Cu toate acestea, unionismul din Moldova are o mare problemă. Nu a reuşit să creeze un lider. Nu a reuşit să se coalizeze într-un format care să-i permită să acceadă la putere, care să poată impune nişte deziderate oficiale, nu declarative. Că de poduri de flori şi declaraţii sforăitoare suntem sătui. Oamenii vor Unirea şi o vor făcută, numai că s-au săturat de baliverne. Când auzi vorbindu-se de Unire la Prime(televiziune care retransmite cea mai importantă televiziune rusească) sau la Publika(televiziune care promovează cu ardoare propaganda patronului, oligarhul Plahotniuc) îţi vine să o rupi la sănătoasa. Oare cu ce a greşit unionistul simplu? Cu ce este de vină de ajunge să fie reprezentat de un Roşca, de un Ghimpu? Unde se rupe firul logic în unionismul moldovenesc şi apar lideri ca Roşca, ca Ghimpu?

Unioniştii au fost trădaţi de fiecare dată chiar de aşa-numiţii lideri. Roşca l-a votat pe Voronin, atunci când unioniştii i-au cerut-o să nu o facă. Astăzi şi-a dat arama pe faţă şi este un exponent feroce al matuşkăi Rusia în Moldova. Cine ar fi crezut? Oare cine? Ghimpu a votat cot la cot cu comuniştii pentru un regim oligarhic profund corupt şi a fost la un pas să fie linşat de protestatarii supăraţi. Ghimpu este acum Roşca doi. Nu mai pupă un fotoliu în Parlament cum nu sunt eu Papa de la Roma. Însă, spre deosebire de Roşca, Ghimpu nu a fost niciodată popular. Dimpotrivă. Ghimpu a ajuns exponentul unioniştilor pe spatele nepotului său, Dorin Chirtoacă. Adevărul este că nu s-a bucurat niciodată de respect. După ce a trădat, Roşca a fost urât din tot sufletul de unionişti. Este urât şi acum. Ghimpu nici măcar nu merită să fie urât… Dispreţul în cazul său este de altă natură. Despre el se fac bancuri, despre el se spun lucruri triviale. Adio, domnule Liuda!

Problema este că printre unionişti sunt foarte mulţi de alde Iuda-Roşca şi Liuda-Ghimpu. Falşi unionişti, extrem de perfizi, ei s-au angajat pe la ministerele aflate în buzunarele oligarhilor. Alţii sunt ţinuţi cu simbrie de aceeaşi oligarhi. Tot ce trebuie să facă este să lovească în oponenţii lor. Să creeze confuzie în rândul unioniştilor. Pentru că, ne place ori nu, unioniştii sunt un electorat foarte important. 20 la sută. Aşa că, dacă le cânţi zilnic Mâna Moscovei, Mâna Moscovei, Mâna Moscovei, poate că îi convingi să nu voteze partidele de opoziţie. Poate că rămân cu Liuda. Falşii unionişti nu au nimic sfânt. Ar vinde şi idealul Unirii. O demonstrează Roşca, Ghimpu. Lor nu le pasă că Republica Moldova se scaldă în sărăcie cruntă. Dimpotrivă, ei sunt încântaţi. Cetăţenii nu-şi primesc pensiile, salariile întârzie, drumurile sunt proaste, gata, oamenii o să-şi dorească şi mai tare Unirea. Ce propagandă perfidă şi tâmpită. Niciodată, dar niciodată o sărăcie nu va aduce la nimic bun. Sărăcia şi corupţia pe care o întreţin falşii unionişti distruge orice speranţă de Unire. Dacă unioniştii vor Unirea cu România trebuie să lupte în primul rând cu corupţia de la Chişinău. Trebuie să întărească instituţiile statului Republica Moldova. Trebuie educe noii generaţii. Fără acestea nu o să existe nicio Unire. O să fie doar un stat sărac, controlat de nişte oligarhi corupţi, care din când în când lasă lesa un pic mai lungă pentru falşi unionişti cât să muşte din opozanţi.

Una peste alta, PL, Ghimpu şi Chirtoacă au eliberat locul de pe scena politică. Întrebarea este cine o să-l ocupe? O viitoare Liuda? Sau poate că de data asta o să apară nişte oameni cu picioarele pe pământ care vor dori să facă Unirea prin instituţiile statului Republica Moldova nu prin distrugerea lor!

Articol semnat de Vitalie Cojocari