Rezultatele le vor comenta unii mult mai pricepuţi decât mine, la fel, se va discuta mult despre cum au votat diverse categorii de electorat, pe regiuni, sexe, vârste, geografic etc. În peisajul global al anului 2016 cu Brexit, Trump, Siria, Erdogan sau Ucraina, Moldova pare chiar ultima preocupare pentru liderii occidentali, la categoria „şi altele”. Din nou, lumea va fi mulţumită dacă măcar e linişte în mica ţărişoară de la marginea Europei şi măcar la vedere nu sunt derapaje prea grave de la litera acordurilor internaţionale.

Cu toate acestea, Moldova merită mult mai multă atenţie, cam cum ai face când ştii că pe acolo se finanţează partide extremiste în Vest, se spală bani, se încalcă embargouri şi, în general, se cam face mişto de tine, gluma cinică a zilei fiind Transnistria. Până nu vedem asta, e greu de priceput ceva din “războiul neconvenţional al Rusiei”.

1. Am explicat că Moldova datorează azi 90% din PIB către Gazprom, datorie care tot creşte. În atari condiţii, mâinile unor politicieni sunt întrucâtva legate şi tind să cred că marea discuţie cu direcţia Moldovei e văzută la noi în termeni prea simplişti, pro sau anti-ruşi, ca şi când totul ar fi în funcţie de culoarea unui partid, de o mână de oameni de la vârf şi, mai ales, de ce spun ei public. De parcă n-am avea şi noi exemple gârlă de discurs dublu la noi acasă. Dacă vreţi să vedeţi cine e cu adevărat pro-occidental şi cine nu, diferenţa ar fi cine ia o decizie curajoasă, care sa oprească acumularea datoriilor de ACUM încolo. Guvernul “pro-occidental” a preferat prelungirea contractelor existente.

Ca să vedem peisajul mai larg, de menţionat că cca 70-80% din datoria pentru gazele ruseşti e făcută în Transnistria. O mare parte din datorie vine din energia electrică, vândută moldovenilor printr-o companie off-shore care ia banii pe curent şi nu plăteşte gazul. Compania off-shore duce până la niscaiva companii implicate în faimosul furt al miliardului, iar nişte plăţi parţiale se duc, se pare, la finanţarea regimului separatist de la Tiraspol.

Aţi crede că pro-occidentalii la guvernare în Chişinău şi lăudaţi de ai noştri pentru eforturile reformiste fac tot ce le stă în putere ca să limiteze dependenţa de Rusia şi furturile din buzunarul cetăţenilor către companii din Transnistria, nu? Ei, guvernul Filip (pro-occidental) a prezentat ca pe un mare succes în martie că firma asta de furăciuni prin off-shore-uri le-a oferit acum un preţ ceva mai bun! Staţi, că mai urmează: compania off-shore, din Transnistria, are licenţă de la autorităţile moldoveneşti, în condiţiile în care în orice ţară normală un furnizor nu ia licenţă dacă are datorii neplătite de miliarde de dolari, başca Transnistria e un no man’s land necontrolat altminteri deloc de autorităţile de la Chişinău sau aşa se pretinde.

2. Merită citite pe îndelete investigaţiile celor de la RISE Moldova. Ei au scris tot soiul de articole bune, de pildă, despre cum Rusia importă prin Moldova (prin companii înregistrate în Transnistria) şi Belarus produse din UE. Asta, în ciuda „geopoliticii” mari şi oficiale, aia după care ne ghidăm analizele şi care spune că UE dă sancţiuni, iar Rusia răspunde cu embargou pe importuri. În spatele geopoliticii, afacerile merg ca până acum, Estul (aka Putin) înţelege acest modus operandi, occidentalii - nu.

3. Tot RISE arată cum Rusia a finanţat prin Moldova partide extremiste din occident, ca Frontul Naţional al lui Le Pen. Atenţie, şi acolo avem alegeri în aprilie 2017.
În tot acest timp, Occidentul stă cu gura căscată şi discută savant despre vocea poporului, despre making our countries great again, despre independenţa de UE şi de NATO, de birocraţi şi tehnocraţi şi specialişti lipsiţi de inimă. Se trăncăneşte şi despre banii lui Soros, deşi de asta cred că tot Putin s-a îngrijit, occidentalii doar pică în plasă.

4. Că tot vorbim despre cum Transnistria e şi nu e parte din Moldova şi dublul discurs de la Chişinău, e interesant cum s-au putut mobiliza moldovenii din Transnistria la vot, cu microbuzele şi lista de prezenţă de la fabrică şi cum au ştiut autorităţile din Moldova că de data asta vor veni mult mai mulţi la vot decât în primul tur, ca să suplimenteze numărul de buletine cu 3 zile înainte de alegeri. Doar se ştie, moldovenii de la putere pe malul drept nu au nicio putere pe teritoriul separatist de pe malul stâng, nu?

Pe scurt, Moldova trebuie să rămână pe radarul Occidentului. Rezultatul alegerilor nu înseamnă că moldovenii se orientează spre Moscova, iar până una - alta, Moldova depinde de banii Occidentului pentru pensii şi salarii şi de Moscova să nu execute datoria istorică. Moldova depinde de banii europeni şi de la FMI, în condiţiile în care datorează 90% din PIB Rusiei, deci oricine e la putere va trebui să facă un balet fin ca să-i convingă şi pe unii, şi pe ceilalţi. Ceea ce trebuie să înţeleagă partenerii internaţionali, inclusiv România, este că:

- politicienii din regiunea asta mint. Mult. Spun şi unora, şi altora, ce vor să audă. Noi ştim cum e în România, în Moldova e de 100 de ori mai multă duplicitate. Iar Transnistria e o schemă cinică de furăciune, prin energie, prin alte afaceri, o maşinărie de spălat bani şi de finanţat interesele lui Putin în Europa, schemă construită batjocorind sute de mii de oameni. De această maşinărie nu sunt străini nişte oameni cu legături la Chişinău.

- banii trebuie să vină cu condiţii, iar condiţiile să fie monitorizate. Nu se poate să iei bani pe credit din Vest, dar să sifonezi banii propriilor cetăţeni prin off-shore-uri. Votul de ieri arată că lumea s-a săturat de corupţie, nu că e anti-occident. Condiţiile trebuie să lovească dur în schema infracţională Transnistria.

- România, în special, trebuie să ajute Moldova să nu mai depindă de Gazprom şi de centrala din Transnistria. Trebuie să ne grăbim cu interconectările pe gaze şi energie electrică, altminteri, oficialii de la Chişinău, indiferent cine vor fi aceia, vor putea fi şantajaţi oricând de Rusia cu tăierea gazului sau a curentului. Putem contribui chiar cu bani, merită ca afacere şi pentru noi, cu condiţia să punem şi presiuni pentru ”întărirea statului”, adică reforma justiţiei şi reforma autorităţilor de reglementare care dau licenţe off-shore-urilor.

Articol semnat de analistul român Otilia Nuţu

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.