Se insinuează că asistăm la o conspiraţie, iar cei doi lideri politici, care au oferit în premieră Republicii Moldova această colaborare, nu sunt decât nişte marionete manipulate din străinătate. E uşor de sesizat aici frustrarea celor cărora brusc li s-a luat obiectul criticii şi al denigrărilor, întrucât sunt obligaţi să-şi reconstruiască, să-şi recalibreze discursul de contracarare a Opoziţiei de centru-dreapta în această campanie electorală.

În plus, va trebui urgent revizuită şi partitura falşilor candidaţi lansaţi pentru fragmentarea electoratului proeuropean. Deşi, în calitate de candidat unic, Maia Sandu nu va însuma neapărat numărul de voturi cu care sunt creditaţi în sondaje fiecare partener în parte (pentru a obţine mai multe sufragii va fi nevoie de îndeplinirea unor condiţii la care ne vom referi mai jos), liderul PAS oricum deţine un avans important în raport cu candidatul oficial al puterii, Marian Lupu. Nu va fi uşor pentru manipulatorii TV şi nici pentru CEC, care va număra voturile, să-l scoată pe Marian Lupu în faţa candidatului unic al Opoziţiei antioligarhice. Pentru că Maia Sandu are drept sprijin – şi nu e o simplă metaforă! – indignarea moldovenilor jefuiţi şi batjocoriţi. Iar Marian Lupu îl are în spate pe Plahotniuc şi partidul său de profitori şi parveniţi.

Frustrări în rândurile Platformei DA

Renunţarea lui Andrei Năstase la cursa prezidenţială şi susţinerea pe care i-a declarat-o liderei PAS, în calitatea ei de candidat unic al dreptei, a fost salutată de opinia publică internă şi de prietenii noştri din Occident, dar în acelaşi timp a produs şi destulă amărăciune în rândurile unor suporteri mai înflăcăraţi ai Platformei DA. Asta se vede nu numai din reacţiile pe Internet, ci şi din discuţiile private pe care le ai în aceste zile. Sentimentul de dezamăgire al acestor oameni poate fi înţeles. Andrei Năstase a întruchipat spiritul revoltei, a fost cel mai contondent şi mai vocal contestatar al regimului oligarhic, iar propaganda lui Plahotniuc, prin monstruozitatea şi obsesia maladivă cu care l-a diabolizat, a jucat de la un punct încolo în favoarea preşedintelui PPDA (deşi nu i-ai dori nimănui o asemenea „favoare”…).

Orice puteai să spui despre Năstase, şi angajaţii oligarhului nu au avut niciun scrupul în a-l descrie în cele mai negre culori, dar nu el s-a aflat la guvernare în ultimii 7 ani, nu Platforma DA şi-a împărţit instituţiile statului şi a spart bugetul public, ci grangurii din fosta AIE şi din actuala „majoritate absolută”. Atacurile murdare, descalificante pentru orice jurnalist, la adresa mamei lui Andrei Năstase n-au făcut decât să sporească simpatia multora pentru liderul Platformei DA şi să-l identifice drept singurul adversar de temut al statului oligarhic şi mafiot.

Schimbarea strategiei electorale trebuie privită cu raţiune şi calm. Ce s-a întâmplat, de fapt? Cei doi parteneri, Maia Sandu şi Andrei Năstase, şi-au respectat un angajament: să meargă cu un singur candidat în alegerile prezidenţiale, pentru a-şi spori şansele la victorie. Un candidat comun, desemnat în baza unor sondaje organizate de instituţii occidentale serioase. Sondajele n-au fost poate cea mai bună soluţie (mai ales că diferenţa dintre cei doi se situează în marja de eroare), dar a fost singurul criteriu limpede, mai lesne de susţinut şi explicat. Ne-am fi dorit ca acest candidat comun să fi fost stabilit mult mai devreme, pentru a nu se pierde preţioase săptămâni de campanie electorală. Dar ceea ce contează acum este că cei doi oameni politici şi-au respectat angajamentul, asta trebuie apreciat.

De ce Maia Sandu?

