În ultima săptămână de campanie dinaintea prezidenţialelor din această duminică, doamna Sandu a aflat despre domnia-sa că este agent american, finanţat - cum altfel? - de către George Soros, că în timpul mandatului său de Ministru al Educaţiei au fost închise peste 300 de şcoli (în realitate fiind vorba doar despre 82 de mici şcoli, în care numărul elevilor era sub 30), că în urma ridicării standardelor la examenul de bacalaureat peste 300 de absolvenţi de liceu s-au sinucis (!) din disperare că nu vor lua examenul, că a fost părtaşă la celebrul furt al „miliardului”. Aceeaşi doamnă Sandu (care, femeie fiind, „nu poate şi nici nu are cum să conducă o ţară”) s-a „dovedit” a nu fi în măsură să fie Preşedinte al Republicii Moldova pentru că nu are nici soţ, nici copii (ceea ce i-a confirmat domnului Dodon bănuiala că doamna Sandu ar avea un mod de viaţă neconform cu standardele ortodoxiei de peste Prut, fapt înfierat într-o conferinţă de presă (!) şi de rusofonul Marchel, Episcop de Bălţi şi Făleşti). „Legăturile” doamnei Sandu cu masoneria, „demascate” de acelaşi rusofon Dodon, au fost confirmate şi prin faptul că nu există nici o poză cu ea la biserică, smerită şi purtând un batic pe cap, „ca toate femeile”.

Ca să înţelegeţi mai bine la ce nivel josnic s-a ajuns în campania prezidenţială de la Chişinău, un loc aparte trebuie păstrat pentru cea mai mizerabilă poveste promovată împotriva doamnei Sandu, şi anume „refugiaţii sirieni”. Mecanismul manipulării, deşi s-a vrut a fi foarte subtil, a fost mai vizibil decât o eclipsă de soare: după ce Angela Merkel şi Partidul Popular European şi-au anunţat sprijinul pentru Maia Sandu în cursa prezidenţială din Republica Moldova, bloggeri şi „jurnalişti” afiliaţi oligarhului Plahotniuc au reuşit să intercepteze documente secrete (!) din care reieşea că doamna Sandu, în schimbul susţinerii primite, va aduce în Republica Moldova - după accederea în funcţia de Preşedinte - 30.000 de refugiaţi sirieni „musulmani”. Ceea ce părea a fi o glumă de prost-gust s-a extins cu viteză. Deşi, formal, oligarhul Plahotniuc şi-a anunţat sprijinul pentru Maia Sandu (candidatul pro-european), taman o televiziune din portofoliul oligarhic (Prime TV) prezintă la o oră de maximă audienţă o făcătură de reportaj de la care ar avea de învăţat şi cei de la Antena3. Într-un reportaj „neutru” sunt filmaţi trei studenţi sirieni aflaţi la studii la Chişinău de la care aflăm, din măiastre tăieturi de montaj, că o susţin pe doamna Sandu pentru a fi Preşedinte pentru ca şi prietenii lor din Siria să poată veni să trăiască în Chişinău. În faţa valului de indignare stârnit de această mizerie, televiziunea oligarhului Plahotniuc retrage de pe post şi de pe site materialul cu pricina după câteva zile, dar răul deja fusese făcut.

Cine a crezut că oligarhul Plahotniuc chiar o va sprijini pe Maia Sandu pentru a deveni Preşedinte al Republicii Moldova s-a dovedit a fi ori naiv, ori rău informat (ca o confirmare vine şi declaraţia lui Dumitru Diacov, preşedintele onorific al partidului „Democrat” al lui Plahotniuc, care a confirmat că în momentul retragerii lui Marian Lupu din cursa electorală, democraţii ştiau că acest lucru îl va favoriza pe rusofonul Dodon, nu pe pro-europeana Maia Sandu).

În realitate, zilele acestea la Chişinău nu se duce o luptă între rusofonul Dodon şi pro-europeana Maia Sandu, aşa cum unor analişti le place să creadă. Astăzi la Chişinău se duce o luptă la baionetă între un sistem profund corupt, căruia îi este mai comod un Preşedinte ca rusofonul Dodon, şi o doamnă curajoasă, Maia Sandu, susţinută în lupta sa împotriva corupţiei de către aproape jumătate dintre alegători, fie ei vorbitori de limbă română sau rusă, dar care s-au săturat până peste cap de mlaştina în care le-a fost târâtă viaţa de către sistemul oligarhului Plahotniuc. În faţa valurilor de minciună şi mizerie promovate de către omul sistemului, Igor Dodon, Maia Sandu îşi apără ţara printr-o mobilizare emoţionantă la vot, mai ales a studenţilor şi a celor de peste hotare (deşi e vorba de alegeri prezidenţiale şi nu locale, studenţilor din Chişinău li se interzice în continuare să voteze la locul unde studiază, pentru a-şi exercita dreptul constituţional aceştia trebuind să străbată sute de kilometri până la localităţile de unde provin).

Noi, în România, am mai văzut miracole în care alegătorii s-au mobilizat între cele două tururi prezidenţiale şi au dat peste cap calculele politicienilor corupţi, care nu meritau să ajungă Preşedinţi. De ce nu ar putea, oare, şi fraţii noştri de peste Prut să se inspire şi din părţile bune de la noi, nu doar din cele rele? Vorba tinerilor de pe internet, susţinătorii Maiei Sandu: „Mai avem o şansă”.

Radu Popescu, fost consultant politic în Republica Moldova