MAE al României publicase pe pagina sa de Facebook un comunicat despre atac la nici o oră de la explozii. Cele mai importante în acest caz sunt informaţiile despre proprii cetăţeni. Vrei să ştii dacă pot fi români acolo, la Bruxelles. Vrei să afli poziţia guvernului ţării tale. MAE al Republicii Moldova nu publicase nimic pe Facebook. De parcă această reţea de socializare nu este folosită de sute de mii de moldoveni plecaţi. Abia la 4 ore apare un comunicat. Numai că nimic despre cetăţenii moldoveni. Ilustrul Anonim, ministrul Galbur, condamnă terorismul. Şi cam atât. Mergem pe site, aceeaşi prostie. Abia mai târziu aflăm printr-un comunicat(acesta nu a mai fost publicat pe Facebook) nişte numere de telefon la care să sunăm în caz de pericol. Cât de cetăţenii moldoveni care să aibă probleme? Nicio informaţie. Reprezentanţii MAE Moldova nu ştiu nimic. Da, de asta plătim regeşte ambasada de la Bruxelles? Impotenţa birocratică a Ministerului Afacerilor Externe din Moldova este celebră. Dar acest guvern a făcut-o să pară şi penibilă.

Citatul zilei ni l-a oferit însă domnul Candu. La Bruxelles se află o delegaţie cu deputaţi moldoveni. Andrian Candu spune: „Noi mai verificăm care este situaţia. Dar am vorbit cu deputaţii noştri aflaţi acolo şi ei sunt în afara oricărui pericol”. Din nou, ai lor. Din nou, ei. Noi, cetăţenii simpli, muritorii de rând nu suntem interesanţi pentru domniile lor. Şi ce dacă Bruxellesul este plin de moldoveni? Nouă, celor de la putere, ne pasă doar de deputaţi. Deputaţii noştri. Dar oamenii? Cu ei cum rămâne? Nu ştim. Nici nu ne dăm interesul să aflăm. Preşedintele Parlamentului nici măcar nu s-a interesat dacă există moldoveni printre victime…

Am distribuit de curând pe Facebook cazul femeii cu o pensie de 5 euro. Cazul a rămas fără replică. Autorităţile din Moldova scuipă pe nevoile cetăţenilor. Îi doare în cot că această pensionară nu are cum să supravieţuiască. Nu-i pasă nici dacă nişte moldoveni ar fi putut suferi în urma exploziilor de la Bruxelles. Important este ca colegii(cacofonie asumată) lor, deputaţii – să fie bine şi în siguranţă. Soarta deputaţilor este mai importantă decât soarta propriilor cetăţeni. Mi-e scârbă!
 
Vitalie Cojocari