Primul candidat despre care oamenii ştiu că-i minte

Când îi spui unui om că-i prost, iar el îţi răspunde că tu eşti la fel, înţelegi că el nu găseşte alte argumente pentru a se apăra. Aceasta e şi tactica adoptată de Dodon în cadrul acestor dezbateri. Când fuge de vreun subiect, el o acuză pe Maia Sandu că s-ar eschiva să-i răspundă la întrebări. Când toarnă minciuni, o numeşte pe contracandidata sa mincinoasă. Când i se pun în faţă dovezi că Plahotniuc este interesat de victoria sa în alegeri, el anunţă nonşalant că acesta o susţine pe Maia. Bizară comedie, dar şi foarte jalnică pentru un bărbat…De fapt, Igor Dodon este primul candidat cu şanse reale la o funcţie de demnitate publică, ales în mod direct de către cetăţeni, care minte demonstrativ în timpul campaniei electorale. Dacă la alte alegeri care au avut loc în RM din ‘90 încoace, alegătorii doar presupuneau că un anume concurent electoral nu-şi va respecta promisiunile pe viitor, cazul Dodon este unul specific prin faptul că oamenii ştiu şi văd că sunt minţiţi chiar în momentul de faţă. Cu toate acestea, o mare parte a moldovenilor îl votează cu ochii închişi. Motivul nebuniei colective este îndeosebi manipularea obraznică din partea televiziunilor cu acoperire naţională, care în mare parte aparţin lui Plahotniuc şi care îi păstrează imaginea curată liderului PSRM. 

Şapte întrebări despre monopolul la importul de carne

Refuzând să participe la dezbaterea electorală moderată de Natalia Morari, Igor Dodon le-a arătat alegătorilor săi că este şi fricos. În loc să-şi apere poziţia cu demnitate, el preferă să se ferească de jurnaliştii documentaţi, chiar şi cu riscul de a se face de râs. În aceeaşi manieră, el sare şi peste unele întrebări ale Maiei Sandu. De exemplu, fiind recent întrebat despre monopolul la importul de carne, pe care l-a instituit el în calitate de ministru al Economiei, aducând astfel pierderi statului de cel puţin şase miliarde de lei, Dodon s-a legat de cuvinte şi a deraiat de la subiect. Însă, pentru a rămâne cu obrazul curat în faţa alegătorilor, socialistul ar fi trebuit să răspundă clar la următoarele întrebări:

• De ce, în 2006, imediat cum a devenit ministru, direcţia care elibera autorizaţii pentru importul de carne a fost transferată de la Ministerul Agriculturii la Ministerul Economiei?
• În ce temei şi la iniţiativa cui în funcţia de director adjunct al acestei direcţii a fost numit fratele său, Alexandru Dodon? 
• Cu permisiunea sau la indicaţiile cui Alexandru Dodon elibera autorizaţii doar firmelor monopoliste? 
• Fiind un luptător contra corupţiei şi văzând că fratele său încalcă legea, de ce nu l-a demis imediat din funcţie? 
• A ştiut că aceste firme aduc carne în RM prin intermediul unor SRL-uri fantomă şi sunt scutite de achitarea impozitelor, pentru că afacerile respective nu erau înregistrate în baza de date a Fiscului? 
• Dacă a ştiut, de ce a tăcut şi nu a stopat această nelegiuire? 
• Dacă nu a ştiut, recunoaşte că a fost un ministru incompetent? 

Cinci întrebări despre privatizarea hotelului „Codru”

Când este întrebat de ce i-a înstrăinat lui Vlad Plahotniuc hotelul „Codru” la un preţ de nimic, sărăcind astfel statul cu 160 mil. de lei, Dodon spune că a oboist de aceste întrebări. Se pare, însă, că el se teme iarăşi să nu fie prins cu mâţa în sac, după ce anterior a făcut declaraţii contradictorii în privinţa acestei tranzacţii. Iniţial, el spunea că de aceasta s-a ocupat Agenţia Proprietăţi Publice (APP) sau o comisie creată special pe lângă Guvern, dar peste câţiva ani declara că a primit astfel de indicaţii de la preşedintele Voronin. Prin urmare, dacă doreşte să fie corect faţă de cei care-i aşteaptă victoria, Dodon ar trebui să calce peste oboseală şi să mai răspundă la câteva întrebări:• De ce şi-a schimbat între timp declaraţiile cu privire la privatizarea hotelului „Codru”? 

