Pentru a explica de ce cred astfel, aş vrea să mă întorc puţin în trecut şi să amintesc de un moment ce ţine de cazul ex-premierului Vlad Filat. După arestarea acestuia, multă lume s-a mirat că partenerii europeni nu au sărit în ajutorul lui Vlad Filat, aşa cum au făcut-o în cazul ex-premierului Ucrainei, Iulia Timoşenko. Multe versiuni s-au vehiculat atunci, dar eu aş vrea să mă opresc la două dintre ele. Prima era că Iurie Leancă, din funcţia de Prim-ministru, şi având anumite înţelegeri cu PD, l-a „lucrat pe la spate” pe Vlad Filat şi, în ultima perioadă a mandatului său, a promovat insistent ideea (în cercurile europene şi nu numai) că liderul de atunci al PLDM nu trebuie susţinut, deoarece ar fi fost implicat în „jaful secolului”(nu ştiu cât adevăr este în această afirmaţie, dar sunt sigur că, cu timpul, vom afla acest lucru), iar a doua a fost că europenii au refuzat să-l sprijine pe Vlad Filat, deoarece a ignorat opinia lor privind constituirea noii coaliţii de guvernare şi învestirea unui nou Guvern după alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014.
Voi aminti cu această ocazie două misiuni importante ale europenilor la Chişinău: întâlnirea de la Aeroportul Internaţional Chişinău a reprezentanţilor grupurilor din Parlamentul European cu liderii PLDM, PD şi PL din data de 20 ianuarie 2015; vizita la Chişinău, pe data de 2 februarie 2015, a consilierului Cancelarului federal al Germaniei pentru politică externă şi securitate, Christoph Heusgen. Se zice că, deoarece Vlad Filat ar fi ignorat opinia europenilor, expusă în cadrul acestor două vizite (o coaliţie pro-europeană PLDM-PD-PL), europenii au decis să-şi retragă mâna protectoare de pe creştetul său.
Acum, Iurie Leancă este într-o situaţie comparabilă cu cea a fostului său coleg de partid, Vlad Filat. Se ştie deja că Guvernul Leancă a jucat un rol anume în ceea ce se numeşte frauda bancară şi acoperirea consecinţelor ei din bani publici. De asemenea, periodic răsună acuzaţii în adresa liderului PPEM şi îndemnuri că el ar trebui să răspundă pentru rolul jucat în jaful secolului şi acoperirea consecinţelor lui.
Şi dacă la un moment dat acestor solicitări li se va da curs? Va mai putea miza Iurie Leancă pe susţinerea europenilor? Cel mai probabil, nu! Europenii „responsabili” de Republica Moldova au şi ei calculele lor, angajamentele lor faţă de superiori etc. Şi atunci când sunt puşi în situaţii penibile de cei pe care-i credeau parteneri în Moldova, ei nu iartă acest lucru. Pur şi simplu, aşteaptă momentul potrivit pentru a se răzbuna. Aşa a fost în cazul lui Vlad Filat şi, posibil, aşa va fi şi în cazul lui Iurie Leancă.
Să admitem că acum Iurie Leancă are o relaţie anume cu cei cu putere de decizie reală în Moldova (şi Vlad Filat avea o astfel de relaţie). Cât va mai dura ea – nimeni nu poate ştie. Dar, liderul PPEM ar fi trebuit să ia în calcul şi o schimbare de putere. În ce situaţie va nimeri el dacă puterea în Moldova se va schimba, iar noua guvernare va cere investigarea rolului lui în ceea ce se numeşte jaful secolului?! Unicii pe care ar fi putut miza el în astfel de situaţie erau europenii. Dar acum nu cred că mai putem vorbi de un suport real din partea acestora, în cazul în care ex-premierul ar avea probleme.
Iurie Leancă s-a grăbit atunci când a dat un răspuns negativ propunerii lui Joseph Daul. El nu doar a riscat să piardă suportul partenerilor săi europeni, ci şi a dat cu piciorul unei şanse reale de a ieşi cu faţa curată dintr-o campanie care s-ar putea dovedi un dezastru pentru el. Este absolut evident că nu are nici o şansă la Preşedinţia ţării, ba mai mult, ar putea înregistra un rezultat ruşinos, care va însemna şi finalul carierei sale politice. Dacă se retrăgea acum din cursa prezidenţială, ar fi păstrat un suspans oarecare măcar până la următoarele alegeri parlamentare.
Nu era obligatoriu ca Iurie Leancă să se retragă după formula propusă de Joseph Daul. El putea să se retragă din cursă, îndemnându-şi alegătorii să susţină candidaţii care promovează ideea integrării europene. Astfel, el indirect l-ar fi favorizat şi pe Marian Lupu. Poate chiar pe Marian Lupu mai mult decât pe Maia Sandu pentru că alegătorii săi sunt mai aproape de integrarea europeană pragmatică şi bazată pe rezultate înregistrate deja, promovată de Marian Lupu, decât de integrarea europeană cu „elemente anti-oligarhice”, promovată de Maia Sandu.
Astfel, el ar fi făcut un serviciu guvernării, cu care are un acord de colaborare, ar fi răspuns (în linii mari) pozitiv apelului lui Joseph Daul, păstrând relaţii bune cu partenerii europeni, dar şi ar fi ieşit cu faţa curată dintr-o campanie care se anunţă un dezastru pentru el. Însă, nimic din toate astea nu s-au întâmplat şi, respingând propunerea lui Joseph Daul, fără a o examina în detaliu, Iurie Leancă a comis poate cea mai mare greşeală din toată cariera sa politică. O greşeală care îi poate deveni fatală într-un viitor previzibil.
Jurnal.md
