O ţară poate avea demnitate. Dacă are un preşedinte. Cu demnitate.
Au trecut alegerile. De duminică, 13 noiembrie. Ce avem? Avem ce au zis şi alţii:
- cetăţeni mai înţelepţi decât ne cred ei;
- o diasporă cu o capacitate de mobilizare exemplară;
- cel mai bun scor al unui candidat provest de la originile Republicii Moldova până în prezent;
- un porc zburător;
- o obstrucţionare a dreptului de vot al cetăţenilor Republicii Moldova, stabiliţi în Anglia, Italia, România, Canada, Rusia;
- cetăţeni de peste 70 de ani, care au ieşit la vot ca flăcăii, pe la şapte seara, pe întuneric, pe ninsoare, când birourile de votare erau mai puţin aglomerate;
- un Andrei Năstase care a ajuns cu dezbaterile electorale la Lipcani, al doilea politician naţional văzut acolo în timp de un secol. Profesorul Alexandru Cuza, naţionalistul şi antisemitul, a făcut miting în târgul de pe Prut, pe atunci evreiesc, în campania parlamentară din anii 30 ai secolului trecut.
- o Transnistrie şi o Găgăuzie, utilizate ca o piatră la gâtul înotătorului;
- un potenţial preşedinte care a câştigat prin minciună inimile a şase sute de mii de cetăţeni şi alte vreo două sute de mii prin fraudă;
- angajaţi obedienţi ai instituţiilor statului;
- ziarişti obedienţi;
- şi lukianiuci.
- un potenţial preşedinte care va spune la Moscova ce vrea să audă Moscova, la Bruxelles, ce vrea să audă Bruxelles-ul, la Kiev, ce vrea să audă Kievul. La Washington nu va avea ce spune. Nu va ajunge;
- un potenţial preşedinte deosebit de periculos în cazul când respectă înţelegerile cu Kremlinul şi confederalizează Republica Moldova, atunci nu mai avem un înotător. Vom avea un cadavru cu pietre la gât; un statalist peste o ţară moartă;
- o populaţie săracă, fără elite, utilizată pentru bazin electoral, elaborat de strategi din ţări bogate;
- porci zburători;
- şi un marchel, un lukianiuk, un tabără şi 30 de mii de sirieni.