Dar repede mi-a trecut. Pentru că mi-am amintit că Usatîi a început să „lupte” cu Plahotniuc abia de vreo lună de zile. După ce, anterior, după cum chiar el a recunoscut, a lucrat cu Plahotniuc pentru a-l băga la puşcărie pe Filat, el jucând rolul „justiţiarului” care lovea în fostul premier ori de câte ori avea mai mare nevoie Al Capone de Moldova.
Mi-am mai amintit şi de vara-toamna anului trecut, când Platforma DA lupta cu mafioţii din stradă, iar Renato tot doar de Filat se lega, anume în cele mai cheie momente. Spre exemplu când PLDM insista ca Maia Sandu să ajungă premier, Usatîi a ieşit în presă cu nişte dovezi privind implicarea acestuia în scheme de corupţie. Dovezi pe care ulterior le-a prezentat la Procuratură şi CNA. Rapid Filat, laş şi şantajabil cum îl ştim, a cedat penibil în faţa „Naşului”.
Tot prin vară-toamnă, întrebat de jurnalişti de ce bate doar în Filat, dacă oricum ăsta e aproape mort, dar îl menajează pe Plahotniuc, Usatîi promitea, cu jumătate de gură, c-o să scoată ceva şi despre mafiotul nr.1. Apoi când a scos înregistrările făcute de Shor la convorbirile cu Filat, promitea că are înregistrări şi cu Plahotniuc şi aşa şi nu le-a mai făcut publice nici acum.
Ei, dar să spunem că de atunci şi până acum multă apă a curs pe Prut, iar Renato s-a mai schimbat, o mai fi prins la curaj sau poate s-a mai eliberat şi el din captivitate. Dacă e aşa şi chiar are dovezi despre Plahotniuc, poate totuşi le face şi publice. Că mă tem că, între timp, se mai întâmplă ceva neaşteptat şi iar uită, aşa cum deja ne-a şi obişnuit.
Curaj Renato, acum e momentul!