Mulţi se întreabă de ce Maia Sandu a ajuns candidatul comun al dreptei? A-ţi pune această întrebare înseamnă totuna cu a încerca să înţelegi de ce mişcarea protestatară în acest an nu a mai avut amploarea scontată, spre deosebire de manifestaţiile impresionante din toamna anului trecut, organizate de Platforma DA. Sigur că un „merit ” în descurajarea protestelor l-au avut guvernarea şi televiziunile lui Plahotniuc. Un alt factor perturbator a fost interferenţa neinspirată dintre Platforma DA şi partidele proruse – falşii opozanţi anti-Plahotniuc! –, atunci când, însufleţiţi de „iureşul străzii”, liderii Platformei (şi nu numai ei) au crezut că sărăcia şi setea de dreptate ar putea în sfârşit să-i adune la un loc pe cetăţenii de diferite etnii din Moldova. Această teză ar fi fost justă, dacă în spatele celor doi aliaţi de conjunctură ai protestatarilor – mă refer la Dodon şi Usatîi – nu ar fi stat Rusia şi serviciile sale secrete.

Apoi, puterea a încercat în fel şi chip să preia şi să deturneze ideile Platformei DA. Chiar alegerea preşedintelui prin vot direct, decretată de Curtea Constituţională (o hotărâre pe care mulţi analişti o califică drept o încălcare a Legii), a smuls iniţiativa din mâinile Platformei DA, care reuşise să colecteze peste 400 000 de mii de semnături în favoarea convocării unui referendum privind alegerea şefului statului de către cetăţeni.

Dar mai este şi o altă cauză, despre care poate ar trebui să se vorbească mai mult. Şi anume: specificul, structura psihologică a electoratului moldovean. În pofida faptului că toate sondajele din ultimii doi ani arată o nemulţumire enormă faţă de actuala guvernare, cinică şi coruptă, moldovenii au ezitări în a susţine manifestaţiile de stradă şi, paternalişti cum sunt, mai degrabă şi-ar dori nişte reforme de sus în jos, delegându-şi răspunderea unor politicieni credibili. Din această zonă, a „electoratului cumsecade”, îşi extrage Maia Sandu în bună măsură susţinătorii. Tot în acest bazin îi aflăm şi pe intelectualii basarabeni, care o percep pe fosta ministră a Educaţiei ca pe una „de-a lor”, ca pe omul politic care le reprezintă aspiraţiile, dar şi standardele morale şi profesionale.

Când „unu’ plus unu’ ” ar putea face trei

Aşa se explică, cel puţin parţial, preferinţa pentru Maia Sandu. De acum încolo, chiar dacă va avea întreaga solidaritate promisă de Andrei Năstase, responsabilitatea cea mare va trece pe umerii candidatului unic. Ea, Maia Sandu, va trebui să fie liantul unei tabere mai puternice, mai eficiente. Să-şi construiască un discurs care să le dea dezamăgiţilor din Platforma DA sentimentul că ea îi reprezintă în egală măsură. Pentru că, să recunoaştem, luând asupra sa tirul calomniator al holdingului, Andrei Năstase a făcut „pârtie”, a protejat-o cumva pe Maia Sandu.

Candidatul unic trebuie să fie mai mult decât a fost liderul PAS. Electoratul aşteaptă semnalul că alianţa dintre cele două partide proeuropene de opoziţie (nu uităm nici de PLDM şi lista rămâne deschisă) este făcută nu doar pentru prezidenţiale, ci vizează şi victoria în alegerile parlamentare. Doar aşa obiectivul schimbării clasei politice poate fi realizat pe deplin.

O altă iniţiativă de aşteptat ar fi un apel adresat de Maia Sandu celorlalţi concurenţi electorali cu viziuni proeuropene şi unioniştilor de a se alătura candidatului unic al Opoziţiei anti-oligarhice. Chiar dacă, probabil, nu va avea efectul scontat, acest apel îi va pune pe ceilalţi concurenţi în situaţia delicată de a căuta argumente pentru a-şi motiva refuzul, iar asta înseamnă o pierdere de imagine. Mai ales că ponderea lor în percepţia publică îi dezavantajează net, sondajele trimiţându-i în zona celor care vor irosi voturile.

Una peste alta, mesajul de unitate şi colaborare pe termen lung adresat de Maia Sandu colegilor din Platforma DA şi tuturor celor care vor să învingă „statul captiv”, redând speranţa unei schimbări adevărate în R. Moldova, ar putea să atragă chiar mai multe voturi decât simpla însumare a procentelor acumulate de fiecare competitor în parte. E situaţia clasică în care politica ar contrazice aritmetica, e situaţia când „unu’ plus unu’” ar putea face trei!

Vasile Gârneţ,
pentru ZIARUL NAŢIONAL