După pasul lui Năstase s-a cam aşternut tăcerea în trust timp de câteva zile, acum maşinăria de linşaj probabil reglându-şi din mers strategia.
Planul GBC-ului era clar. Niciunul dintre cei doi candidaţi, în varianta în care mergeau separat, nu ar fi putut acumula mai mult de 17-18% din voturi. Deşi într-un scrutin democratic şi corect ar fi fost suficient şi un asemenea rezultat pentru a accede în turul 2, în condiţiile Republicii Moldova, unde gruparea politico-mafiotă denumită PDM controlează practic totul, chiar şi o figură searbădă şi odioasă precum Marian Lupu poate fi propulsată pe poziţia secundă.
Peste 500 de primari, 3,1 milioane de alegători inventaţi, 85% din media şi resurse financiare uriaşe provenite din jefuirea statului stau la dispoziţia lui Plahotniuc pentru a-l trimite pe Lupu în turul 2, iar ulterior, ajutat şi de fobia tancurilor ruseşti – a-l face şi preşedinte.
Candidatul comun ridică însă o mare problemă în faţa oligarhului. Acum nu mai trebuie să-l tragi pe Lupu până la 18%. Trebuie s-o faci până la minimum 25%. E o varianta mult mai dificilă, dar şi greu de crezut. Dacă Plahotniuc va risca să fraudeze atât de mult, atunci mă îndoiesc că cineva va recunoaşte rezultatele scrutinului.
Deşi s-a făcut tot posibilul ca un candidat comun să nu existe, Andrei Năstase a dat dovadă de mult mai multă raţiune decât toţi actorii aflaţi în acest joc, direct sau indirect, aplicându-i o lovitură grea oligarhului.
Dilemele oligarhului
Fără îndoială, pentru Plahotniuc e şi o uşurare că a scăpat de Năstase. Dacă liderul Platformei DA era candidatul comun, acum la GBC chiar „ardea fundu’”, însă nici în condiţiile actuale situaţia nu este prea roză.
În primul rând trebuie să treacă peste o înfrângere în acest scrutin. Lupu nici cu toate fraudele posibile şi imposibile are şanse mici să fie al doilea în alegeri şi să acceadă în turul 2.
Dificilă este însă situaţia în care se va pomeni în cel de-al doilea tur, acolo unde se vor întâlni Maia Sandu şi Igor Dodon. Plahotniuc va trebui să facă o alegere şi oricare dintre ele s-ar putea dovedi proastă pentru el.
Dodon sau Maia Sandu?
Toată lumea spune că Igor Dodon este omul lui Plahotniuc şi că odată ajuns preşedinte, acesta nu i-ar ieşi din cuvânt. Dacă era aşa, nu cred că oligarhul se mai opintea atât pentru Lupu.
Pentru că odată ajuns preşedinte, va exista o mare diferenţă între Dodon liderul de partid şi Dodon şeful de stat. Dacă astăzi Plahotniuc poate avea anumite înţelegeri cu socialistul, lucrurile se vor schimba atunci când acesta va deveni preşedinte. Dodon va fi automat pe cai mari, va avea în spate un partid devenit tot mai puternic şi va fi şi mai interesat de anticipate. Mai ales că Moscova-i suflă în ceafă.
Totodată, Dodon va avea cel puţin în Usatîi o opoziţie acerbă. Care ar putea rapid să-i distrugă ratingul dacă nu-şi va respecta promisiunile şi va pactiza cu Plahotniuc.
Plus la toate, dacă socialistul câştigă scrutinul, Plahotniuc va trebuie să explice a doua zi de ce şi-a încălcat promisiunile făcute la Washington, că Moldova nu va avea un preşedinte prorus.
Nu-i va fi prea simplu nici cu Maia Sandu. Care, cel puţin la nivel de declaraţii, spune că va declanşa un adevărat război cu actuala putere şi va încerca să destructureze caracatiţa lui Plahotniuc. Printre promisiunile electorale ale Maiei Sandu se numără acceptarea doar a unui procuror general onest, investigarea furtului miliardului, dar şi retragerea Ordinului Republicii de la oligarh chiar printr-un prim decret.
În plus, ea şi-a asumat şi câteva dintre obiectivele Platformei DA, cum ar fi alegerile anticipate sau referendum pe tema legii miliardului.
Retragerea lui Năstase a însemnat o lovitură importantă pentru Plahotniuc. Pentru că Plahotniuc trebuie să se recunoască înfrânt în aceste alegeri. Şansele de a-l propulsa pe Lupu în turul 2, iar apoi de a avea un preşedinte total dedicat, care să-l numească prim-ministru, practic nu mai există.
Iar apoi, pentru că va avea de la 13 noiembrie o mare problemă – un preşedinte pe care să nu-l mai poată controla.
Jurnal.md
