Asta şi face primul-ministru Filip, care a ţinut să-şi asigure interlocutorii de la Bruxelles că în pofida alegerii unui preşedinte pro-rus, nimic fundamental nu s-a schimbat în Moldova: guvernarea rămâne puternic angrenată pe drumul european. În consecinţă, şeful executivului moldovean a anunţat poporul că a obţinut din partea Uniunii Europene o finanţare de 100 de milioane de euro, dintre care 40 de milioane sub formă de granturi, bani nerambursabili. E o veste bună, chiar dacă cei care o flutură ca pe o victorie sunt tot personajele care se fac vinovate în mod direct sau indirect, prin pasivitate şi lipsă de acţiune, de mega-frauda bancară trecută de acelaşi guvern Filip pe umerii populaţiei.

Mulţi se întreabă de ce oferă europenii bani unei guvernări compromise? Am putea aproxima câteva motive: Moldova e ţinută pe linia de plutire pentru evitarea unui colaps economic, adică e finanţată de dragul „stabilităţii”. Bruxelles-ul nu are alte pârghii prin care să-şi „fidelizeze” Republica Moldova decât cea financiară. Instrumente de constrângere nu există sau poate că nu sunt eficiente. Un alt motiv este că şantajul gândit de coordonatorul puterii de la Chişinău funcţionează: după alegeri, Dodon a şi început, foarte oportun, să facă declaraţii belicoase pe tema federalizării, a destrămării statului în cazul în care Moldova ar adera la Uniunea Europeană. Contestarea Acordului de Asociere, Transnistria separatistă, războiul din Ucraina, reaproprierea de Rusia etc., toate acestea sună neliniştitor în birourile de la Bruxelles. Ca să nu mai vorbim de problemele interne, de după Brexit, ale Uniunii Europene, care vrea linişte şi pace la fruntariile sale estice.

Dacă aceste ipoteze sunt juste, atunci forţele din opoziţia proeuropeană şi antioligarhică, precum şi cetăţenii care le susţin, au toate motivele să se simtă frustraţi. Nu e uşor să constaţi că o putere coruptă, care a făcut totul ca să-şi favorizeze adversarul formal, l-am numit pe Igor Dodon, şi să-l submineze pe cel real, Maia Sandu, primeşte girul Occidentului. Conştient de pericolul pe care îl incumbă o susţinere acordată unui regim contestat de propriii cetăţeni, comisarul european pentru politica de vecinătate, Johannes Hahn, avertiza la întâlnirea cu premierul Filip că valorile europene au fost grav afectate în Moldova. „Modul în care am încercat să sprijinim dezvoltarea Republicii Moldova nu a fost foarte eficient, iar reputaţia Uniunii Europene a avut de suferit şi este un lucru pe care trebuie să-l schimbăm… Oamenii ar trebui să înţeleagă că ceea ce facem este în interesul lor, pentru condiţii de viaţă mai bune… Uniunea Europeană nu judecă politicile şi declaraţiile, ci doar acţiunile.” Pe acelaşi ton imperativ, comisarul Hahn s-a referit la nevoia unei anchete serioase în chestiunea miliardului de dolari furat din bănci şi la aducerea vinovaţilor în faţa justiţiei.

Şi ce fac guvernanţii de la Chişinău, încearcă să acopere distanţa dintre vorbe şi fapte? Da’ de unde, fac ce ştiu mai bine: simulacre, show-uri mediatice, manevre de învăluire. De pildă, s-au apucat vârtos să lupte cu corupţia: se închid cazinouri, sunt arestaţi „ciupitorii” de bacşişuri, poliţiştii şi vameşii, se va trece în curând şi la chelneri… Au fost reţinuţi mai devreme o seamă de judecători implicaţi în spălarea de miliarde de dolari ruseşti în băncile din Moldova, însă informaţiile despre acest dosar sunt foarte discrete. Între timp, un alt scandal a invadat burtiera televiziunilor: intoxicarea copiilor din grădiniţe şi a elevilor din şcoli cu produse alterate, livrate de firme care au câştigat licitaţiile trucate de la primăria Chişinăului. Toată lumea e revoltată, întrucât pepiniera unor asemenea afacerişti lipsiţi de scrupule se află la primăria capitalei, considerată de mulţi vitrina corupţiei din Moldova.

Ţara trebuie guvernată, cu sau fără Dodon preşedinte, doar că acest heirupism guvernamental nu atinge esenţa lucrurilor. Justiţia nu are libertatea să-i tragă la răspundere pe marii corupţii, audierile parlamentare pe tema fraudei bancare seamănă cu o farsă, ceva de genul: haideţi să le mai dăm ceva pe tema miliardului furat, să aibă ce mesteca o vreme, pe urmă mai umflăm nişte baloane… Primarul de Orhei, Ilan Shor, vine periodic la şedinţele de judecată însoţit de admiratori şi tarafuri de lăutari, ca să afle la final că va mai petrece o habă de vreme în confortabilul său arest la domiciliu. Vom avea în curând şi un nou procuror general, în conformitate cu legea votată la insistenţele europenilor, s-a făcut chiar şi un concurs cu şase candidaţi, aşteptăm învingătorul. Apoi intriga se va muta la „preşedintele ales”, care-l va accepta sau respinge, pentru a demonstra că el, Dodon, este un jucător independent, cel puţin până mai uită lumea…

În paralel, este respinsă orice încercare de a cerceta corectitudinea alegerilor din 13 noiembrie. Contestaţiile cetăţenilor cărora guvernanţii le-au îngrădit dreptul la vot nu sunt admise de judecători. Avocaţii diasporei sunt împiedicaţi să-şi prezinte argumentele în faţa Curţii Constituţionale, care ar trebui să decidă cât de compatibilă cu Legea Supremă este limitarea numărului de buletine repartizate secţiilor de vot din străinătate. Un boicot previzibil: Plahotniuc l-a ajutat pe Dodon în alegeri nu pentru a-şi compromite ulterior planurile cu vreun judecător căruia i se va trezi, inopinat, conştiinţa profesională. Şi, din păcate, până acum n-am văzut în Moldova magistraţi care să contrazică această logică…

Tot în siajul campaniei electorale, guvernarea a declanşat un atac împotriva presei independente. Jurnal TV, unicul post al opoziţiei extraparlamentare, a fost sancţionat de CCA pentru că nu i-ar fi prezentat echitabil pe concurenţii electorali – Igor Dodon şi Maia Sandu. Pedeapsa dictată este absurdă cel puţin din două motive: 1. Dodon a fost promovat intens de televiziunile oligarhului şi ale PSRM, acolo unde Maia Sandu nu doar că nu a avut acces, ci a fost copios denigrată; 2. O televiziune care respectă deontologia profesională nu-şi permite să multiplice minciunile şi calomniile cu care Dodon şi-a clădit presupusa victorie. Pentru că, aşa cum glosează o maximă a presei occidentale de calitate: „Nu poţi fi echidistant între bine şi rău, între adevăr şi minciună, între dreptate şi injustiţie.”

În schimb, guvernarea de la Chişinău nu şi-a făcut probleme cu declaraţiile şi viziunile lui Igor Dodon, care ameninţă parcursul european şi siguranţa naţională a Republicii Moldova. Când e vorba de interese de putere, cinismul politicianist merge mână în mână cu laşitatea şi corupţia din instituţiile statului. Nimic nou sub soare.

Vitalie CIOBANU

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.