• Dacă APP a acceptat înstrăinarea hotelului fără ştirea sa, de ce nu l-a deferit justiţiei pe fostul coleg al său de facultate, directorul Agenţiei, Igor Grigoriev?
• În calitate de ministru al Economiei, înţelegea că, prin această tranzacţie, el ne fură ţara de dragul lui Plahotniuc? 
• Dacă era conştient că trebuie să ne sărăcească la comanda lui Voronin, de ce nu şi-a dat demisia şi nu a anunţat public despre aceasta?
• Dacă nu a putut să se opună lui Voronin, din frică, cum am putea să-l credem că, devenind preşedinte, nu va fi la fel de ascultător în faţa lui Plahotniuc, care deţine în prezent puterea absolută în RM? 

Patru întrebări despre „Naţional” şi „Struguraş”

În aceeaşi perioadă, au fost privatizate în condiţii similare hotelurile „Naţional” şi „Struguraş”. Aici ar putea să ne explice doar nişte detalii:• De ce nu a reziliat contractele cu noii proprietari, după ce aceştia nu şi-au onorat în termenii stabiliţi obligaţiunile asumate în cadrul licitaţiei? 

• Regretă acum că astfel au fost furaţi alţi bani din avutul statului, dar şi că „Naţionalul”, în urma acestei tranzacţii, a devenit un adăpost al boschetarilor în plin centrul Chişinăului?
• În interesul cui şi de data aceasta nu au fost desemnate câştigătoare ofertele mai bune?
• Dacă tot Voronin l-a rugat şi în acest caz, de ce Dodon, care este îndurerat de corupţia din ţară, nu depune o plângere la procuratură contra liderului comuniştilor?

Nouă întrebări despre „Moldova”

Un caz special îl reprezintă privatizarea celei mai scumpe proprietăţi a RM din afara ţării, sanatoriul „Moldova” din Odesa. Fiind vorba de un caz pe bună dreptate strigător la cer, Dodon era obligat să răspundă şi la întrebările de mai jos:• Ştia că preţul real al sanatoriului era de peste un miliard de dolari? 

• Pentru că era imposibil să nu ştie, fiind ministru, de dragul cui şi în ce temei a acceptat ca acest bun să fie vândut cu numai 72 mln de lei, dintre care doar 50 la sută până la semnarea contractului, firmei „SDY-Invest Grup”, fondată în ajunul licitaţiei, care avea un capital social de 5400 de lei şi care a prezentat cea mai proastă ofertă? 
• De ce au fost ignoraţi alţi participanţi la licitaţie, care erau gata să cumpere sanatoriul contra unor sume de până la 400 mln de lei, pe care se obligau să le achite integral de la bun început?
• După ce pe acest caz a fost pornit un dosar penal şi s-a constatat că firma câştigătoare a prezentat la licitaţie acte false şi că în realitate ea nu dispune de bani pentru a achita suma restantă, Dodon crede că a greşit el sau procurorii? 
• Este de acord că în acest mod a adus prejudicii substanţiale ţării, inclusiv alegătorilor săi, cărora le promite astăzi o viaţă de vis? 
• Dacă nu este de acord, să demonstreze că Procuratura Generală şi Curtea Supremă de Justiţie au gafat, când au declarat ilegalitatea tranzacţiei. Dacă este de acord, cine a avut de câştigat din privatizarea sanatoriului?
• Ce cunoaşte el despre persecuţiile la care au fost supuşi ceilalţi participanţi la licitaţie, care au încercat să-şi apere drepturile prin judecată, după care au murit în circumstanţe suspecte sau au fugit din ţară? 
• Cine şi cu ce scop i-ar fi putut intimida pe aceşti oameni pentru a-şi retrage cererile din instanţele de judecată?
• Dacă va deveni preşedinte, ce va face pentru realitatea acestor oameni şi a familiilor îndurerate, care se tem inclusiv de el? 

