Luând în considerare faptul că degradarea profesională în organele procuraturii a început acum 15 ani, că politizarea excesivă a instituţiei în această perioadă a contribuit la formarea în interiorul procuraturii a unor grupuri de procurori cu interese diferite decât cele ale societăţii, că a crescut corupţia în organele procuraturii, în proporţii deosebit de mari pe de o parte, iar pe de alta, dacă luăm în considerare faptul că noua Lege a Procuraturii, adoptată recent de către Parlament, este inaplicabilă deoarece contravine Constituţiei Republicii Moldova, plasarea unui Procuror general interimar în fruntea acestei foarte importante structuri de stat va aduce inevitabil instituţia într-o stare catastrofală.

Procurorul general interimar, indiferent ce nume poartă şi de unde vine, este pus în situaţia de a demonstra zilnic angajatorului său devotament şi fidelitate, de a-şi arăta importanţa, fapt care "volens nolens" îl va impune să îndeplinească fără „crâcnire” comenzi politice, să fabrice dosare etc. În acelaşi timp, Procurorul general interimar permanent se simte în situaţia ultimei zile de activitate, de aceea trăieşte cu tentaţia de a-şi „rezolva" cât mai rapid, uneori poate chiar şi ilegal, unele probleme personale. O asemenea situaţie generează neîncrederea procurorilor de rând în propriile forţe şi în ziua de mâine, iar pe acest fond, la creşterea fluxului de cadre, care şi aşa atinge o cotă inadmisibilă, la scăderea prestigiului procuraturii atât în sistemul organelor de drept, cât şi în societate. În prezent, trebuie de luat în considerare faptul că fostul Procuror general a lăsat o moştenire dificilă, care se explică prin aceea că în ultimii doi ani aproximativ o jumătate dintre procurorii-şefi ai procuraturilor teritoriale, precum şi cei ai altor subdiviziuni din sistem, la fel se simt temporari, adică îndeplinesc interimatul.

Calific situaţia creată în procuratura, cu aportul Parlamentului, drept una dezastruoasă.

Imediat după anunţarea demisiei Procurorului general, reprezentanţii opoziţiei, diferiţi politologi, formatori de opinie, ziarişti au propus şi continuă să propună formarea, în baza unor diverse criterii, a unor comisii transparente, cu participarea societăţii civile, a presei etc., menite să selecteze candidatura viitorului Procuror general. Cu tot respectul faţă de aceste persoane, care cred sincer că vor o procuratură cu o activitate cu adevărat transparentă, fără procurori corupţi, de o cultură respectabilă, neşantajabili. Acest lucru ar fi posibil, numai nu în condiţiile Moldovei de azi, când toată lumea recunoaşte că statul este capturat. Sunt convins că exerciţiul democratic de alegere a candidaturii Procurorului general într-un stat capturat oferă factorilor de decizie posibilitatea de a truca rezultatele alegerilor şi de a numi, la dorinţă, în această înaltă şi foarte importantă funcţie în stat o persoană odioasă. Opoziţiei ni-i va rămâne decât să protesteze neputincios şi să aştepte timpuri mai bune. Sau...

Conducerea Parlamentului nu dă prea multe speranţe de îmbunătăţire a situaţiei nici societăţii civile, nici opoziţiei, nici poporului, daca vreţi, dar nici procurorilor. Promisiunea, precum că în luna august a anului curent parlamentarii vor mai adopta nişte legi conexe, pe care nimeni încă nu le-a văzut şi nimeni nu ştie cum vor arăta ele, nu insuflă optimism, mai mult decât atât, în prezent niciun parlamentar moldovean n-ar putea spune când Legislativul ar avea capacitatea de a modifica Constituţia şi, în general, ce se poate întâmpla peste doua-trei luni.

Ce-i de făcut? Din orice situaţie este ieşire. Este important să fie voinţă politică.

De acea propun următoarele:
- Preşedintele Parlamentului R. Moldova, în baza prevederilor Constituţiei şi a normelor din vechea lege a Procuraturii, să-şi asume răspunderea politică şi morală în faţa societăţii, personal să identifice candidatura viitorului Procuror general şi s-o propună într-un mod transparent plenului forului legislativ pentru aprobare. Daca mi se permite, eu i-aş sugera dlui preşedinte al Parlamentului să-l propună în calitate de candidat pe Eduard Harunjen, pe care îl cunosc, cum am mai declarat public, ca pe un procuror cu o înaltă pregătire profesională, disciplinat, cu experienţa necesară. Dumnealui este căsătorit, are doi copii, este un bun familist şi, ce-i foarte important - este devotat PUTERII. În aşa fel, Procurorul general şi subalternii săi ar căpăta încredere în sine, s-ar linişti şi s-ar apuca de lucru.

În urmă cu un an, după primul protest, am sfătuit opoziţia să blocheze, desigur civilizat, sediul Procuraturii şi să ceară demisia necondiţionată a fostului Procuror general pentru abuz în serviciu şi incompetenţă managerială şi să propună numirea în această funcţie a unui reprezentant al opoziţiei. Părerea mea personală este că opoziţia a ratat şansa.

De acea, azi propun ca opoziţia să accepte calm alegerea pe care o va face guvernarea, să se concentreze asupra pregătirii pentru viitorul scrutin parlamentar, ar fi binevenit să fie anticipate. Şi atunci, fiţi pe pace, noua conducere a noului Parlament va alege un nou Procuror general.

Dar aceasta este cu totul altă discuţie... Poate se va reveni asupra textului noii Legi a Procuraturii, care, sunt încrezător că, până la următoarele alegeri, nu va fi pusă în aplicare...

Ivan Diacov