Să obţii 10%, maximum 15%, după ce ai investit zeci de milioane, ai practic toată presa la picioare, 70% din primari şi toată resursa administrativă, ar fi cu siguranţă umilitor. Mai ales că urma să pierzi în faţa unui candidat care practic a avut 2 săptămâni de campanie, dar şi alea foarte modeste, fără publicitate şi prea multe strategii sofisticate.
În favoarea cui?
Cum era şi normal, toţi au sărit cu presupunerile. În favoarea cui a fost făcut acest pas? Îl ajută pe Dodon să câştige din primul tur, o favorizează pe Maia Sandu?
În favoarea nimănui. Plahotniuc s-a favorizat în primul rând pe el. Pentru că Lupu nici cu toate opintelile şi falsificările, nu putea să adune mai mult de 15%. Un rezultat care ar fi arătat ce susţinere are majoritatea parlamentară cu 60 de deputaţi, 500 de primari şi vreo 90% din consiliile raionale.
Aşadar, Plahotniuc încearcă acum să se transforme dintr-un învins ridiculizat într-un învingător, iar la cum tratează opinia publică de la noi lucrurile, are şi toate şansele să-i reuşească. Cei mai mulţi spun că a făcut acest gest pentru a-i asigura lui Dodon victoria. Dacă socialistul se impune încă de duminică, iarăşi va ieşi că „diabolicul Plahotniuc a ţesut un scenariu din care a ieşit victorios”.
Dacă se impune Maia Sandu, va ieşi pe cai mari pentru că se va lăuda că de „dragul interesului naţional” s-a sacrificat şi a „asigurat calea europeană”.
Nu este însă deloc aşa.
Dodon?
Dacă va câştiga „pro-rusul” Dodon, atunci Plahotniuc trebuie să-şi asume încă o înfrângere. Pentru că iată, cât de mult nu a luptat el pentru „vectorul european”, câte sacrificii nu a făcut, până la urmă oricum a pierdut. Mai există şi nişte angajamente făcute în SUA, pe care în cazul în care Dodon se impune, nu le va respecta.
Totodată, măcar de dragul menţinerii ratingului PSRM, Dodon va fi obligat demonstreze o opoziţie pentru Plahotniuc. În primul rând nu-l va nominaliza pe oligarh la funcţia de prim-ministru, pentru că asta ar însemna capătul carierei sale politice, apoi va trebui să-şi pună în practică angajamentul alegerilor anticipate. Orice zi în funcţia de preşedinte pentru Dodon, cu un Parlament al lui Plahotniuc declarat pro-european, înseamnă voturi pierdute pentru liderul socialist. Dacă nu intră în luptă cu clanul mafiot, Dodon va fi asociat cu regimul oligarhic şi va cădea de pe piedestal la fel de rapid cum a şi fost propulsat acolo.
Desigur, o victorie a lui Dodon poate fi transformată de oligarh într-un atu al său. Le va spune celor din Occident că e singurul care poate să oprească „tancurile ruseşti”, aduse de „omul lui Putin” Dodon. Astfel, făcând-o în continuare pe apărătorul Occidentului în Moldova, poate să-şi mai prelungească un pic regimul.
Maia Sandu?
N-are cum să-i fie uşor nici cu Maia Sandu. De când Andrei Năstase s-a retras în favoarea sa, Sandu promite zilnic că dacă ajunge preşedinte îl bagă la puşcărie pe Plahotniuc. Tot ea se jură că nu va nominaliza niciodată un procuror al regimului (asta dacă totuşi se schimbă Constituţia). Având presiunile celor de la Platforma DA în spate, Maia Sandu nu va putea să renunţe la angajamente, şi orice compromis cu regimul ar putea fi taxat dur, chiar cu proteste de stradă.
Lui Plahotniuc i-ar conveni o victorie a Maiei Sandu doar în scenariul în care ambasadele occidentale ar face presiuni pe noul preşedinte să colaboreze cu „majoritatea parlamentară” de dragul stabilităţii politice şi de teama „venirii tancurilor ruseşti”. Numai că nu cred că după o înfrângere a lui Dodon, care va fi decimat după insucces, cu un Usatîi fugar şi cu un PCRM inexistent, ar putea exista un context mai bun pentru alegeri anticipate în favoarea dreptei. Anticipate cu care, Occidentul de data asta ar putea fi de acord şi în urma cărora Plahotniuc va pierde puterea.
Cine totuşi va avea de câştigat?
În situaţia actuală, cred că voturile PD-ului se vor cam împărţi. O parte dintre ele, în special cele ale oamenilor sărmani de prin sate, cumpăraţi cu hrişcă ulei, probabil vor merge la Dodon. Dacă vor mai avea timp să se dumirească până duminică de ce s-a întâmplat.
O altă parte, a funcţionăraşilor, primarilor, probabil vor merge spre Maia Sandu. Iar o parte mai mică nu se va prezenta la vot, din varii motive.
Va fi suficient pentru Dodon să câştige din primul tur? Greu de spus. Mai ales dacă Ciubaşenco nu se retrage.
Din punct de vedere al imaginii, la fel, nici Dodon nici Maia Sandu nu au absolut nimic de câştigat. Pentru că fără voia lor, ambii sunt asociaţi din nou cu Plahotniuc. Dodon indirect, pentru că se spune că retragerea Plahotniuc ar face-o în favoarea sa, iar Sandu direct, pentru că odiosul Plahotniuc a declarat că o susţine.
Plahotniuc nu va câştiga nici el absolut nimic. Va ieşi şifonat din aceste prezidenţiale, în care a primit de două ori lovituri foarte puternice. Prima dată când s-a retras Năstase, barându-i practic calea lui Lupu spre turul 2, a doua oară ieri, când anticipând un rezultat umilitor de duminică, a orchestrat o retragere ruşinoasă. Iar visul de a deveni prim-ministru se amână din nou, transformându-se tot mai mult într-o utopie.
Iar cel mai ridicol din toată această situaţie iese Marian Lupu, care deja nu mai ştiu a câta oară este scos la înaintare de Plahotniuc pentru funcţia de preşedinte, pentru a suferi un eşec lamentabil. După ce că l-a ţinut pe toţi stâlpii şi gardurile până acum, după ce a fost huiduit prin toată ţara, acum mai e şi retras în cel mai jalnic mod. Dar îşi merită perfect soarta.
Jurnal.md