Nouă întrebări despre finanţarea PSRM

Trezeşte mult interes şi finanţarea foarte ciudată a PSRM în campaniile electorale. Sunt sigur că, dacă Fiscului i s-ar da undă verde pentru a verifica provenienţa acestor bani (dacă Plahotniuc ar fi cu Maia Sandu precis că ar face-o!), atunci socialistul nr. 1 s-ar trezi pus la perete. Să luăm, de exemplu, alegerile din 2014, când partidul lui Dodon a cheltuit, conform declaraţiilor depuse la CEC, 13 mln. 249 de mii 999 de lei, pe care i-ar fi primit din partea a 118 membri şi susţinători ai partidului. Atunci când i se cere socoteală în acest sens, Dodon spune că fiecare a decis să facă donaţiile în mod voluntar. O fi şi aşa, dar cu toate astea la mijloc se întrevăd lucruri foarte dubioase, care necesită lămuriri:• Cu ce se ocupă în prezent şi ce venit are fratele său, Alexandru, care a donat atunci partidului 442 de mii de lei? 

• De ce Alexandru a donat aproape întreaga sumă în aceeaşi zi, dar sub formă de mai multe donaţii? 
• Cum crede Dodon, cunoscând situaţia medicilor noştri, cu ce ocazie un doctor, Dinari Cojocari, care a câştigat în doi ani 400 de mii de lei şi nu străluceşte de bogăţie, ar putea dona unui partid 407 mii de lei, în loc să-i investească în familia sa? 
• Cunoscând incertitudinea în care persistă mulţi tineri de-ai noştri, de unde putea o studentă, Marina Radvan, să dezgroape 165 de mii de lei şi, în loc să-şi cumpere o maşină, de pildă, să-i dăruiască partidului, ai cărui lideri sunt infinit mai bogaţi decât ea?
• Cunoscând disperarea în care trăiesc moldovenii săraci, Dodon a crezut că va fi luat în serios, când declara la CEC că actualul deputat Vladimir Odnostalco, care la acea vreme nu avea un loc de muncă şi niciun venit, a donat socialiştilor 250 de mii de lei? Dacă omul nu avea venituri, de unde a luat banii ăştia? 
• De ce nu a procedat omeneşte în raport cu aceşti tineri, pentru a-i convinge să se gândească la viitorul lor şi să-şi păstreze banii acasă?
• Este Dodon mai sărac decât aceşti bieţi oameni? În caz contrar, de ce el a donat numai 89 de mii de lei, iar Zinaida Greceanîi, Andrei Neguţa, Vladimir Ţurcanu, oameni destul de înstăriţi, nu au donat nimic? 
• Îi crede el de mincinoşi pe membrii partidului său, donatori importanţi, care ne-au jurat că nu au văzut asemenea bani în viaţa lor şi nu au dat niciun leu la partid? 
• Dacă zice că nu, să ne spună adevărul despre finanţatorii PSRM. 

Şase întrebări despre românii socialişti

Principala minciună, care arată faţa adevărată a acestui om şi doza de încredere pe care putem să i-o purtăm, este promisiunea sa precum că deputaţii socialişti vor renunţa la cetăţenia română. După ce în, primăvară, Iulia Mălina Ciobanu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, ne-a anunţat că nici unul dintre cei şase români din PSRM nu a depus o astfel de cerere, Dodon mi-a făgăduit că ne va arăta cererile. Ulterior, el a încetat să-mi răspundă la telefon şi m-a şters din lista de prieteni de pe reţelele de socializare. Păcat că nu i-a cerut şi Maia Sandu să prezinte cererile respective sau cel puţin să-l întrebe:

• Dacă ne dă asigurări că cererile există, să înţelegem că el o consideră de mincinoasă şi pe preşedinta ANC?
• De ce, la solicitările insistente ale ziarului TIMPUL, a promis doar, însă nu ne-a pus la dispoziţie cererile?
• Cererile se află la el sau la deputaţii care le-ar fi depus? 
• Dacă zice că sunt la deputaţi, de ce aceştia ne spun că i le-au dat lui? 
• Cum îşi explică el faptul că declaraţiile celor şase români se bat cap în cap? De exemplu, deputatul Furculiţă ne asigură că a depus cererea la Bucureşti, la sediul ANC, în timp ce deputatul Labuneţ spune că a făcut acelaşi lucru la Consulatul României din Chişinău, împreună cu Furculiţă. Mai mult, Labuneţ menţionează că atât el, cât şi Furculiţă, au anexat la cerere toate actele necesare. Furculiţă, în schimb, adaugă că el nu a reuşit să-şi pregătească tot dosarul. 
• De ce nu-şi cere scuze de la alegătorii săi pentru această minciună, pe care nu mai este în stare să o tăgăduiască?

