Însăşi Maia Sandu a apreciat gestul lui Andrei Năstase ca un act de patriotism absolut, considerând că „este nevoie de multă dragoste de ţară pentru a lua această decizie”.

Hotărârea lui Năstase a fost foarte repede salutată de către liderul Popularilor Europeni, Joseph Daul, care vede în Maia Sandu unicul candidat comun pro-european la alegerile din 30 octombrie şi îl îndeamnă pe Iurie Leancă să urmeze exemplul liderului PPDA.

În declaraţia de presă, Daul menţionează că „o tabără de centru-dreapta divizată aduce beneficii numai pro-ruşilor şi oligarhilor care nu au niciun interes ca Moldova să fie prosperă şi democratică”.

Retragerea lui Andrei Năstase vine la aproape două săptămâni de la începutul campaniei electorale, campanie în care presa aservită oligarhului Plahotniuc, precum şi comentatori politici din Moldova, cât şi din România au încercat să pună la îndoială capacitatea celor două partide de a avea un candidat comun.

Poate la fel de importantă a fost şi lipsa unui semnal de încurajare a desemnării unui candidat unic pro-european de la autorităţile române şi această lipsă de reacţie poate fi pusă pe seama informaţiei conform căreia ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, în ziua de 1 octombrie anul curent, a făcut o vizită oligarhului Plahotniuc la sediul acestuia.

În Basarabia, de ceva ani, circulă o poveste ce pare a fi desprinsă din filmele cu gangsteri americani ai anilor 30, o poveste ce vorbeşte despre un anume Bulgaru, care în anii 90-2000 ar fi ucis funcţionari publici în birouri, că l-ar fi sechestrat pe fiul fostului preşedinte Lucinschi timp de două zile, că ar fi deţinut tot ce însemna afacere în Republica Moldova şi că ar fi controlat toată mafia la est de România, individ despre care în România circulau poveşti cu rackeţi.

Mai spune povestea că locotenentul său, ce se ocupa strict de componenta infracţională a prostituţiei, ar fi fost Vladimir Plahotniuc. Acest Bulgaru ar fi fugit în anul 2001 din Republica Moldova, când locotenentul său Plahotniuc s-ar fi oferit preşedintelui Voronin să scape ţara de „hoţi în lege”.

Aceeaşi poveste spune că, din acel moment, fostul locotenent al lui Bulgaru capătă controlul asupra tuturor afacerilor mafiote din Republica Moldova, ajungând până la personajul pe care îl cunoaştem astăzi.

Până zilele trecute, aceasta era o poveste controversată de la est cu rackeţi, şantaj, bani, curve şi alte elemente din acest domeniu infracţional, până când liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, despre care se spune că ar fi omul lui Grigore Karamalak, alias Bulgaru, dă publicităţii, prin intermediul Facebook, unei înregistrări audio, în care, susţine el, are o discuţie telefonică cu Vladimir Plahotniuc, discuţie pe parcursul căreia oligarhul îl asigură pe Usatîi că dosarul Karamalak va fi trimis la Moscova, unde urma a fi casat.

Zilele trecute, Parchetul general de la Chişinău l-a reţinut şi arestat pe fostul procuror general interimar Adrian Pîntea, sub acuzaţia de depăşire a atribuţiilor de serviciu. În fapt, acestuia i se reproşează transferul dosarului Karamalak în Federaţia Rusă, în timp ce îndeplinea funcţia de procuror general interimar.

Toate acestea vin să valideze povestea despre Grigore Karamalak, rackeţii Moldovei anilor 90, despre o Moldovă în care oligarhii stau la masă cu mafia rusească.

Aşadar, privind acest tablou, pe de o parte a unei lumi interlope, ce-şi rezolvă conflictele folosind instrumentele statului, iar pe de altă parte a unei opoziţii pro-europene foarte firave şi lipsită de sprijin din partea partenerilor de dezvoltare, Moldova se îndreaptă cu paşi repezi spre nişte alegeri care ar putea aduce nu doar o femeie la conducerea statului, pentru prima dată în istoria sa, dar şi un nou vot crucial pentru viitorul acestei ţări.

Octavian Pelin