1. Tănase a fost deputat în 2009. În două guverne Filat, în perioada 2009-2011 el a deţinut funcţia de ministru al Justiţiei. De ce atunci, ştiind despre aceasta fraudă constituţională, nu a venit cu cererea corespunzătoare în adresa Curţii Constituţionale. Mai ales că promisiunea alegerii preşedintelui de către întreg poporul era una de bază, cu care PLDM mergea în campania electorală.

2. Curtea Constituţională în frunte cu Alexandru Tănase a avut cea mai bună posibilitatea să corecteze frauda electorală în perioada 2011-2012, când gaşca oligarhică sub denumirea Alianţa pentru Integrare Europeană în chinuri încerca să-l aleagă pe şeful statului. Curtea lui Plahotniuc atunci de câteva ori a participat în acest spectacol şi, până la urmă, a validat alegerea lui Timofti. Unde atunci era cel mai mare constituţionalist din Moldova, Alexandru Tănase? De ce nu a ieşit cu abordare mai largă a problemei statului de drept şi înlăturarea fraudei constituţionale? Mai târziu acest grup de judecători aserviţi nu au ezitat să depăşească atribuţiile Curţii Constituţionale şi să introducă şi să excludă mai multe norme de drept cum ar fi, spre exemplu, interzicerea înaintării pentru funcţia de prim-ministru a persoanelor asupra cărora planează suspiciuni de corupţie (expuse verbal de către oponenţi politici) sau obligarea preşedintelui să înainteze pentru funcţia de prim-ministru candidatura unei majorităţi parlamentare, indiferent din cine e compusă şi pe ce bază. Mai mulţi experţi în drept afirmă că în perioada 2010-2015 Curtea Constituţională fără Parlament a schimbat o bună parte din Constituţie.

3. Deputaţii PLDM au venit cu cerere privind anularea reformei constituţionale din 2000 în noiembrie 2015. În această perioadă grupul de iniţiativă a Platformei Demnitate şi Adevăr deja trecea procesul de înregistrare la CEC pentru lansarea procedurii de colectare a semnăturilor pentru referendum privind întoarcerea poporului dreptului de a alege preşedintele. Însă, în acel moment noi încă nu primisem listele de subscripţie. Dacă domnul Tănase şi toată compania judecătorilor de la CC erau conştienţi de fraudă constituţională din 2000, de ce decizia respectivă nu a fost luată, de exemplu, în decembrie 2015? Vă amintesc că Platforma a început procesul de colectare a semnăturilor de la 14 decembrie 2015. La fel, vă amintesc că decizia CC despre subordonarea preşedintelui majorităţii parlamentare în procesul desemnării candidatului pentru funcţia de prim-ministru la solicitarea unui grup de deputaţi plaho-comunişti a fost luată în 5 zile din data depunerii demersului. Era o problemă vitală pentru ţară? O fi fost. Dar schimbarea modalităţii de alegere a şefului statului oare nu este o problemă majoră, de vreme ce e cerută de peste 93% din populaţie? Faptul că mii de oameni urmau să meargă prin omăt şi noroi timp de 3 luni cu misiunea de a redobândi pentru propriul popor dreptul de a alege direct preşedintele ţării nu a contat deloc pentru hotelul Nobil şi Curtea Constituţională.

4. La începutul lunii martie a devenit clar că echipa Platformei Demnitate şi Adevăr, depăşind toate obstacolele ce ţin de exodul masiv al populaţiei, generat de guvernarea „eficientă” a regimului oligarhic şi nedorinţa mai multor primari pedişti (de la PD) să aplice ştampilele pe listele de subscripţie, va acumula numărul minim de 360 mii de semnături necesare pentru iniţierea referendumului. Mai mult ca atât, eu cred că acest număr va depăşi 400 de mii. Era evident, că minim jumătate din cei care au semnat ar fi venit la Parlament dacă aşa-numita majoritate, creată în modul descris recent de doamna Bodnarenco, ar fi încercat să aleagă seara sau noaptea preşedintele propus de Plahotniuc. Anume în această zi urma să fie organizat de opoziţia unită cel mai masiv protest, care, cu probabilitate foarte înaltă, s-ar fi soldat cu nealegerea şefului statului în Parlament şi dizolvarea legislativului. 

Şi acest scenariu a fost adus la cunoştinţa opiniei publice naţionale, dar şi a reprezentanţilor partenerilor de dezvoltare de liderul Platformei Demnitate şi Adevăr, Andrei Năstase.

Speriat de această perspectivă, „geniul de la Nobil” împinge pe scena aşa-zisei justiţii pe Tănase, iar pe cea a aşa-zisei prese pe finul acestuia, specialistul în linşaj, Gabriel Călin. Sub presiunea circumstanţelor şi al societăţii, Plahotniuc aruncă poporului osul alegerea directă a preşedintelui, cu speranţa de a evita alegerile parlamentare anticipate. La fel, prin această decizie a Curţii Constituţionale se încearcă dezbinarea opoziţiei. Mă refer la acest joc perfid şi cinic cu vârsta minimă pentru candidatul la preşedinţie.

Concluzia nr. 1. Încă o dată societatea a văzut cum în statul capturat, la comandă, lucrează justiţia capturată şi „presa” plătită din miliardul furat.

Concluzia nr. 2. Sub presiunea poporului şi a opoziţiei unite, acest regim oligarhic, în pofida ţinerii în captivitate a tuturor instituţiilor statului, începe să scârţâie, fie şi încet.

Concluzia nr. 3. Protestele ca formă de presiune trebuie să fie continuate şi amplificate în modul obligatoriu.

Concluzia nr. 4. Chestiunea alegerilor parlamentare anticipate desfăşurate cel târziu toamna 2016 trebuie să unească şi în continuare toată opoziţia sănătoasă, indiferent de concurenţa electorală de după obţinerea revendicărilor populare, specificate şi în punctul 7 al Rezoluţiei din 29 ianuarie 2016 a Forumului Civic.

Doar aşa putem obţine şansa schimbării în bine a lucrurilor, inclusiv prin anchetarea reală şi recuperarea miliardelor furate de la cetăţeni prin sistemele bancar şi energetic capturate, prin domeniile monopolizate ale economiei naţionale. Pentru aceasta, dar şi pentru diversificarea surselor de energie şi a pieţelor de desfacere, ajustarea pensiilor şi a salariilor, lupta reală cu corupţia şi economia tenebră, salvarea satelor şi dezvoltarea agriculturii e nevoie de voinţă politică, pe care actuala guvernare şi întreaga clasă politică nu o are. Să ne luăm destinele în mâini.

Articol semnat de Alexandru Slusari

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.