Noi am câştigat. Trebuie să ne comportăm atare. Acest rezultat este unul trucat. Oameni răi au stat la o masă şi s-au gândit cum să îl facă pe Dodon preşedinte, cum să ne fure votul. Ei într-atât de tare s-au speriat de mobilizarea noastră, încât Plahotniuc şi Dodon au fost nevoiţi să joace deschis în aceeaşi echipă, ceea ce nu s-a întâmplat timp de peste zece ani. Am fost o forţă într-atât de mare. Ei au furat sistematic votul. Dovezi în doar o zi s-au adunat suficiente pentru a afirma această legitate. În nici un caz nu acceptăm că noi am pierdut alegerile astea, indiferent de ce fac birocraţii şi ce cifre desenează pentru presa lor. Dodon o fi luat medalia de aur, dar noi ştim că asta nu el, ci steroizii cu care s-a pompat. Iar asta îl va discalifica în curând. De aceea, noi ne mândrim, iar ei să stea ruşinaţi. Ei au furat.

Să nu uităm nimic din această campanie. Calculul lor e că noi uităm repede. Ei greşesc. Ei ne tratează ca pe alegătorii lor. Da, alegătorii lor (cei mai întunecaţi, sărmanii) uită mai repede. Noi nu uităm. Noi ţinem minte. Nu uităm ce metode a aplicat Dodon în această campanie. A minţit, a instigat la ură, a instigat la discriminare. A fost un bădăran, misogin, xenofob, homofob, a făcut declaraţii ţintite să ne insulte inteligenţa şi a aruncat promisiuni populiste. A ofensat jumate din oamenii acestei ţări – pe cei, votul cărora ştia că nu-l va avea. Pentru ce? Pentru a-i atrage pe cealaltă jumate de partea lui, întorcându-i pe unii împotriva altora. Nu uităm şi, după posibilitate, păstrăm materiale video.

Să-i urăm succese lui Plahotniuc. Şi-a câştigat încă (maximum) doi ani de pauză. Şi-a utilizat ultima piesă, din câte se pare. De frică mare. De incapacitate de a pierde. Asta îl va distruge. Nu uităm acele „susţineri” declarative ale lui Plahotniuc, ţintite doar să bulverseze pe cei indecişi şi să-i taie din elanul Maiei Sandu. Nu uităm minciunile holdingului media a lui Plahotniuc (în această campanie Publika a coborât definitiv sub nivelul NIT – şi asta e bine). Foarte pro-europeneşte a dat fotoliul lui Dodon, nu? Data viitoare mobilizarea ne va fi şi mai mare. Asta trebuie să ştim fiecare din noi şi de asta trebuie să ne pregătim.

Nu recunoaştem rezultatele acestor alegeri. Fraude mai mari ca în aceste alegeri nu au fost observate din aprilie 2009. Aceste alegeri nu au fost furate printr-o reţetă magică, ci prin mai multe scheme paralele, menite fiecare să fure 5, 10, 20 mii voturi fiecare. Au fost inversări de rezultate (cu siguranţă nu doar în Leuşeni şi Copceac), dar nu prea multe ca să nu bată la ochi. Au adus oameni din Transnistria, dar nu prea mulţi, ca să nu bată la ochi (da, puteau aduce mai mulţi). Au votat morţi şi migranţi, dar nu prea mulţi, să nu bată la ochi. Au furat votul diasporei, dar nu prea tare, ca să nu întreacă măsura. Şi altele. De aceea, cei ce spun că ”renumărarea nu va afecta rezultatul votului, deci hai să ne calmăm”, greşesc. Noi nu putem găsi absolut toate schemele – nu suntem detectivi. Noi avem fapta – s-a fraudat. Cât? Nu trebuie să ne intereseze. Noi am văzut doar de la suprafaţă cum am fost furaţi de câteva mii bune de voturi. În ţări civilizate, însăşi existenţa riscului de fraudă este motiv de anulare a alegerilor. Aşa se construieşte încrederea în sistem. Când există cea mai mică suspiciune că alegerile nu sunt ”libere şi corecte”, ele se repetă.

Nu recunoaştem acest „preşedinte”. El e următoarea figură de carton, lângă guvern şi parlament. El nu este preşedinte şi eu personal nu-l voi numi niciodată în viaţă „domnul preşedinte”. Probabil, există şansa să dau ochii cu Dodon o dată şi o dată. Maximum ce o să pot scoate din mine e „Domnul Dodon”, dar probabil diferenţa nesemnificativă de vârstă îmi permite să-i zic pur şi simplu Igor. Este o lipsă totală de bun-simţ să răspândeşti ură şi minciuni până în ultima zi, după care să ieşi mare câştigător cu apeluri la unitate şi la calm, declarând că vei fi preşedintele tuturor. Omule, tu în campanie ai înstrăinat jumate din societate. E târziu. Nu vei fi niciodată preşedintele tuturor. Eşti preşedintele minciunii şi aşa vei rămâne. Ai promis ceva lui Plahotniuc pentru fotoliul de preşedinte? Preşedintele lui Plahotniuc să rămâi. Nu noi te-am făcut preşedinte. Plahotniuc te-a făcut. Eu nu te accept nu „pentru că Maia” (slavă domnului, să pierdem ştim, când avem un concurs onest şi corect), ci pentru că te-ai comportat ca un adevărat mârlan. Aşa vei rămâne în faţa multor oameni care nu vor uita.

