De această dată, aş vrea să mă refer la o ţară care nu e europeană, dar care, de asemenea, a oferit în aceste zile lumii întregi un bun exemplu cum ar trebui trataţi politicienii – Coreea de Sud. După cum bine ştiţi, Preşedinta acestei ţări, Park Geun-hye a fost suspendată din funcţie de Parlament, după un uriaş scandal de corupţie, cu implicarea unei bune prietenie de-ale sale, fiind vorba de estorcarea de la mai multe companii a circa 70 milioane de dolari SUA. Astfel, Park Geun-hye a urmat soarta pe care au avut toţi Preşedinţii acestei ţări (!) în ultimii 29 de ani. Absolut toţi Preşedinţii sud-coreeni, de la 1987 încoace, au fost anchetaţi pentru fapte de corupţie, însă după finisarea mandatului. Actualul Preşedinte sud-coreean a reuşit „performanţa” respectivă în timpul mandatului său.
Toate acestea demonstrează că, Coreea de Sud e un stat în care funcţionează legea, iar lupta cu corupţia e una reală, dar nu una mimată pentru partenerii externi sau una care să aibă la bază motive politice. Sud-coreenii au încredere în organele abilitate ale statului, care trăiesc din impozitele lor şi nu recunosc decât un singur stăpân – cetăţeanul. Republica Moldova, din păcate, nici nu poate să viseze acum să aibă o situaţie comparabilă cu cea din Coreea de Sud. Instituţiile abilitate ale statului (şi spun asta cu mare regret) sunt departe de randamentul şi principiile de funcţionare ale instituţiilor similare din Coreea de Sud. Amprenta politică este una care se face în continuare resimţită în activitatea lor şi de aceea de multe ori acţiunile care le întreprind şi care sunt prezentate de o parte a presei drept mari victorii în lupta cu corupţia unora le provoacă un zâmbet ironic, iar altora – repulsie.
Nu spun că instituţiile abilitate din ţara noastră nu ar lupta cu corupţia – la nivelul de jos şi la cel mediu, unde nu există interese politice, această luptă cu corupţia se duce. Da, uneori e selectivă, da uneori are la bază interesul financiar al „luptătorilor cu corupţia”, dar o mişcare oarecare este, totuşi. La macronivel, însă, unde e vorba de „rechini”, nimic nu se face fără indicaţii sau fără coordonarea cu acei ce deţin puterea politică. Iar aceasta şi creează impresia generală despre care am vorbit mai sus.
Ştiţi când aş putea crede că lupta cu corupţia în Moldova se duce pe bune? Când îi voi vedea încătuşaţi pe reprezentanţii partidului fără de care nici un organ responsabil de lupta cu corupţia nu face nici un pas. Nu pe oponenţii lor politici, nu pe partenerii lor de guvernare, ci anume pe cei din partidul care controlează organele respective. Dar, dacă e să fiu sincer până la capăt, şi în acest caz voi avea unele rezerve şi unele urme de îndoială, pentru că nu voi exclude că respectivul sau respectivii reprezentanţi ai guvernării, pur şi simplu, au călcat undeva strâmb şi astfel sunt pedepsiţi.
Asta e, dacă Moldova nu e Coreea de Sud…
Jurnal.md