Dodon şi Plahotniuc

Comportamentul lui Dodon din această campanie mi-a amintit de anul 2011, când el candida la funcţia de primar de Chişinău şi în oraş au apărut clone ale ziarelor TIMPUL şi ZdG, în care era criticat Dorin Chirtoacă. Pe acest caz a fost intentat un dosar penal, în cadrul căruia au fost reţinuţi politologul ucrainean Oleg Havici şi jurnalistul din aceeaşi ţară Iaroslav Koţiuba. În apartamentul pe care cei doi îl închiriau la Chişinău, poliţia a găsit materiale care vizau o amplă campanie de susţinere a lui Igor Dodon şi fondarea Partidului Popular. În strategia electorală a lui Dodon, ucrainenii propuneau şi „răspândirea ideii că Dorin Chirtoacă este omul lui Plahotniuc”. Este exact acuzaţia pe care liderul PSRM o foloseşte astăzi cu insistenţă la adresa Maiei Sandu. Apropo, printre moldovenii care conlucrau cu cei doi ucraineni se număra şi actualul deputat Bogdan Ţîrdea. Şi cazul din 2011 face lumină în privinţa legăturii dintre Dodon şi Plahotniuc. Partidul Popular a fost fondat la scurt timp după aceasta, fiind condus iniţial de către Ian Lisnevschi. Acesta este şi preşedintele asociaţiei obşteşti „Garlem”, cea care a organizat mitingul de susţinere a lui Vlad Plahotniuc, care a avut loc pe 13 ianuarie în scuarul Teatrului de Operă şi Balet. Interesant este şi faptul că cererea din partea asociaţiei, depusă la primărie, a fost semnată de Igor Usturoi, preşedintele organizaţiei municipale a Tineretului Democrat. 

Dodon şi Dumnezeu

Pentru a nu-l obosi peste măsură pe Igor Dodon, am prezentat mai sus doar câteva din mulţimea de cazuri pe care le cunoaştem şi prin care, cu ajutorul său, au fost aduse uriaşe prejudicii statului, adică contribuabililor sau, mai bine zis, alegătorilor săi. În această ordine de idei, se înţelege şi mai limpede de ce el îşi aruncă toate păcatele în capul Maiei Sandu. Problema lui Dodon în duelurile electorale cu Maia este neputinţa de a se apăra. Cunosc cetăţeni care îl votează pe liderul socialiştilor, pentru că el ar fi creştin. Însă de-ar fi aşa într-adevăr, ştiind cât de mult a minţit şi câtă suferinţă a adus altor oameni, Dodon ar intra cu sufletul sfâşiat în biserică, ar îngenunchea smerit în faţa unei icoane şi, cu ochii încărcaţi de lacrimi, s-ar ruga de iertare. Despre aceasta ar şti numai el şi Dumnezeu, pentru că nimeni în istoria creştinismului nu s-a pocăit, umblând prin sfintele lăcaşuri cu echipe de jurnalişti din urmă şi cu aparate de fotografiat în torbă, pentru a avea ce afişa diseară pe reţele. E cumva dezgustător, simţiţi?

Un P.S. pentru Dodon şi pentru alegători

Dacă te-am supărat cu ceva, Igor Nicolaevici, mă rog de mă iartă. Eu nu-ţi port pică, pur şi simplu îmi pare rău că eşti aşa de mititel. Cred că ar fi fost mult mai frumos din partea ta dacă ai fi avut curajul să-mi acorzi măcar unul din multele interviuri pe care mi le-ai promis. Dar, eh, iar ai minţit… De aceea vrei nu vrei, stau şi mă întreb ce te sfătuiesc preoţii care îţi cântă slavoslovii prin biserici? Sper că ei te-au învăţat cel puţin ca mai întâi să scoţi paiul din ochiul tău şi doar după aia să priveşti în ochiul aproapelui tău. Dragi alegători, nu vă lăsaţi cumpăraţi cu 100 de lei, nici cu un pachet de crupe, nici cu o votcă, pentru că voi nu aveţi preţ. Toţi cei care vă propun asemenea pomeni vă cred de idioţi. Nici nu vă îmbătaţi înainte de votare, ca să puteţi gândi. Vă doresc să nu ieşiţi peste o habă de vreme afară şi să strigaţi „Jos Dodon!”. De bine de rău vine iarna şi va fi ger.

Pavel Păduraru