Să insistăm pe întrebările ce nu au fost răspunse. După aceste alegeri, Dodon a rămas acelaşi hoţ, corupt, mincinos. El nu a răspuns la nicio întrebare. Să insistăm pe răspunsuri. Să fugă de ele în continuare, iar noi să râdem de el. 

Să ne calmăm, dar nu cu totul. Înţeleg apelurile la calm, dar şi îndemnurile frustrate să nu îi lăsăm să ne fure aceste alegeri. Dacă lăsăm mâinile în jos, dacă acceptăm, dacă renunţăm, ei pur şi simplu se vor pregăti să fure şi Parlamentarele. Au doi ani. Cu asta se ocupă CEC în loc să pregătească alegerile. Poate începem acum să depunem toată presiunea pe sistem pentru a nu admite furtul următoarelor alegeri? Dacă tot ne pregătim de 2018, atunci daţi să începem prin a nu accepta că am fost trataţi ca nişte cârpe în aceste alegeri. Colectăm cât mai multă informaţie despre fraude, le organizăm şi solicităm anularea alegerilor. Nu pentru că preşedintele e important sau nu, pentru că aşa e corect. Cam de ce să luăm şi să ne refocusăm pe 2018? Poate îi mai ţinem în ofensivă, sub presiune? Cel puţin se vor screme în continuare. Ei au nevoie acum de linişte cum Sahara are nevoie de ploaie. Eu zic NU. Civilizat şi argumentat, punem presiune acolo, unde trebuie. Nu suntem copii să urlăm isteric. Insistăm pe demisia celor de la Comisia Electorală Centrală. S-a vorbit doar de Alina Rusu, dar eu aş spune demiterea in corpore – pentru că acolo totul e ”decizie colectivă” şi pentru că ”se pune la vot”. Să insistăm pe demiterea „ministrului” de Externe Galbur. Sunt oameni care trebuie personal să îşi asume eşecul şi să plece ruşinaţi. Să fie ştiut tuturor pentru ce au fost demişi – să le rămână această pată în CV. Nu ne interesează ce indicaţii neoficiale au executat.

Să nu ne relaxăm. A fost o mobilizare fără precedent în aceste alegeri. Anume prin mobilizare i-am făcut să-şi folosească toate schemele, astfel frauda fiind foarte vizibilă, nu pe sub masă, ca totdeauna. Asta e tot victoria noastră. Oameni din cei mai apolitici, au simţit că trebuie să facă CEVA. Cel mai mare lucru ce putem să-l facem este să menţinem mobilizarea. Să fim vigilenţi şi să le observăm fiecare pas. Să privim aceşti doi ani ca şi un timp suficient pentru a ne reeduca o parte din concetăţeni. Cu răbdare, cu multă înţelegere, fără agresivitate, fără urlete şi trimiteri în Moscove sau Bucureştiuri. Nimeni nicăieri nu pleacă. Asta e limbajul şi abordarea dodonilor. Noi trebuie să îi câştigăm, să îi trezim, nu să îi forţăm sau să îi impunem să voteze cum ne place nouă speriindu-i. Asta e greu, da. Dar trebuie să ştim că suntem aici, în ţara asta şi suntem furaţi cu toţii deopotrivă, indiferent de limba vorbită.

Diaspora. Dragilor, frumoşilor, scumpilor. Aţi făcut ceva fără precedent. Trebuie să vă mândriţi de voi, dar şi să menţineţi mobilizarea. Este şi ţara voastră. Poate chiar în primul rând ţara voastră. Voi plătiţi cele mai multe impozite aici din banii munciţi acolo şi trimişi acasă. Nu uitaţi asta. Doar… stăteam şi mă gândeam că, dacă am avea brusc aşa o calitate de cetăţeni revenind acasă. Plus 130 de mii de oameni treji, principiali, mândri. Aici, acasă. Oameni, care nu acceptă să dea mită inspectorului, care îşi cer drepturile la fiecare ghişeu (dacă trebuie, cu scandal), care nu acceptă să fie furaţi la tot colţul. Ei ar şoca corupţii de la nivel mic şi mediu. Ei ar demola sistemul, rozându-l bucată cu bucată la fiecare colţ. Iată şi schimbarea care ar fi produsă mult mai repede. Dodonii şi plahotniucii ştiu asta şi de aia vă alungă din ţară, unul câte unul. Sunteţi prea ”deştepţi”. Poate.. poate totuşi, luăm şi revenim acasă încetul cu încetul? Le dăm câteva infarcturi în serie şi am scăpat de ei. Ei ne alungă şi îşi creează falsa impresie că ţara le rămâne lor. Vă promit, ai cu ce te ocupa acasă. Nu aşteptaţi să câştige Maia şi după aia (poate) să reveniţi. Veniţi acum şi ajutaţi în cel mai direct mod să scăpăm de ei.

Şi cel mai important – să nu niorlăim. Dodon a fost cel mai probabil scenariu. La el au lucrat din răsputeri. Nu le-a ieşit din primul tur, s-au scremut din al doilea, furând, fraudând, minţind, mituind, abuzând. I-am băgat în sperieţi bine-merci de au trebuit să recurgă la aşa metode şi tactici – nu uităm asta. Suntem o forţă mai mare ca ei. Puterea lor e pe terminate, noi rezerve mai avem. Acum le-am face cel mai mare cadou lăsând mâinile în jos, rupând paşapoartele în două, etc. Trebuie să le dăm de înţeles că noi abia începem şi că zilele lor (la libertate) sunt, totuşi, numărate. E ţara noastră şi ei aici sunt turişti.

Dumitru Alaiba