l pui preşedinte pe cel care cetăţenii „liber şi prin vot direct” o să-l legitimeze. Odată pus – cum să-l scoţi? Doar trebuie să ai permisiunea acestui preşedinte. Şi chiar dacă ar fi aşa un drept în Constituţie – la ce bun ar servi el, dacă nici cei 1/3 din aleşi din Parlament, şi nici referendumul nu vor putea demite pusul. Ai cui sunt cei 1/3 de aleşi şi cine sunt funcţionarii, poliţiştii, judecătorii, procurorii, vameşii,…? Că-s mulţi.
Iată acesta-i referendumul guvernării ca răspuns la guvernare prin referendum.
Regimul creşte-n rădăcini.
Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.
Jurnal.md
